Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Stagiunea 2007-2008

Adaptare după Vasile Alecsandri de Gabriel Andronache şi Ion Sapdaru

Spectacolul este o adaptare la actualitatea politică din ţara noastră. Fără ca intrigile piesei originale să fie modificate, dramatizarea actuală creionează, până în cel mai mic amănunt, parvenitismul post-decembrist: Guliţă are „merţan”, Chiriţa are decapotabilă şi „laptop” prin care-şi primeşte scrisorile, Luluţa – celular şi fiţe de vedetă. Chiriţa visează să devină „europarlamentară”, fără să ştie care sunt prerogativele funcţiei, doar pentru beneficiile care pot decurge de aici: „bodyguoard”, maşină de serviciu cu şofer şi călătorii nenumărate… toate din buget. Prezentul, cu toate metehnele vieţii româneşti, este transpus – printr-o viziune plină de umor – aşa cum îl ştim neschimbat de şaptesprezece ani încoace, cu chiriţenii, guliţenii, şi bârzoienii noştri, cei de toate zilele.

de  Peter Shaffer
Traducerea şi adaptarea:  Petre Bokor

Scrisă în buna tradiţie a farsei, „Comedie pe întuneric” poate fi considerată una dintre cele mai amuzante piese de teatru aparţinând celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. La momentul scrierii sale şi a primei puneri în scenă, la Chichester Festival, în 1965, „Comedie pe întuneric” a reprezentat o inovaţie semnificativă a limbajului teatral vestic, prin convenţiile scenice folosite. Cu toate acestea, inovaţia introdusă de Peter Shaffer în spaţiul occidental este regăsibilă în vechiul teatru chinezesc şi se bazează pe inversarea semnificaţiilor luminii şi a întunericului O banală pană de curent produsă într-o seară de duminică de o importanţă vitală pentru protagonişti, deviază întreaga derulare a evenimentelor pregătite cu grijă şi migală de aceştia. Sculptorul Brian Miller şi logodnica sa, Carol, au pus la cale o întâlnire cu scopul de a-i impresiona pe tatăl lui Carol, fost militar de carieră, şi pe milionarul Georg Bamberger, care, speră ei, va cumpăra din operele de artă create de Brian, asigurându-i acestuia faima şi stabilitatea materială. Lucrurile nu decurg însă nici pe departe aşa cum fuseseră plănuite, fiindcă în întunericul care se lasă brusc peste personaje, confuziile şi surprizele se ţin lanţ, culminând cu apariţia fostei logodnice a lui Brian.

de  Marin Sorescu

Scenariul:  Elisabeta Pop şi Petre Panait

Spectacolul reprezintă o prelucrare a unui recital realizat de actorul Petre Panait în stagiunea 1988-1989. Noul spectacol prezintă versuri din volumul La lilieci de Marin Sorescu, versuri aduse la viaţă de măiestria actorului şi uluitoarea muzică a lui Tudor Gheorghe. E un spectacol plin de umor, de poftă de viaţă, de bucurie şi gravitate, un spectacol plin de emoţie, alcătuit dintr-o succesiune de anecdote, variind în registre, de la trist la comicul burlesc. Ţăranii lui Marin Sorescu sunt bonomi, olteni, adică filosofi incognito. Ei iscodesc totul şi îşi pun întrebări. Concepţia lor despre viaţă este clară: aici „i-aci”, după moarte e dincolo, adică „lumea-ailaltă”. La Lilieci, adică la cimitir, dealul cu morminte al Bulzeştilor, cele două lumi se întâlnesc.

Regia artistică, scenografia şi interpretarea:  Petre Panait
Muzica:  Tudor Gheorghe

Data premierei: 14.10.2007.

Autoironie în trei momente şi câteva şarje amicale, pe texte de A.P.Cehov şi Nicolai Koliada

Spectacolul explorează aspecte din fascinanta lume a teatrului, combinând luminile rampei cu care se întâlneşte fiecare spectator, cu viaţa mai puţin cunoscută din spatele cortinei. În prima parte a piesei, cei doi protagonişti intepretează două momente one-man-show, în jurul textelor scrise de Koliada („Cântecul lebedei”) şi Cehov („Despre efectul dăunător al tutunului”), care vorbesc cu blândeţe despre nefericire, singurătate şi bătrâneţe. “Cântecul de lebădă” al lui A.P. Cehov este baza pentru ultima parte a piesei, în care un bătrân actor îşi rememorează momentele de glorie din tinereţe în faţa singurului om care a mai rămas în teatru după terminarea spectacolului, Sufleorul. Tragismul se împleteşte cu efectele comice pentru a reda sentimentele unui actor reputat care şi-a dedicat întreaga existenţă teatrului, sacrificând totul, până şi iubirea.

Povestea ilustrată de acest spectacol de stradă se petrece în lumea circului, unde doi clovni reușesc, ca prin minune, să dea viață unei păpuși. Această întâmplare va modifica întregul ritm de viață al trupei; directorul se îndrăgostește de păpușă, iar soția sa devine geloasă. Păpușa, însă, cunoaște un tânăr, iar între cei doi se va naște o minunată poveste de dragoste. Cine este acest tânăr și cum va reacționa trupa rămâne de descoperit pe parcursul celor 80 de minute ale unui spectacol interactiv, destinat atât celor mari, cât și celor mici. Spectacolul combină într-un mod atractiv dansul, muzica, mima, cuvintele, jocuri de lumină și fum, efecte pirotehnice și multă culoare. Umorul sănătos reprezintă unul dintre atuurile acestui spectacol, iar costumele actorilor au o puternică amprentă locală, fiind inspirate din folclorul românesc.

de  Mircea Eliade
Dramatizarea:  Chris Simion şi Victoria Balint

În romanul „Maitreyi” componenta autobiografică este esenţială; totuşi romanul nu rezumă viaţa lui Eliade în India, ci valorifică artistic un episod al acesteia. Tânărul inginer european Allan angajat în Calcutta, îl cunoaşte pe reputatul inginer Narendra Sen, tatăl Maitreyei, poetă apreciată în cercurile intelectuale bengaleze la numai şaisprezece ani. Atracţia erotică între cei doi se insinuează treptat, Allan descoperind în iubirea fetei o expresie cu totul inedită a erosului. La aflarea legăturii celor doi, Allan este izgonit, iar Maitreyi se dăruieşte unui vânzător de mere, pentru a fi alungată şi ea de către părinţi.

Versiunea teatrală surprinde momentele cheie ale acestei fascinante poveşti, integrând numeroase imagini ale Indiei tradiţionale: cu ritualurile sale (de nuntă, de rugăciune, de înmormântare) şi credinţele sale, atât de pitoreşti pentru ochiul european.

de  N.V.Gogol

Akaki Akakievici, un funcţionar mărunt care n-a cunoscut în viaţă decât satisfacţia de a copia mecanic acte birocratice, este scos din universul său imperturbabil şi banal în clipa în care se hotărăşte să-şi comande la croitor o manta nouă. Fericirea pe care i-o oferă mantaua este, pentru Akaki Akakievici, imensă, dar de scurtă durată. Chiar în prima zi de folosire a mantalei, este deposedat de ea prin jaf, restul piesei fiind dedicat cercetărilor şi modului neaşteptat în care personajul îşi va găsi liniştea.

Textul împleteşte cu armonie suspansul creat printr-o suită de elemente mărunte, de-a dreptul derizorii, absurdul relaţiilor sociale autoritare de tip kafkian, şi fantasticul inserat cu o naturaleţe specifică lui Poe.

de  Oleg şi Vladimir Presniakov
Traducerea:  Maria Dinescu

Piesa fraţilor Presniakov înfăţişează în şase acte o demonstraţie despre condiţia umană contemporană şi despre unul din sentimentele sale fundamentale: teroarea. Spectacolul nu vorbeşte despre actele de violenţă care sunt înregistrate în cărţile de istorie, ci despre terorismul mărunt, invizibil, care se manifestă în cele mai banale situaţii şi acţiuni. Un om de afaceri, ajuns la aeroport, constată că orice cursă a fost anulată din cauza unui posibil atentat cu bombă. Convins că nicăieri nu ar putea fi mai în siguranţă ca acasă, renunţă să aştepte în plină stradă redeschiderea aeroportului şi face cale întoarsă. Într-un apartament, o femeie şi amantul ei, terorizaţi de propria lor conştiinţă, recurg la jocuri erotice violente. Ea acceptă să fie legată de pat, însă amantul, după consumarea adulterului, adoarme fără să o dezlege. La birourile unei firme, după ce una dintre angajate se sinucide, seful nu poate ţine sub control situaţia, ajungând să-şi terorizeze subalternii. Într-o curte, două femei în vârstă plănuiesc otrăvirea unuia dintre gineri. Nepoţelul de care aveau grijă, după ce le ameninţă cu un pistol de jucărie, este alergat pe scările de bloc

Un spectacol pe texte de A.P.Cehov:  „Tragedian fără voie”, traducerea:  Mihail Sorbul şi Arthur Rimbaud:  „Noapte de infern”, traducerea:  Taşcu Gheorghiu

„De unde denumirea «Tragedian în infern»? De la cele două titluri «Tragedian fără voie», piesă scurtă scrisă de A.P. Cehov şi «Noapte de infern», poemul în proză al lui Arthur Rimbaud, texte pe care le-am prelucrat cu dragoste şi pasiune. E un proiect mai vechi, gândit ani în şir, pe care l-am elaborat şi reelaborat de multe ori, până s-a maturizat şi materializat. Cei doi autori au scris texte surprinzător de actuale, de o calitate literară excepţională, iar îmbinarea lor formează un amestec exploziv şi plin de surprize. Acest proiect face parte dintr-un program teatral personal, atitudinal şi social mai vast, unde intră: spectacolul «Nu judeca, nu condamna, iubeşte!», «Visul», recitaluri de poezie şi alte proiecte viitoare.”

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP