Comedie în trei acte de Al.Kiriţescu
Afiliată teatrului politic, comedia „Dictatorul” a fost inspirată de realităţile regimului antonescian, personajul principal întruchipând atributele generale ale unui conducător absolutist, dur, demagog şi abil, dirijând un sistem social-politic nepotrivit momentului istoric. Trecând prin corupţie şi josnicie, eroul, numit vag „Primul-ministru”, ajunge chiar la crimă, dar se ascunde sub masca umanismului, a simpatiei, a înţelegerii aproapelui. În pofida încărcăturii ideatice negative, finalul piesei transmite un mesaj optimist, privind dispariţia iminentă a dictaturii şi a asupririi, o replică a personajului principal prefigurând sfârşitul tragic: „Parcă sunt condamnatul la moarte care aşteaptă să fie împuşcat!”
Distribuţia:
Premierul: Eugen Harizomenov
Stan Boldur: Nicolae Barosan
Principele von Wirth Langeburg: Jean Săndulescu
Coty Adam: Marcel Popa
Inspectorul Profir: Grig Schiţcu
Principesa Soltana Ţuţubey: Simona Constantinescu
Lilla: Alla Tăutu
Mati: Eugenia Papaiani
Gina Castriş: Olimpia Mâinea
Doamna în doliu: Doina Urlăţeanu
Regia artistică: Sergiu Savin
Decor: Tatiana Manolescu Uleu
Costume: Eliza Popescu
Regia tehnică: Elena Varlam
Sufleor: Gigi Groşanu
Lumini: Vasile Blejan
Sonorizarea: Dorel Olea
Data premierei: 15 martie 1975