Doi actori ai Teatrului „Regina Maria” – Trupa „Iosif Vulcan” s-au născut în 1 aprilie. Personalități pline de umor și vitalitate, ambii au firi deschise, comunicative și tonice, ceea ce se vede și în interviurile de mai jos. Pe amândoi puteți să-i vedeți în „…Escu”, cea mai recentă producție a teatrului orădean.

La mulți ani, Adela Lazăr!

– Adela, prezența ta nu trece niciodată neobservată. Porți haine în culori vii și diverse, ai accesorii colorate. De unde vine preferința asta care, s-o spunem, îți reflectă caracterul tonic?

– Mi-au plăcut întotdeauna culorile. Mă fac fericită. Pur și simplu îmi dau o stare de bine pe care o resimt și cei din jurul meu când mă văd și sincer încerc să îi molipsesc cu asta, cu bucuria mea cromatică. Ador curcubeul, rozul bombon, turcoazul și roșul cu picățele albe. Sunt sigură că dacă oamenii ar iubi mai mult culorile ar fi mai fericiți. Mă crezi?

– Ai devenit actriță, dar ești și pictoriță. E un debușeu sau o nevoie interioară?

– Sunt pictactriță. O actriță care pictează și o pictoriță care joacă teatru. Sunt interdependente. Sunt visele mele devenite realitate și nu aș putea să renunț vreodată la unul în favoarea celuilalt. Mă întregesc, fac parte din mine, din lumea mea care e doar a mea, de multe ori simt că sunt de pe altă planetă, o planetă unde nu ai probleme ci doar soluții, unde mai bine zâmbești decât să te uiți urât, unde să faci un cadou dezinteresat și să îți încurajezi prietenii e ceva normal… Nu mi-am planificat viitorul de mică, iar acum sunt fericită că universul a știut cum să se învârtă și să mă poziționeze astfel încât să fiu omul potrivit la locul potrivit. Sper.

– Ai pasiuni mai… pragmatice, să spunem? Ce ai fi vrut să fii dacă nu deveneai actriță?

– Am terminat Liceul Pedagogic și sunt învățător – educator cu acte în regulă, cu definitivat, cu tot, am predat patru ani la Tg. Mureș în timp ce eram studentă la actorie.  Îmi place să gătesc și să conduc muuuult și să ascult teatru radiofonic în timpul ăsta.

– O întrebare inevitabilă: cum e să fii născut de 1 aprilie?

– E funny și fain. Nu cred că îmi puteam alege o dată mai bună în care să vin pe lume. Thanks mami.

– Care e secretul poftei de viață pe care o arăți mereu?

– Secretul e să nu se vadă antrenamentul. Secretul e că fac ce îmi place și cred în asta, orice ar fi. Secretele mele nesecrete sunt Anabela, Sebi, familia și prietenii mei care mă susțin și mă încurajează să fiu eu. Secretul e să zâmbești chiar și atunci când îți vine să plângi. Secretul e să te accepți și să râzi de defectele tale. Secretul e să îi apreciezi pe toți și să le mulțumești mereu, și dacă nu e ziua lor. Secretul e să nu uiți de unde ai pornit. Secretul sunt culorile. Secretul suprem e că nu e niciun secret.

La mulți ani, Petre Ghimbășan!

– Petre Ghimbășan, am aflat că ai fost strungar, îți place fotbalul și echitația. De unde pasiunea pentru teatru?

– Am făcut strungărie trei ani, armata la CFR – un an, plus șapte ani de fotbal profesionist. Pasiunea pentru teatru mi-a stârnit-o o întâlnire cu actrița Viorica Geantă-Chelbea, la Școala Populară de Artă din Brașov, în 1990.

– Cum se manifestă vechile tale ocupații „tehnice” în existența ta de azi? Ai hobby-uri de profil?

– N-am nevoie în casă de zugrav, electrician, instalator, mecanic auto, tâmplar. Le fac pe toate cu mare plăcere. Chiar dacă nu aș mai fi actor aș putea cu ușurință să mă întorc la Brașov, unde am copilărit, și să lucrez pământul moștenit. Ai mei au aprovizionat Brașovul cu legume de câteva sute de ani.

– Ești căsătorit cu o actriță, Corina Cernea. E un avantaj sau nu să aveți amândoi aceeași profesie?

– E și un avantaj, și un dezavantaj. Ne știm programul unul altuia la secundă. Iar cele mai multe critici vizavi de profesia de actor le-am auzit unul de la celălalt.

– Ce rol ți-ai dori să joci cel mai mult?

– Ce rol primesc, următorul adică. Și regizori care să lucreze cu trupa. Mi-aș dori să reiau Estragon din „Așteptându-l pe Godot” și Akaki Akakievici din „Mantaua” în alte montări.

– Întrebarea inevitabilă: cum e să fii născut în Ziua Păcălelilor?

– Încerc să nu mă păcălesc niciodată pe mine.