Piesă în patru părţi  de Jozef Hen
Traducerea: Eva Colpacci
Premieră pe ţară

Regia artistică:  Tadeusz Pliszkiewicz (Polonia)
Scenografia:  Tatiana Manolescu Uleu
Consultant artistic:  Alexandru Colpacci
Data premierei:  28 mai 1981

Piesă cu intrigă poliţistă, „Ostatecul Z” porneşte de la tema mereu actuală a terorismului concretizat prin violenţă, răpiri şi atentate. Încărcătura psihologică a piesei se naşte atât din tensiunea dintre victimă şi răufăcători, cât şi de conflictele apărute în grupul de cinci răpitori. Victima răpirii, Herbert, este un personaj modest, plin de ticuri maladive. Cei cinci agresori compun o galerie de personaje diverse, în care pornirile spre jaf şi violenţă sunt atenuate pe neaşteptate de înclinaţii spre omenie şi compasiune: doctorul Carlo (şeful grupului), Otto – meschin şi feroce, groparul Pietro, tânărul Paul şi Ilza – femeie dură, degradată. Mesajul piesei este că, în pofida alienării fiinţei sub influenţa complexelor sau a obsesiilor generate de mediul social, rămân posibile salvarea, umanismul şi normalitatea.

Distribuţia:

Otto:  Ion Mâinea
Pietro:  Marcel Segărceanu
Herbert:  Nicolae Barosan
Paul:  Dan Glasu
Ilza:  Cristina Şchiopu
Carlo:  Eugen Ţugulea

Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh
Sonorizarea:  Dorel Olea