Savin, Sergiu (Leuciuc, Silviu)

Print
Details
Category: Actori Trupa Iosif Vulcan - arhivă

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 06.11.1941, Horodnicul de Sus

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1970, clasa prof.Ion Olteanu

Sergiu Savin a debutat la Teatrul Naţional din Iaşi, după care a lucrat vreme de patru ani (1970-1974) la Teatrul Naţional din Timişoara. Din 1974 până în anul 1996, a semnat la Teatrul de Stat din Oradea numeroase spectacole, atât ca regizor, cât şi ca scenograf. De altfel, talentul său remarcabil pentru pictură s-a şi materializat în anii din urmă, când artistul a renunţat la teatru şi s-a dedicat picturii de icoane pe lemn.

Artist complex, aşadar, de o sensibilitate incontestabilă, Sergiu Savin s-a distins prin originalitate, dar nu cu orice preţ: un soi de originalitate izvorâtă din nevoia de a se exprima liber, în conformitate cu propria sensibilitate, gândire, rigoare, univers cultural şi concepţie de viaţă. Din această cauză, artistul a optat întotdeauna pentru anumite texte, semnând versiuni scenice personale ale pieselor pe care le-a pus în scenă. El a colaborat exemplar, între altele, cu dramaturgii români:  Aurel Gh.Ardeleanu („Appassionata”),  D.R.Popescu („Dormind pe un şarpe”), Marin Sorescu („Casa evantai”), Mircea Bradu („Întoarcerea tatălui risipitor” şi „Satul blestemat”) etc., lucrând pe texte, evident, în sensul îmbunătăţirii lor, atât ca problematică, cât şi ca tehnică teatrală. Preocupat să descopere piese noi, regizorul a semnat câteva spectacole în premieră absolută sau pe ţară: „Fântâna Trevi” de Gian Lorenzo Bernini, „Dictatorul” de Al.Kiriţescu, „Rhesos” de Euripide, „Aniversarea” de Harold Pinter, ş.a.

Spectacolul „Aniversarea” de Harold Pinter a avut parte de aprecieri superlative, semnate de cronicari valoroşi: „Regizorul Sergiu Savin, inteligent şi fantezist, a dat spectacolului două structuri: una de atmosferă şi alta de cultură.” (Al.Andriţoiu); „Spectacolul atestă deplina maturitate profesională a lui Sergiu Savin, ajuns într-un stadiu de confirmare a unui program estetic urmat cu consecvenţă.” (Mircea Morariu)

Nu mai puţine au fost cuvintele de laudă la adresa spectacolului „Casa evantai” de Marin Sorescu: „Regizorul a ajuns în acel punct al evoluţiei în care  subtilitatea expresiei scenice – cultivată cu veneraţie şi rafinament – se mulează perfect pe conţinut, potenţându-l şi acordându-i pregnanţă.” (Dumitru Chirilă); „Regizorul a recurs la plasticizarea metaforei titlului, încât spectacolul se desfăşoară ca o paradă rafinată a imaginii.” (Doina Modola). Spectacol, care a avut parte, de altfel, de o cenzură aspră şi de un tratament nedrept, dar, conform cu „acţiunile” propagandei comuniste ale serviciilor ideologice. Unul din spectacolele admirabile, în care actorii Cristina Şchiopu şi Ion Mâinea, conduşi şi îndrumaţi atent şi inspirat de regizor, au strălucit, pur şi simplu.

Un interes special al regizorului pentru poezie, a dus la crearea unor spectacole de remarcabile poezie şi muzică, dedicate lui Eminescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ştefan Augustin Doinaş. Spectacolele, în cazul poeţilor în viaţă, s-au desfăşurat în prezenţa acestora şi, de fiecare dată, în decoruri gândite de regizor în deplin acord cu mesajul grupajului de poezii, agrementate cu muzică originală rafinate, elegante, atent elaborate.

În prezent, Sergiu Savin pictează icoane pe lemn. Nu sunt puţini criticii de artă care susţin că icoanele lui au o lumină specială care, desigur, vine din sufletul lui.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea