Regizor artistic

Căsătorită cu Tom Bransdörfer (de care a divorţat).

O fiică: Luise, actriţă şi regizoare.

Magda Bordeianu a venit la Oradea în anul 1972, după ce toată suflarea teatrală a cunoscut-o ca regizoarea foarte tânără care, la Bucureşti, a înfiinţat celebrul teatru Podul – intreprindere riscantă, aproape o aventură, dar un spaţiu extraordinar de propice pentru experimente teatrale, loc de manifestare a numeroşi tineri artişti, unii viitoare vedete. A deprins de la maeştrii ei, regizorii Lucian Giurchescu şi Cornel Todea, rigoarea, gustul pentru piesele de valoare, echilibrul, disciplina, rafinamentul, generozitatea faţă de actori.

Spectacolul „Vlad Ţepeş în ianuarie” (1972) de Mircea Bradu, a fost o reuşită deplină. În decorul semnat de talentatul Sică Rusescu, sugerând un palat, o mănăstire sau un mausoleu (bolţi enorme de piatră afumată), ea a „compus inteligent spectacolul... ajutată enorm de Ştefan Sileanu, excelent interpret al rolului titular. Cronicarii (regretaţii Valentin Silvestru, Dumitru Chirilă, Radu Enescu) au lăudat în unanimitate spectacolul Magdei Bordeianu.

În 1973 a semnat regia spectacolului „Preşul”. Comedia lui Ion Băieşu a cunoscut un succes enorm la Teatrul de Comedie Bucureşti, mai ales datorită Stelei Popescu – un cap de afiş sigur aducător de public (patru sute sau chiar cinci sute de reprezentaţii). Magda Bordeianu a distribuit-o la Oradea, în rolul principal, inspirat, pe Anca Miere Chirilă. Talent robust, actriţa a „tras” rolul spre datele ei, spectacolul fiind unul mai puţin moralizator, ci comic şi voios. Regizoarea i-a îndrumat atent pe actori, aşa încât spectacolul a trezit, pe tot parcursul, hohote de râs. „Neputând acoperi lipsa de încărcătură umană a textului” – s-a scris – „n-a fost cea mai fericită întâlnire a regizoarei în perimetrul teatral”, oricum, adăugăm noi, spectacolul a fost, evident, unul de valoare medie.

Din nefericire, spectacolul-coupé „Pentru puţinul cântec” („Cerşetorul sau câinele mort” de Bertolt Brecht şi „Picnic pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal – a fost un rateu, şi acest lucru s-a datorat în primul rând grabei cu care s-a optat pentru cele două piese, şi, nu în ultimul rând, probabil, lipsei reale de interes pentru aceste texte, de altfel dificile, atât a regizoarei, cât şi a interpreţilor, care au făcut faţă cu dificultate personajelor complexe, tratate cu oarecare superficialitate.

Regizoarea lucrează şi trăieşte în Germania (Meissen). Conduce un teatru (Teatrul M) şi o şcoală de teatru, cu pricepere şi cu rezultate artistice remarcabile.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

• Regia artistică la VLAD ŢEPEŞ ÎN IANUARIE de Mircea Bradu,1972
• Regia artistică  la PENTRU PUŢINUL CÂNTEC (spectacol-coupé: Picnic pe câmpul de luptă de Fernando Arrabal; Cerşetorul sau câinele mort de Bertolt Brecht), 1980
• Regia artistică la PREŞUL de Ion  Băieşu, 1973