Dramă istorică în patru acte de Ion Omescu

Művészeti vezető: Ion Deloreanu
Forgatókönyv: Tatiana Manolescu Uleu
Data premierei:  12 noiembrie 1967

Piesă-metaforă, de factură romantico-patriotică, „Veac de iarnă” ne introduce în culisele vieţii politice de la curtea „unui domn fără nume, dintr-o epocă fără strălucire” (Ion Omescu). Personajul central generic şi vagul momentului istoric (probabil cândva în epoca premergătoare domniilor fanariote) servesc interesului autorului de a evita reconstituirea muzeală în favoarea unei drame autentice. Anii de glorie ai marilor domnitori au trecut; duşmanii care înconjoară ţara sunt prea mulţi şi prea puternici. În aceste condiţii, numai tratativele şi diplomaţia mai pot salva ţara. Statornic, prudent, circumspect în acţiuni, conştient de rolul său în dezvoltarea culturii naţionale şi europene, Domnul devine un simbol. El însumează trăsăturile multor domnitori patrioţi care au apărat integritatea hotarelor şi a fiinţei naţionale. Metaforic vorbind, el devine „vierul care acoperă via, o scoate din iarnă… o fereşte de frig.” Finalul piesei nu aduce rezolvarea conflictului: reprezentanţii puterilor străine continuă să asalteze tronul, iar viforniţa suflă: iarna nu s-a sfârşit.

Elosztás:

Úr:  George Musceleanu
Radu, fiul său:  Nicolae Barosan
Logofătul:  Nicholas Thomas
Scarlat:  Ion Holnap
Mihu:  Ion Martin, Ion Abrudan
Vornicul Toma:  George Pintilescu
Confesorul:  Jean Sandulescu
Solul craiului:  Ben Dumitrescu
Neacşu:  Valentin Avrigeanu
Iordache:  Keresztelő János
Paşa de la Silistra:  Octavian Uleu
Beşli Agasi:  Eugen Tugulea
Iusuf:   Marcel Segărceanu
A kereskedő:  Constantin Simionescu
Hölgy:  Simona Constantinescu
Anna:  Gina Nicolae
Szikla:  Ana Popa

Műszaki igazgató: Elena Varlam
Prompter: Sofica Spoiala
Hang: Dorel Olea