Folosim cookie-uri | We use cookies
×

Comedie în două părţi de Friedrich Dürrenmatt
Traducerea: Aneta Dobre

Situată în clasica antichitate elenă, piesa „Proces pentru umbra unui măgar” demonstrează fără echivoc că slăbiciunile omenești rămân actuale în toate timpurile, concretizându-se prin „alterarea relațiilor interumane din cauza fie a prostiei, fie a rapacității, fie a ambițiilor, fie a alienării personalității într-un anume context social. Toată tevatura pricinuită de faptul că un ins [dentistul Struthion] care a închiriat un măgar a profitat de umbra acestuia pentru a se feri de arșiță, stârnind astfel mânia proprietarului [Antrax]– care s-a adresat justiției susținând că el a închiriat doar animalul, nu și umbra lui – se transformă într-un tablou vivant, de natură absurdă, realizat în tușe violente. Este bine urmărită deturnarea pretextului inițial spre alte interese, până când disputa se convertește într-o imensă campanie publicitară, cu obiective comerciale, dar mai ales politice, avocații  [Phisignata și Polyphonos] celor două părți implicate în proces ajungând liderii a două partide concurente: partidul umbrelor și partidul măgarilor. Grotescul se insinuează de la primele confruntări, de la modul asemănător în care fiecare parte strigă că vrea dreptate, dar fiecare înțelegând cu totul altceva prin această dreptate, și se amplifică pe măsură ce intervalul dintre formă și fond se mărește, pe măsură ce sensurile se deturnează, pe măsură ce logica se repliază în fața ofensivei absurdului.” (Dumitru Chirilă în „Familia”, nr. 3/1997). Deoarece niciuna din tabere nu cedează, conflictul se îndreaptă spre un deznodământ previzibil – războiul – însă un război din care nimeni nu iese învingător, dimpotrivă, un foc imens distruge

întreaga cetate, „peste comedia bietelor pasiuni umane așternându-se scrumul distrugerii totale” (Pașcu Balaci în „Crișana”, 13 martie 1997). În final, însuși măgarul iese la rampă întrebând retoric: „După câte s-au întâmplat aici, cine e măgarul?”, dovedindu-se personajul cel mai lucid și mai sensibilizat la suita de aberații care s-au întâmplat din cauza, dar nu și din voia sa.

Distribuţia:

Struthion:  Ioan Coman
Antrax:  Doru Fîrte
Crobyle:  Elvira Platon Rîmbu
Philippides:  Dorin Presecan
Polyphonos şi  Primul bărbat din  partidul măgarilor:  Ion Abrudan
Phisignata şi Al doilea bărbat din partidul umbrelor:  Mariana Neagu
Peleia:  Mariana Presecan
Mastax:  Tiberiu Covaci 
Tirphys:  Daniel Vulcu
Telesia:  Roxana Ivanciu
Iris:  Ileana Iurciuc
Strobylus:  Ion Mâinea
Agathyrsus:  Ilie Turcu
Miltias:  Alexandru Cornea
Preşedintele oficiului de turism şi Flautista I:  Andra Tudor
Preşedintele societăţii pentru protecţia animalelor, Poliphem, şi Ketos:  Ion Ruscuţ
Directorul societăţii anonime:  Marcel Popa 
Un agitator, Leonidas, Kolon şi Perseus:  George Voinese
Măgarul:  Nicolae Toma
Pyrops:  Eugen Ţugulea
Cloe Struthion, Flautista II, Gorgona:  Ofelia Fîrte
Fanula, Pamphagusa:  Monalisa Basarab
Soarele şi Luna:  Loredana Iuga 

Regia artistică şi decorul:  Cristian Ioan
Costume:  Doina Antemir
Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  20 februarie 1997

×

TOP