díszlettervező festő

Születési idő és hely: 1934.09.25., Căpeni

Tanulmányok: "Ion Andreescu" Képzőművészeti Intézet, Kolozsvár, 1960

Az értékes díszlettervező és festő, Bíró I. Géza hosszú éveken (1970-1991) megbízható munkatársa volt azoknak a rendezőknek, akikkel a Nagyváradi Állami Színház két részlegében dolgozott együtt. Mind a magyar, mind a román részlegben Bíró I. Géza folyamatosan olyan szcenográfiai megoldásokat javasolt, amelyek a gyors színpadra állítást célozták – akár utazások és turnék esetén, akár az előadások költségeinek túlzott mértékű csökkentése érdekében. A felbérelt díszlettervezők, valljuk be, mindig az elsők között áldozták fel magukat, vagyis arra kérték őket, hogy értsenek meg és „takarékoskodjanak”.

De obicei, Bíró I.Géza semna doar decorurile, costume semnând doar în câteva cazuri. A fost, ceea ce se poate numi, un fel de arhitect al scenei, gândind în dimensiuni spaţial-artistice, cu grijă pentru detaliu şi construind, nu o dată, machete de o mare frumuseţe. E drept că o piesă ca „Epoleţii invizibili” de Silvia Andreescu şi Theodor Mănescu, „lipsită de coerenţă artistică”, nu-l putea inspira, în schimb fantezia sa era bine pusă în valoare în spectacole ca: „O petrecere de pomină” de Pierre Chesnot, „Piatră la rinichi” de Paul Everac. Împreună cu Alexandru Colpacci au creat un spectacol admirabil cu piesa lui Dumitru Solomon, „Diogene câinele”, simplitatea, eleganţa, trimiţând spre „zona tare a ideilor”, decorul contribuind la reuşita spectacolului – unul din primele spectacole valoroase ale lui Alexandru Colpacci la Oradea. Decorul – frumos şi echilibrat al spectacolului „Arca bunei speranţe”, a contribuit la succesul acestuia; în cadrul unui turneu la Bucureşti, spectacolul a fost elogiat de toată suflarea criticii româneşti. Izbânda artistică a fost a tuturor: a autorului, talentatul I.D.Sîrbu, a regizorului Szombati Gille Otto, a scenografului şi a tuturor interpreţilor, în fruntea cărora a strălucit artistul emerit Dorel Urlăţeanu. Un cadru scenografic de o certă ingeniozitate a gândit, împreună cu Sergiu Savin, pentru un text dificil, „Capul de răţoi” de G.Ciprian. Un altul, metaforic, plin de umor şi de o eficienţă certă a fost cel pentru spectacolul pentru copii „Inimă de cristal” de Lev Ustinov.

(Eugen Ţugulea előadása)