Folosim cookie-uri | We use cookies
×

de Maurice Maeterlinck
Traducerea:  Anca Măniuţiu
Premieră pe ţară

„În piesa văzută pe scenă, o femeie agonizează. A născut în chinuri și moartea mamei pare un schimb necesar pentru viața copilului. Cei care o veghează – fiicele, soțul, cumnatul, bătrânul ei tată orb – mai speră, se mai amăgesc. Tratată simbolist, această tragedie cotidiană – după formula autorului – se află, de la început, sub semnul scenografic, ușor de înțeles, al ceasului care măsoară scurgerea orelor și al lămpii încă aprinse, a cărei flacără oscilantă aruncă umbre mișcătoare pe pereți. Așteptarea vindecării se împletește cu așteptarea unei rude, o călugăriță ce trebuie să vină în acea seară. Printr-o suită de semnale stranii, prin cuvintele personajelor care le comentează, Maeterlinck obține un crescendo tot mai subliniat al neliniștii. Ruda așteptată întârzie, zgomotele anunță pe cineva invizibil, vântul șuieră, copacii tremură, câinele se ascunde, lebedele par înfricoșate, lumina lunii amplifică angoasa tot mai greu de stăpânit. Senzația că, în întunericul grădinii, este cineva neașteptat – „oaspetele nepoftit” – crește tensiunea. Ușa nu se mai închide; afară, se aude, ciudat, o coasă tăind iarba… Sensibilitatea acută a bătrânului orb prinde semnalele înaintea tuturor. Aude pași pe scară, un suspin, un plâns, undeva aproape. Simte cum oaspetele nevăzut s-a așezat alături…

Cu toții trăiesc o apăsare teribilă, teama îi sufocă, dar pe fereastra deschisă intră doar „o tăcere de gheață”. Este momentul culminant al neliniștii – probabil, când muribunda s-a sfârșit și o rază cu „licăriri stranii” străbate brusc vitraliul. Ceasul bate miezul nopții, „un zgomot foarte ușor, ca și cum cineva s-ar scula în grabă” este însoțit de țipătul, tot mai puternic, al copilului, tăcut până atunci. Lampa s-a stins, dar când va fi lumină, nu va mai fi vizibil decât un trup fără suflare, nimic altceva. Pentru că și de astă dată, „restul e tăcere”. (Ion Cazaban, în „Teatrul azi”)

Distribuţia:

Ursula:  Mariana Presecan
Bunicul:  Ion Mâinea
Tatăl:  Dorin Presecan
Unchiul:  Şerban Borda
Muribunda:  Paula Chirilă
Fiicele:  Angela Tanko, Corina Cernea, Codruţa Ureche, Geo Dinescu, Mihaela Gherdan, Zentania Lupşe

Versiunea scenică, regia artistică, efecte de lumini şi de sunet:  Mihai Măniuţiu 
Asistenţi regie:  Vava Ştefănescu, Mariana Presecan 
Decoruri şi costume:  Vioara Bara 
Asistent scenografie:  Marinela Asăvoaie
Mişcarea scenică:  Vava Ştefănescu
Regia tehnică:  Ofelia Fîrte
Sufleor:  Iuliana Chelu
Lumini:  Iosif Balogh, Sorin Precup, Sorin Domide
Efecte sonore:  Cristian Segărceanu

Data premierei:  15 octombrie 2002

×

TOP