Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 06.11.1941, Horodnicul de Sus

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1970, clasa prof.Ion Olteanu

Sergiu Savin a debutat la Teatrul Naţional din Iaşi, după care a lucrat vreme de patru ani (1970-1974) la Teatrul Naţional din Timişoara. Din 1974 până în anul 1996, a semnat la Teatrul de Stat din Oradea numeroase spectacole, atât ca regizor, cât şi ca scenograf. De altfel, talentul său remarcabil pentru pictură s-a şi materializat în anii din urmă, când artistul a renunţat la teatru şi s-a dedicat picturii de icoane pe lemn.

Artist complex, aşadar, de o sensibilitate incontestabilă, Sergiu Savin s-a distins prin originalitate, dar nu cu orice preţ: un soi de originalitate izvorâtă din nevoia de a se exprima liber, în conformitate cu propria sensibilitate, gândire, rigoare, univers cultural şi concepţie de viaţă. Din această cauză, artistul a optat întotdeauna pentru anumite texte, semnând versiuni scenice personale ale pieselor pe care le-a pus în scenă. El a colaborat exemplar, între altele, cu dramaturgii români:  Aurel Gh.Ardeleanu („Appassionata”),  D.R.Popescu („Dormind pe un şarpe”), Marin Sorescu („Casa evantai”), Mircea Bradu („Întoarcerea tatălui risipitor” şi „Satul blestemat”) etc., lucrând pe texte, evident, în sensul îmbunătăţirii lor, atât ca problematică, cât şi ca tehnică teatrală. Preocupat să descopere piese noi, regizorul a semnat câteva spectacole în premieră absolută sau pe ţară: „Fântâna Trevi” de Gian Lorenzo Bernini, „Dictatorul” de Al.Kiriţescu, „Rhesos” de Euripide, „Aniversarea” de Harold Pinter, ş.a.

Spectacolul „Aniversarea” de Harold Pinter a avut parte de aprecieri superlative, semnate de cronicari valoroşi: „Regizorul Sergiu Savin, inteligent şi fantezist, a dat spectacolului două structuri: una de atmosferă şi alta de cultură.” (Al.Andriţoiu); „Spectacolul atestă deplina maturitate profesională a lui Sergiu Savin, ajuns într-un stadiu de confirmare a unui program estetic urmat cu consecvenţă.” (Mircea Morariu)

Nu mai puţine au fost cuvintele de laudă la adresa spectacolului „Casa evantai” de Marin Sorescu: „Regizorul a ajuns în acel punct al evoluţiei în care  subtilitatea expresiei scenice – cultivată cu veneraţie şi rafinament – se mulează perfect pe conţinut, potenţându-l şi acordându-i pregnanţă.” (Dumitru Chirilă); „Regizorul a recurs la plasticizarea metaforei titlului, încât spectacolul se desfăşoară ca o paradă rafinată a imaginii.” (Doina Modola). Spectacol, care a avut parte, de altfel, de o cenzură aspră şi de un tratament nedrept, dar, conform cu „acţiunile” propagandei comuniste ale serviciilor ideologice. Unul din spectacolele admirabile, în care actorii Cristina Şchiopu şi Ion Mâinea, conduşi şi îndrumaţi atent şi inspirat de regizor, au strălucit, pur şi simplu.

Un interes special al regizorului pentru poezie, a dus la crearea unor spectacole de remarcabile poezie şi muzică, dedicate lui Eminescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ştefan Augustin Doinaş. Spectacolele, în cazul poeţilor în viaţă, s-au desfăşurat în prezenţa acestora şi, de fiecare dată, în decoruri gândite de regizor în deplin acord cu mesajul grupajului de poezii, agrementate cu muzică originală rafinate, elegante, atent elaborate.

În prezent, Sergiu Savin pictează icoane pe lemn. Nu sunt puţini criticii de artă care susţin că icoanele lui au o lumină specială care, desigur, vine din sufletul lui.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

• Regia artistică CINE UCIDE DRAGOSTEA? de Petru Vintilă, 1974
• Regia artistică  la DICTATORUL de Al.Kiriţescu, 1975
• Regia artistică  la FÂNTÂNA TREVI de Gian Lorenzo Bernini, 1976
• Regia artistică  la POEŢII ŞI UNIREA (SPECTACOL ANIVERSAR) după un scenariu de Elisabeta Pop, 1976
• Regia artistică  la APPASSIONATA de Aurel Gh.Ardeleanu, 1976
• Regia artistică  la PORUNCA A ŞAPTEA: FURĂ CEVA MAI PUŢIN de Dario Fo, 1977
• Versiunea scenică şi regia artistică  la SÂNZIANA ŞI PEPELEA de Vasile Alecsandri, 1977
• Regia artistică  la CAPUL DE RĂŢOI  de George Ciprian, 1978
• Regia artistică  la RHESOS (REGELE TRAC) de Euripide, 1979
• Regia artistică şi scenografia la RECHIZITORIUL de Keskin Yîldîrîm, 1980
• Regia artistică şi scenografia la CASA EVANTAI de Marin Sorescu, 1981
• Regia artistică  la FRUMOASELE SABINE  şi CALUL ÎN SENAT de Leonid Andreev, 1982
• Regia şi Scenografia la ANIVERSAREA de Harold Pinter, 1983
• Regia artistică şi scenariul la OCTOMBRIE, NOIEMBRIE, DECEMBRIE de Ana Blandiana, 1983
• Regia artistică şi scenografia la SPECTACOL  DE POEZIE ŞI MUZICĂ, 1984
• Regia şi scenografia la SATUL BLESTEMAT de Mircea Bradu, 1984
• Regia şi scenografia la ÎNTR-UN PARC … PE-O BANCĂ de Alexandr Ghelman, 1985
• Regia artistică  la CAPCANA de Robert Thomas, 1985
• Regia artistică  la ÎNTOARCEREA TATĂLUI RISIPITOR de Mircea Bradu, 1985
• Regia artistică şi  scenografia la ZIDIRE ÎN DRAGOSTE   (Spectacol  de poezie Marin Sorescu), 1986
• Regia şi scenografia la MODA CĂSĂTORIILOR (CARE-I SOŢUL MEU?) de Somerset Maugham, 1986
• Regia artistică şi scenografia la DORMIND PE UN ŞARPE de D.R.Popescu, 1987
• Regia artistică şi scenografia la PURURI  TÂNĂR ÎNFĂŞURAT ÎN MANTA-MI, 1987
• Regia artistică şi scenografia la ANOTIMPUL DISCRET, 1987
• Regia artistică  la VICLENIILE DRAGOSTEI (HUHUREZUL) de Giovanni Maria Cecchi, 1988 Wedekind, 1988
• Regia artistică şi scenografia la LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ, 1988
• Regia artistică  la AVENTURIERA de Emil Braghinski, 1988
• Regia artistică la GOANA de Paul Ioachim, 1989
• Regia artistică, scenariu şi decor la FĂRĂ CENZURĂ, 1990
• Regia artistică  la  TREI JOBENE de Miguel Mihura, 1990
• Regia la ÎNTUNERICUL ZILEI, LUMINA NOPŢII de Aldo Nicolaj, 1991
• Regia, scenografia şi selecţia versurilor la ÎNCHINARE POETULUI MIHAI EMINESCU, 1991
• Regia şi scenografia la MAI SUNA-VEI DULCE CORN?, 1992
• Scenografia la … ŞI CU VIOLONCELUL CE FACEM? de Matei Vişniec, 1995, r.Petru Vutcărău
• Regia artistică şi scenografia la ÎN FAŢA UŞII de Wolfgang Borchert, 1996
• Scenografia la ...ŞI CU VIOLONCELUL CE FACEM? de Matei Vişniec, 2006, r.Petru Vutcărău