Avem plăcerea de a vă invita la o nouă premieră a Teatrului Regina Maria: spectacolul muzical ŢIGANIADA, care va avea loc sâmbătă, 1 decembrie şi duminică, 2 decembrie, cu începere de la ora 19, la Sala Mare a Teatrului.

A ŢIGANIADA megírásának kétszázadik évfordulójára ajánlott, Ion Budai-Deleanu híres eposzán alapuló előadás a klasszikus szövegeken alapuló nagyszerű előadások sorozatának része. A két UNITER dramaturgiai díjjal is kitüntetett Radu Macrinici dramatizálásából a nagyváradi színház előadása nemcsak egy legendás szöveg újraértelmezése, hanem Ion Budai-Deleanu cigányainak kellemes kalandjainak jelenkori átültetése is, amelyeket egy illuzórikus hazát keresve élnek át. A zene, a tánc és különösen a színészi előadások teszik teljessé ezt a festői képet, és teszik a ŢIGANIADÁT az évad egyik legfontosabb eseményévé.

Scriitorul Ion Budai-Deleanu nu a creat această operă numai pentru „a forma şi a introduce un gust nou de poezie ţigăneasca” şi în niciun caz pentru a batjocori pe ţigani, populaţie oropsită sub regimuri bazate pe exploatarea omului de către om. Ion Budai Deleanu a folosit elemente caricaturale de felul celor din josnicele snoave despre ţigani cu alte scopuri, mai înalte decât aceea de a lua în râs pe nişte oameni. Deşi autorul se lasă uneori furat de propria-i pornire de a glumi, simpatia lui pentru ţigani se vădeşte în multe locuri ale poemei. Dacă a folosit imaginea caricaturală a ţiganilor, a făut aceasta numai cu scopul ca, la adăpostul glumei, să lovească fără pericol în stări de lucruri condamnabile, din societatea epocii sale. Cititorul este prevenit chiar de autor prin Epistola închinătoare: Am izvodit această poveste… întru care am amestecat întru adins lucruri de şagă, ca mai lesne să înţeleagă şi să placă. Însă tu bagă seama bine, căci toată povestea mi se pare că-i numai o alegorie în multe locuri unde prin ţigani să înţeleg şi alţii…

În cuprinsul poemei, în versuri şi în notele care le însoţesc, se vede efortul continuu al scriitorului de a-şi camufla critica, dar, totodată de a o lămuri, de a o face înţeleasă. Dacă de teama cenzurii şi-a ascuns până şi numele printr-o anagramare (Leonachi Diancu), el ţine să atragă atenţia cititorului: Să află intr-ânsa şi critică pentru a cărei dreaptă înţelegere te poftesc să adaugi oarecări luări aminte, căci ştiu bine că vei înţelege ce am vrut eu să zic la multe locuri. Când în cuprinsul poemei, nota critică devine prea puternică şi prea directă, scriitorul îşi arată teama de urmări subliniind:

Ci hoha, să lăsăm această sfadă

Văd pe mulţi că ridică sprâncene

Şi mă tem că necăutând la rangă

Să nu-mi puie muza supt falangă.