Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Comedie de I.L.Caragiale
120 de ani de la premiera absolută 

„O noapte furtunoasă”, cunoscuta piesă a lui I.L.Caragiale evocă un timp nu prea îndepărtat şi deloc idealizat, un timp în care caracterele umane oglindesc moravuri şi situaţii absolut hilare, demne de subliniat, întrucât putem regăsi tipologii actuale, făcând doar un mic exerciţiu de recunoaştere. Jupân Dumitrache Titircă, zis şi Inimă-Rea, căpitan în garda civilă şi militant politic liberal, este un om care se respectă şi vrea să fie respectat, cu precădere în „onoarea lui de familist”. Foarte revoltat din pricina „bagabonţilor” care au umplut lumea, Dumitrache îi povesteşte amicului Nae Ipingescu cum de două săptămâni, un „amploiat” îi fierbe zilele, uitându-se după cucoane: Veta – soţia şi Ziţa – cumnata sa. Veta, însă, căsătorită de tânără cu Dumitrache, bărbat „copticel”, are o aventură amoroasă cu Chiriac, omul de încredere al căpitanului. Culmea comicului este atinsă când din stradă, Dumitrache, care îşi face rondul de noapte, îi strigă lui Chiriac, strâns îmbrăţişat cu Veta, să vegheze la onoarea lui de familist.

Actul al doilea este exploziv şi peripeţiile se succed vertiginos. Nimerind pe întuneric din greşeală în camera Vetei, Rică Venturiano, admiratorul Ziţei şi nimeni altul decât „bagabontul” urmărit de Dumitrache, este ajutat de Veta să scape de furia soţului gelos. În cele din urmă, intrusul e prins, dar totul se termină cu bine. Pentru Dumitrache, alianţa prin căsătoria Ziţei cu Rică, student în drept şi publicist vehement, i se pare salutară. Când lucrurile par potolite şi furtuna iscată de un număr de casă întors e potolită pe deplin, Jupân Dumitrache mai are o ultimă tresărire a „ambiţului”, scoţând din buzunar legătura de gât găsită în patul nevestei. Chiriac dă însă, explicaţiile necesare: „Aş! Ado-ncoa, jupâne; asta-i legătura mea, n-o ştii dumneata?”. Marea fineţe constă în faptul că nu vom şti niciodată dacă Dumitrache cunoaşte sau nu adevărul acesta picant privitor la viaţa sa de familie.

Montarea din 1999 a cunoscutului text caragialian a marcat 120 de ani de la premiera sa absolută, la Teatrul Naţional din Bucureşti.

Distribuţia:

Jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea:  Doru Fîrte
Nae Ipingescu:  Ion Abrudan
Chiriac:  Petre Panait
Spiridon:  Sebastian Lupu
Rică Venturiano:  Dorin Presecan
Veta:  Elvira Platon Rîmbu
Ziţa:  Mariana Presecan
Ghiţă Ţircădău:  Tiberiu Covaci

Regia artistică, decorul şi ilustraţia muzicală:  Ion Ciubotaru
Asistent regie:  Petre Panait
Costumele:  Amalia Judea

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleor:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

Data premierei:  11 februarie 1999

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP