Piesă în două părţi de Rodica Padina
Premieră absolută

Regia artistică:   Otto Szombati Gille
Scenografia: I. Géza Bíró
Ilustraţia muzicală:  Gheorghe Hausmann
Data premierei:  10 octombrie 1976

Piesa „Când iarba are chip de om” sau „Şi vor veni nopţi de dragoste” angajează o dezbatere în care etica profesională intră în conflict cu etica puterii, în centrul intrigii stând însă biografia unei iubiri. Legăturile dintre Dana şi Horia încep de la o întâlnire întâmplătoare prin care sunt puse faţă în faţă două inteligenţe vii, două firi iscoditoare din a căror întrepătrundere se va naşte treptat iubirea. Rodul unei iubiri secrete, Dana a crescut cu complexul – uneori ostentativ afişat – al copilului din flori. Singura şi marea sa iubire a fost Barbu, directorul clinicii în care lucrează Horia. Meschin, Barbu încearcă să blocheze ascensiunea profesională a lui Horia, pentru a nu-şi risca întru nimic fotoliul, telefonul şi maşina de director. La rândul său, Horia a trecut printr-o căsnicie ratată şi o serie de aventuri galante care nu sunt în măsură să îl consoleze după experienţa matrimonială eşuată. Dana va împărtăşi frământările şi lupta tânărului medic pentru a putea experimenta un nou medicament inventat de el însuşi, un medicament care „se hrăneşte cu soare şi seve”, prin ale cărui nervuri „curge viaţa pe care o primeşte din soare şi aer ca s-o dea mai departe altora.” Cine iese oare învingător din această confruntare?

Distribuţuia:

Horia:  Eugen Harizomenov
Dana:  Mariana Neagu
Ioana:  Simona Constantinescu
Barbu:  Nicolae Barosan
Corina:  Eugenia Papaiani
Ştefana:  Alla Tăutu
Marina:  Mariana Vasile
Anca:  Ileana Iurciuc, Florenţa Manea

Regia tehnică:  Dalma Simionescu
Sufleur:  Florenţa Manea
Lumini:  Vasile Blejan
Sonorizarea:  Dorel Olea