Comedie ridiculoasă în două părţi de Gian Lorenzo Bernini
Restaurare dramaturgică: Cesare D’Onofrio,  Franca Caprino, Alberto Perrini
Traducerea: Florian Potra
Premieră mondială

Regia artistică şi text de spectacol:  Sergiu Savin
Asistent regie:  Mircea Constantinescu
Scenografia:  Petru Voichescu
Muzica:  Nicolae Moranciu
Data premierei:  5 iunie 1976

Comedia „Fântâna Trevi sau Adevărul dat pe față” este o piesă plină de fantezie și umor despre nașterea unui spectacol, scoțând în evidență bucuria și amărăciunea pregătirii sale, dificultățile, neprevăzutul care pândește, dăruirea artiștilor, întrepătrunderea planului real în cel al jocului. Spectacolul este o „ars poetica”, o profesiune de credință despre teatru, un comentariu asupra jocului cu măști. Ideea centrală vehiculată de spectacol este că doar o atitudine deschisă poate garanta comuniunea omului cu semenii săi, fiind în măsură să oglindească adevărul aidoma apei din fântâna devenită simbol al perpetuei reîntoarceri la izvoare. Înrudit ca modalitate cu tradiția commediei dell’arte, spectacolul întrunește toate atributele unui text clasic: raționalitate, limpezime, preocupări ideologice sau intelectuale.

Distribuţia:

Graziano:  George Pintilescu, Ion Mâinea
Zanni Traffichino:  Eugen Harizomenov
Rosetta:  Mariana Neagu
Angelica:  Ileana Iurciuc
Cinzio:  Radu Vaida
Coviello:  Mircea Constantinescu
Alidoro:  Laurian Jivan
Cochet:  Ion Abrudan
Iacaccia:  Marcel Popa
Sepio:  Nicolae Barosan
Pulcinella:  Dimitrios Stefanidis

Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleur:  Dimitrios Stefanidis
Lumini:  Vasile Blejan
Sonorizarea:  Dorel Olea