Reportaj dramatic popular de Paul Everac

Regia artistică:  Otto Szombati Gille
Asistent regie:  Ion Abrudan
Scenografia :  Maria Haţeganu
Data premierei:  16 ianuarie 1975

Piesa „Viața e ca un vagon” se constituie ca o colecție de scenete cu o relativă autonomie, fiecare aducând în discuție un caz particular (dogmatismul, bovarismul, escrocheria, slugărnicia și altele). Pornind de la aceste situații, Paul Everac lărgește sfera problemelor pe care le abordează, militând cu ironie și vervă satirică pentru recunoașterea valorii supreme a muncii ca activitate indispensabilă realizării omului.

Eroul piesei, muncitorul Todor Frențiu de la Uzina de Vagoane din Arad, călătorind cu trenul într-un vagon la a cărui producere a contribuit și el, trece prin tot felul de întâmplări, majoritatea neplăcute, întâlnind o serie de persoane de o calitate discutabilă. Ca un Păcală modern, Frențiu privește toate neplăcerile cu un zâmbet superior, face haz de necaz și nutrește încrederea că până la urmă, lucrurile se vor termina cu bine pentru el; ceea ce, de altfel, se și întâmplă.

Distribuţia:

Todor Frenţiu:  Ion Abrudan
Catiţa Frenţiu:  Eugenia Papaiani
Tereza Schoner:  Anca Miere Chirilă
Hrizofenia Oghină:  Mia Popescu
Iulia Zâmbreşteanu:  Mariana Vasile
Ludmila Banciu:  Alla Tăutu
Stela Smântână:  Ana Popa, Kati Gábor
Eufrosina Daru:  Doina Urlăţeanu
Oficianta:  Florenţa Manea
Pavel Otlăcan:  Nicolae Toma
Simion Birău:  Octavian Uleu, Grig Schiţcu
Ilie Pârlea:  Eugen Ţugulea
Însoţitorul:  Ion Martin
Tovarăşul de la centru:  Ion Mâinea
Neamţul:  Laurian Jivan
Avocat Sădeanu:  Marcel Popa
Gheorghe Daru:  Marcel Segărceanu
Oacheşul:  Theo Cojocaru, Nicolae Barosan

Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleur:  Rodica Branea
Lumini:  Vasile Blejan
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Dorel Olea