HARVEY
Detalii în curând…
Detalii în curând…
„Șoricelul Frederick” – un spectacol despre visul copilăriei și curajul de a fi tu însuți!
Într-o lume grăbită și pragmatică, șoricelul Frederick pare… altfel. În timp ce ceilalți strâng provizii pentru iarnă, el adună raze de soare, culori și cuvinte. Nu pare de folos, nu pare „productiv” – dar atunci când frigul și tăcerea coboară peste ascunzătoarea lor, tocmai visul lui devine hrană pentru suflet.
Frederick nu este doar un șoricel visător, ci o oglindă a copilului din noi – acel copil care visa, simțea profund, vedea frumusețea în cele mai mici lucruri și îndrăznea să fie altfel. Spectacolul nostru spune povestea lui Frederick dintr-o perspectivă sensibilă și contemporană, adăugând momente originale, dialog cu publicul și întrebări care ne pun pe gânduri:
Prin păpuși, joc, muzică și umor, spectacolul îi invită pe copii și pe adulți într-o călătorie de regăsire. Este un spectacol care nu oferă doar o poveste, ci o experiență – una care ne reconectează cu eul nostru autentic și ne amintește cât de valoros este să-ți urmezi visul, chiar dacă ceilalți nu îl înțeleg.
Ana Crăciun Lambru
Șoricelul Frederick Alexandru Pop – Max, Baba Șoricioaicã, Bully: Armanca Serac
Tata Șoarece , Frunzuliță, Asistent Bully: Florian Silaghi
Baba Șoricioaică, Asistent Șoricelul Frederick: Consuela Egyed
Mama Șoarece, Asistent Bully: Andrei Fazecaș
Baba Șoricioaică, Asistent Șoricelul Frederick: Alexandru Crefelean
Lia, Baba Șoricioaică: Igor Lungu
Regia: Ana Crăciun Lambru
Scenografia: Alexandra Budianu
Muzica: Cari Tibor
Video mapping: Radu Marțin și Andrei Cozlac
Asistent scenografie: Emese Csuri
Păpuși: Răzvan Chendrean
Pictură păpuși: Ana Crăciun Lambru
Consultanță scenariu: Florin Tudose
Coordonator atelier de storytelling: Ioana Drugaș
Sunet: Peter Papp
Lumini: Adrian Gherdan
Tehnicieni scenă: Daniel Turcuț, Nicolae Porumb
Cabinieră: Anna Cellino
Spectacol recomandată copiilor peste 4 ani!
Data premierei: 26 aprilie 2025, Sala Arcadia
„Acest text e un manual de ascensiune a dictaturii în societate, exemplificând meticulos tropii tiraniei, e o piesă-peisaj despre dictatori deghizați în salvatori. Richard, prodigios criminal, narcisist și violent, dezlănțuie un mecanism al terorii. Astfel, non-eroul devine, pentru o vreme, conducător. Ca și acum, poate peste o sută sau o mie de ani, Richard se va înfățișa în continuare în fața spectatorilor, explicându-le pas cu pas formele corupției din propria lor realitate. Iar spectatorii vor urmări cu sufletul la gură toate faptele de care au fost avertizați și nu vor face nimic. Își vor promite, poate, că derapajele pe care le trăiesc nu se vor mai repeta. Iată de ce am ales să imaginăm un univers scenic nedefinit temporal.
„Speranța nu urcă niciodată cu liftul” aduce în discuție un conflict care în contextul lumii actuale s-a acutizat: acela dintre lumea veche vs. lumea nouă.
O femeie singură, aflată la vârsta senectuții, este pusă în situația de a fi îngrijită de doi androizi, programați special pentru această misiune. Însă androizii, în primă fază, nu pot înțelege în totalitate nevoile femeii, deoarece gândirea lor este analitică și nu pot percepe emoțiile și nevoile spirituale ale subiectului lor.
Totuși, într-un final, fiecare are de câștigat din această confruntare și pare să se găsească o urmă de reconciliere între cele două lumi.
Doctorul Stockmann, medicul idealist al unei stațiuni balneare dintr-un oraș generic, face o descoperire cutremurătoare: izvoarele care atrag mii de turiști în orașul său nu sunt tămăduitoare, ci periculoase pentru sănătate. Doar că „inima care pompează însăși viață” în acest oraș aduce atât venituri, cât și avantaje pentru toți membrii piramidei sociale. Stockmann se avântă astfel într-o luptă solitară pentru a expune adevărul într-o lume în care interesele economice primează, iar comunitatea rămâne adesea indiferentă.