Folosim cookie-uri | We use cookies
×
Teatrul Regina Maria

Stagiunea 2020-2021

de Edith Negulici

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

Bohemian Virus Rhapsody: un fel de-a fi sau a nu fi în condiții de criză

Bohemian Virus Rhapsody prezintă modul în care noi reacționăm la ceea ce trăim. E tentant să ne dorim o stare de bine, când ne este greu. Dar psihologia ne spune că sănătos ar fi să simțim tot ce ne este dat să trăim. Nu ne putem anestezia selectiv emoțiile dificile și gândurile negative, fără să ne blocăm și sentimentele sau ideile pozitive. Sănătatea psihică nu înseamnă să nu simți ce-i greu; din contră, înseamnă să fii vulnerabil și să alegi să-ți exprimi curajul – fiind bun, uman și plin de compasiune. Monologul comico-tragic al protagonistei „Quarantine Queen” sugerează singurătatea și, implicit, vulnerabilitatea condiției umane pe timp de criză colectivă, în contextul pandemiei Covid-19. Trăim o existență provizorie cu o durată nedeterminată: nimic din viața noastră sau aproape nimic nu mai este cum a fost. Pandemia ne schimbă obiceiurile și ne forțează să ne adaptăm. De cele mai multe ori, psihicul este cel mai afectat atunci când este supus unor schimbări bruște și facem față cu greu la presiunea nou apărută. Cum compensăm lipsa celor dragi? Cum alungăm stările de anxietate și gândurile negative? Cum ne gestionăm gândurile și emoțiile? Mintea are nevoie să înțeleagă ce se întâmplă și este în căutarea strategiilor de supraviețuire. Piesa Bohemian Virus Rhapsody este o metodă de supraviețuire, pe această ,,canoe de hârtie”, fascinantul univers uman, și, prin extensie, teatrul. Ea oferă o ieșire din zona de confort.

spectacol-recital din lirica lui Octavian Goga susținut de actorul Eugen Țugulea

„Acest spectacol este o datorie a mea față de poezia transilvăneană. Deși sunt de zeci de ani aici și m-am înrădăcinat în acest loc, am recitat poezii scrise de autori din toate provinciile istorice ale României, dar niciodată, în public cel puțin, poezii scrise de vreun poet transilvănean. 

Am extras din opera lui Octavian Goga ceea ce am înțeles și mi-a plăcut din punct de vedere estetic, dar în primul rând emoțional, pentru că într-un recital de douăzeci de poezii nu poate fi cuprinsă totalitatea valorilor și ideilor unui poet important. Astfel, am ales această perspectivă subiectivă, care reprezintă și autorul, dar mă reprezintă și pe mine în felul în care privesc autorul. Nu m-am rezumat la poeziile emblematice ale sale, ce, într-adevăr, îi dau un plus de valoare, pentru că ele sunt doar o parte din dimensiunea conștiinței sale. Sunt de părere că cineva care dorește să exprime un poet nu poate să aleagă numai ceea ce este reprezentativ pentru acesta, pentru că ar însemna că îl interesează numai elementul de vârf, ori nu numai acest aspect reprezintă o personalitate, indiferent care ar fi ea. Ce am eu bun sau mai puțin bun, un cusur al meu, ori o calitatea a mea nu mă reprezintă în totalitate, ci un summum de calități și defecte. La fel privesc și opera unui poet când aleg poeziile pentru recital. Încerc să creez o structură internă, ca un fel de poveste a autorului respectiv, cu început și cu sfârșit”.

 

 Data premierei: 7 mai 2021, ora 19:00, Sala Arcadia (programat inițial în 21 martie - anulat din cauza Scenariului Roșu)

Textul face parte dintr-o serie de spectacole lectură, acțiune de solidaritate a teatrelor din România cu artiștii din Belarus.

15 teatre din România și un teatru din Republica Moldova se reunesc într-o acțiune de solidariatate fără precedent, alăturându-se programului mondial de lecturi Belarus(sia) Worldwide Reading Project, ce are la bază piesa INSULTAȚI BELARUS(IA) de Andrei Kureicik.

Zilnic, în perioada 7 22 februarie 2021, la inițiativa Ralucăi Rădulescu, traducătoarea în limba română a piesei, într-unul dintre teatrele partenere va avea loc un spectacol-lectură difuzat online sau jucat live, cu public în sală, în semn de solidaritate cu mișcarea teatrală și cu cetăţenii din Belarus, care protestează de șase luni fără încetare, pentru libertate și dreptul de a organiza alegeri corecte și libere.

de Laurențiu Budău

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

„Să presupunem, ipotetic, că aţi câştigat la loterie o sumă imensă şi, după toate scăzămintele, aţi rămâne fix cu un milion de euro curat, de care nu se mai poate atinge altcineva nimeni în afară de voi... Ce aţi face cu el?” Într-un bar falimentar dintr-o gară oarecare, trei personaje răspund pe rând la această întrebare. Case, vacanțe, haine, acte de caritate, afaceri, familie... ipotetic toți ne gândim la ce am putea face cu atâția bani, dar suntem oare dispuși să ne asumăm real responsabilitatea de-ai avea? De cele mai multe ori marile noastre dorințe sunt perfecte doar atât timp cât rămân la nivel de ipoteză, deoarece realizarea lor implică mult prea mult disconfort.

Într-o îmbinare subtilă de comic cu absurd, textul ridică o provocare la care cu siguranță ne-am gândit ipotetic toți oamenii de pe planeta aceasta măcar o dată. Răspunsurile pe care le vom găsi, în mod surprinzător, sunt la fel de familiare, deoarece, de cele mai multe ori, obișnuința e mai puternică decât dorința. 

Regie colectivă
Scenografia: Oana Cernea

Data premierei: 25 martie 2021 - online

de Dona Alba

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

Copiii sunt direct afectați de acțiunile iresponsabile și impasibile ale adulților. Uneori, vocile lor nici măcar nu sunt auzite. Iar atunci traumele se agravează, abuzurile se intensifică și faptele care le succedă pot fi... fatale.

Dona Alba prezintă trista poveste a unei fetițe din zilele noastre, o poveste care, din păcate, nu este singulară, ci se repetă de prea multe ori fără a fi văzută sau ascultată cu adevărat de cineva. Un subiect tabu pentru societatea românească, asupra căruia trebuie să reflectăm, apoi să luăm atitudine.

de Ion Bogdan Martin

Trei necunoscuți se întâlnesc într-un loc anume și așteaptă... așteaptă să înceapă ceva. Între ei se înfiripă un dialog intens, captivant. Tensiunea crește, subiectele curg, șerpuiesc, se înalță, coboară și... suspensie, niciunul nu are o concluzie, un final. Tot ceea ce contează pare a fi... începutul.

Se creează astfel un tăvălug de începuturi, într-un ritm abracadabrant, pe teme diverse, care tratează propriile noastre existențe și exigențe, purtat de un trio de semidocți, care se înscriu într-un concurs de cine știe mai bine despre cum se încep lucrurile, fără să fie nevoie să aibă vreun sfârșit. Totul se recompune într-un tablou absurd, cu note comice, în care se ascund trimiteri la realitatea noastră diurnă.

 

de Ovidiu Adrian Cioclov

Text câștigător la Concursul de Creație Dramatică - ediția 2020

„Zâmbetul lui Kouros” are ca principale ingrediente nostalgia și umanitatea. În felul în care evoluăm, poate că nu peste mult timp se va obține o hartă genetică completă a fiecăruia dintre noi și, așadar, un posibil dublu al nostru. Întrebarea care se ridică este dacă această dublură va putea prelua și ceea ce ține de intimitate – amintirile, nostalgia, limbajul non-verbal în relație cu iubitul/iubita sau cu copiii etc. Într-o vizită în Grecia am văzut pentru prima dată într-un muzeu statuile Kouros, acestea sunt niște statui antice gigantice, de tineri goi, cu puține expresii ale feței, dar care prin misterul utilității lor par a incapsula povestea unei întregi lumi dispărute. Dar, în cele din urmă, poate că textul vorbește și despre egoism, despre dorința fiecăruia dintre noi de a fi irepetabil. Și asta-i perfect uman, nu-i așa? 

Ovidiu Adrian Cioclov

×

TOP