Fîrte, Doru

Print
Details
Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Actor

Data şi locul naşterii: 10.03.1961, Ulmeni

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1988, clasa prestigioase artiste Olga Tudorache. .

Repartizat la Oradea, Doru Fîrte a jucat, încă de la început, roluri importante, principale sau de mare întindere: Mihai Dabija (tânărul rebel „cu probleme” din spectacolul „Valsul de la miezul nopţii” de Viorel Cacoveanu) sau Teofil („Camera de alături” de Paul Everac), Cis („Secretul familiei Posket” de Arthur W.Pinero) – roluri perfect potrivite cu vârsta tânărului actor. Absolvent al unei clase de liceu de oboi, Doru Fîrte dovedeşte o sensibilitate certă, gândindu-şi adesea personajele în nota lor muzicală. Cel puţin trei roluri din cariera sa l-au recomandat pentru prioritatea de a le fi dat viaţă el, actorul–muzician: este rolul Don Baker din „Numai fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, El – în „Anonimul veneţian” de Giuseppe Berto şi Mozart însuşi în Amadeus de Peter Shaffer (în reluarea spectacolului), capodoperă semnată de Alexandru Darie.

Doru Fîrte interpretează cu aplomb, dar şi cu o mare plăcere a jocului, roluri grave, dramatice: Dragomir în „Năpasta” de I.L.Caragiale, Bărbatul cu ziarul în „...Şi cu violoncelul ce facem?” de Matei Vişniec, Garcin în „Uşi închise” de Jean-Paul Sartre, Regele Ignaţiu în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz, Trofimov în „Livada de vişini” de A.P.Cehov, dând personajelor relief şi punctând cu inteligenţă şi propria capacitate creatoare, personalitatea acestora: „Personajul trebuie să fie viu, credibil, uşor de «decodat»”.

Doru Fîrte este mai degrabă un actor dornic să ştie totul despre personajul pe care-l joacă şi, mai ales, să fie pe deplin convins de coerenţa viziunii regizorale: „Regizorii cu care am făcut lucruri bune – mărturiseşte el, în interviul publicat în volumul „Teatrul din interior, teatrul din culise” de Elisabeta Pop – sunt cei care m-au tratat ca pe un creator şi nu ca pe un executant”. Iată de ce  şi-a dat măsura adevărată a talentului său, mai ales când regizorii l-au convins. Aşa s-a întâmplat în spectacolele regizorilor Cornel Mihalache (Anatoli în „Căutăm urgent ginere comunist” de Nikolai Erdman), Petru Vutcărău („...Şi cu violoncelul ce facem?” de Matei Vişniec), Alexandru Darie („Amadeus” de Peter Shaffer), Mihai Măniuţiu („Electra” după Sofocle şi Euripide sau „Shoah.Versiunea Primo Levi”), Alexandru Colpacci (Orlando în „Cum vă place” de William Shakespeare).

A făcut două savuroase compoziţii demne de reţinut, în două cunoscute personaje caragialeene: Jupân Dumitrache în „O noapte furtunoasă” şi Iancu Pampon în „D’ale carnavalului”.

Momentan este plecat în Italia, împreună cu soţia. A renunţat, din motive strict materiale, pentru o vreme, la profesie, dar avem convingerea că se va întoarce curând la „dragostea dintâi”.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea