Folosim cookie-uri | We use cookies
×

de  William Shakespeare
Traducerea:  Dan Grigorescu

Având la bază surse de inspirație multiple – mitologia greco-romană, legendele Evului Mediu și folclorul englez – binecunoscuta creație shakespeariană „Visul unei nopți de vară” este o piesă a cărei temă, în vorbe și în fapte, este dragostea. E vorba de dragostea oarbă, lipsită de rațiune, sinceră și uneori capricioasă. Căsătoria ducelui Theseu cu Hippolyta, regina Amazoanelor, constituie cadrul piesei, a cărei acțiune începe și se termină în palatal ducelui. Conflictul este declanșat de o veche lege ateniană care le dădea cetățenilor puterea să aleagă soți potriviți fiicelor lor, iar în caz de nesupunere, să ceară chiar moartea acestora din urmă. Uzând de acest drept, Egeus îi cere ducelui Atenei condamnarea la moarte a fiicei sale, Hermia, pentru refuzul ei de a se căsători cu Demetrius, vlăstar al unei nobile familii ateniene. Situația inițială ne înfățișează iubirea reciprocă dintre Hermia și Lysander, precum și iubirea neîmpărtășită a lui Demetrius pentru Hermia și a Helenei (prietena Hermiei) pentru Demetrius.

Pentru a scăpa cu viață și a-și salva iubirea, Hermia și Lysander hotărăsc să fugă prin pădure spre casa unei mătuși unde legea nemiloasă nu are nicio putere. Ei sunt urmați în taină de Helena și de Demetrius, pătrunzând astfel cu toții pe tărâmul miraculous al zânelor și al spiridușilor, unde totul devine posibil și legile omenești nu mai funcționează după măsurile cunoscute. Spiridușul Puck și craiul zânelor, Oberon, puși pe pozne, se vor amesteca în relațiile celor patru tineri, folosind un elixir al dragostei, dar, nefiind nici ei scutiți de greșeli, le confundă identitățile. După intervenția lor, atât Lysander, cât și Demetrius o vor iubi nebunește pe Helena, fetele se vor certa, iar bărbații sunt gata să se dueleze pentru dragostea Helenei. Dar lucrurile nu apucă să devină grave, căci o nouă intervenție supranaturală îndepărtează farmecul de pe ochii lui Lysander, care revine la dragostea lui autentică pentru Hermia. Demetrius, însă, rămâne vrăjit și pe veci îndrăgostit de Helena; înțelegând că Demetrius nu mai dorește să îi ia fiica de soție, Egeus nu se mai împotrivește unirii acesteia cu alesul ei, Lysander, astfel încât nunții de la palatal ducal i se adaugă alte două nunți, ce vor avea loc chiar în ziua sorocită morții Hermiei, împărăția zânelor participând cu petreceri și ospețe la bucuria generală.

În montarea regizorului Ion Sapdaru, lumea feerică din piesa lui Shakespeare e înlocuită de un labirint urban, din care nu lipsesc soldații cu măști de gaze, elicopterele, ambulanțele și scaunele pe rotile. Gingășia și grația piesei originale sunt sacrificate în favoarea unor durități și nuanțe aproape coșmarești simptomatice pentru actualitatea cotidiană a anilor 2000.

Distribuţia:

Theseu:   George Voinese
Egeu:  Ion Ruscuţ 
Lysander:  Şerban Borda,  Eugen Ţugulea
Demetrius:  Andrian Locovei,  Tiberiu Covaci 
Gutuie, Oberon:   Richard Balint 
Fundulea:  Sebastian Lupu
Subţirelu, Un măgar:   Petre Ghimbăşan 
Flaut, Un străjer:   Pavel Sârghi
Puck:  Alexandru Rusu
Hippolyta:   Corina Cernea
Philostrata:  Angela Tanko
Titania:  Codruţa Ureche
Helena:  Geo Dinescu, Mariana Neagu
Hermia:  Anca Sigmirean Rusu (debut), Mariana Vasile
Fir de Păianjen:  Zentania Lupşe
Măzăriche:  Linda György
Bob de Muştar:  Anca Turcuţ 
Fluturaş:   Mihaela Gherdan 
Spiriduşi:  Alexandru Rois, Adrian Pintea,  Csaba Kovács, Adrian Gherdan, Gheorghe Iernea, Luca Alexandru, Florin Popescu 

Regia artistică şi ilustraţia muzicală:  Ion Sapdaru 
Asistent regie:  Elvira Platon Rîmbu 
Scenografia:  Mihai Pastramagiu
Costume:  Alina Dincă 
Coregrafia:  Victoria Bucun
Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufer:  Iuliana Chelu
Lumini:  Sorin Precup, Iosif Balogh
Sonorizarea:  Sorin Domide

Data premierei:  1 martie 2003

 

×

TOP