„D-ale carnavalului” aduce pe scenă comedia inconfundabilă a lui Caragiale, plină de pasiuni mistuitoare, intrigi savuroase și situații absurde. Frizerul Nae Girimea jonglează între Mița Baston și Didina Mazu, în vreme ce partenerii acestora, Pampon și Crăcănel, rivali geloși și ridicoli, se lansează într-o veritabilă vânătoare de „Bibici”. Încurcăturile amoroase se amestecă cu bârfele și micile intrigi, pentru ca totul să culmineze într-un bal mascat, unde absurditatea și hazul greșelilor deja declanșate ating apogeul.

Viziunea regizorală a lui Vlad Trifaș depășește însă simpla comedie a situațiilor și încurcăturilor amoroase. Ea aduce în prim-plan profunzimea personajelor, prin decoruri și interpretări care evocă un univers balcanic accentuat, ce fuzionează firesc cu ironia și umorul caragialian. Cele mai nobile simțăminte se ciocnesc de impulsurile brute ale mahalalei, rațiunea este suspendată, iar personajele se abandonează unui patos nestăvilit, pe care doar oamenii cu un apetit nestăvilit pentru viață îl pot manifesta cu atâta naturalețe.

Montarea spectacolului D’ale carnavalului a luat naștere într-o stare de laborator, unde întreaga echipă a explorat umorul profund uman al lui Caragiale. Tipologiile sale nu aparțin doar trecutului, ci respiră în jurul nostru, oameni care ard la temperaturi ridicate, gata să izbucnească în orice moment, pentru că lumea lor – ca și a noastră – funcționează mereu la limită.
Carnavalul devine metafora acestui univers tensionat, unde măștile, aparențele și confuziile intenționate creează un permanent pericol al exploziei. Râsul pe care îl propune spectacolul nu este doar comic, ci necesar: un mecanism de eliberare și recunoaștere într-o realitate în care fragilitatea umană și ridicolul coexistă inevitabil. – Vlad Trifaș

„Textul mi se pare necesar tocmai pentru că trăim într-o societate în care individualismul este principalul imperativ etic, în care Celălalt nu are valoare decât în măsura în care poate reprezenta un mijloc în vederea atingerii profitului. Am ales textul acesta pentru că prezintă condiția imigrantului din două perspective. Cea personală, umană, a fricilor, a torturii date de această situație în care este <<ilegal>> să exiști într-un loc, a iubirii, a căutării unui <<acasă>>, a modalităților prin care Elif colorează această existență alienantă. Și cealaltă, care este perspectiva politică, a omului care valorează doar atât cât poate produce. A omului ca unealtă de lucru și nimic mai mult. Și mai ales, a unui sistem birocratic construit astfel încât să se asigure că cineva ca Elif nu va putea niciodată obține drepturile necesare pentru a depăși condiția de simplă unealtă de lucru, nu va putea niciodată trăi ca un om.” (Alex Ianăși)

Distribuția:
Elif: Anda Tămășanu
Lily: Carina Bunea
Proprietara: Ioana Dragoș Gajdó
Fiul: George Dometi
Muncitorul: Sorin Ionescu
Femeia: Denisa Vlad
Polițistul: Eugen Neag
Registratoare: Corina Cernea, Angela Tanko, Giorgiana Coman, Mihaela Gherdan

Regia: Alex Ianăși
Scenografia: Tinatin Gobejishvili
Muzica: Ovidiu Iloc
Lighting Design: Vlad Lăzărescu

Datta premierei: 21, 22 decembrie 2024
Durata spectacolului: 2h

Spectacol recomandat persoanelor peste 14 ani!

Doctorul Stockmann, medicul idealist al unei stațiuni balneare dintr-un oraș generic, face o descoperire cutremurătoare: izvoarele care atrag mii de turiști în orașul său nu sunt tămăduitoare, ci periculoase pentru sănătate. Doar că „inima care pompează însăși viață” în acest oraș aduce atât venituri, cât și avantaje pentru toți membrii piramidei sociale. Stockmann se avântă astfel într-o luptă solitară pentru a expune adevărul într-o lume în care interesele economice primează, iar comunitatea rămâne adesea indiferentă.

Ne aflăm într-un loc care nu există pe hartă. O localitate mică, cu oameni ca peste tot. Aici găsim un grup de locuitori care aproape că formează o comunitate, dar nu chiar. Ca peste tot, unii se cunosc între ei, alții nu prea. Într-un astfel de loc izolat, îndepărtat, parcă undeva la capătul lumii, obișnuitul este zdruncinat de sentimentele oamenilor care se dezlănțuie și ies la suprafață, se manifestă sub forma unei căutări neîncetate pentru nevoia acută de apropiere, de apartenență. O năzuință care izvorăște și se alimentează din iubirea, melancolia, singurătatea sau speranța acestora. Un ansamblu de povești despre atașamentul, suferința și dezamăgirea pe care le resimțim în interacțiunile cu ceilalți, în tentativele noastre de a fi împreună.

„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care își propune să aducă pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

Premiera a avut loc în 22, 23 și 24 septembrie, la București, la creart/TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, spectacolul urmând apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

„Floare de cactus” este una dintre acele comedii care nu se demodează niciodată. Romantică, plină de umor și picantă, comedia s-a jucat cu succes atât pe scena teatrului, cât și în cinematografie, prima ecranizare fiind răsplătită cu un premiu Oscar, o nominalizare la Bafta Awards și un premiu și patru nominalizări la Golden Globe.

Piesa „Cruzime și Tandrețe” este o reinterpretare contemporană după „Trahinienele” lui Sofocle, realizată de Martin Crimp, care actualizează tragedia greacă antică și o pune în raport cu climatul politic al lumii de astăzi. Personajul lui Sofocle, Deianeira, devine astfel, în reinterpretarea lui Crimp, Amelia, soția unui general. Aflată într-o casă temporară, în apropierea unui aeroport internațional, pe măsură ce primește mai multe informații despre activitățile de război ale generalului, concepe un plan prin care să-l aducă acasă. Iubirea sa pentru el devine umbrită de îndoială și ură când află că soțul ei de rang înalt a inițiat un atac militar asupra unui oraș strategic nu doar din motive politice, ci și sentimentale.