Piesă în trei acte, patru tablouri de Dorel Dorian

Regia artistică:  Dan Alecsandrescu
Decoruri:  Nagy Sándor
Data premierei:  29 ianuarie 1960

Acţiunea piesei „Secunda 58” este plasată pe un şantier energetic socialist, ai cărui angajaţi evoluează în ritmul construcţiei. Banu Mareş, inginer şi şef de şantier, e pe cale să îşi părăsească soţia şi copilul pentru o nouă dragoste care îi apare în viaţă, în fiinţa Domnicăi Rotaru. Ştefan Mareş, fratele lui, e în pragul prăbuşirii morale. Toţi sunt puşi în situaţia de a-şi alege în mod radical drumul în viaţă. Pentru a determina evoluţia psihologică a personajelor, autorul utilizează ca simbol accidentul tehnic: o defecţiune, o întrerupere de curent. Pentru întreprinderile care primesc energie electrică de la această sursă, orice întrerupere mai mare de un minut poate cauza pagube importante. Defecţiunea de 58 de secunde e remediată de personajul ale cărui premize morale îl îndreptăţeau cel mai puţin să săvârşească acest act salvator. Secunda 58 simbolizează clipa-limită în care se clarifică problemele aparent nerezolvabile, momentul în care după un proces se iau deciziile supreme şi fără întoarcere. Scrisă într-un ritm viu, în care pasajele lirice alternează cu cele dramatice şi cu note de umor, piesa urmăreşte procesul de creştere a sentimentului de responsabilitate socială la personajele obligate să ia hotărâri de o importanţă vitală: „toţi am avut sau vom avea odată o grea încercare, o întrerupere… o secundă 58…”

Distribuţia:

Banu Mareş:  Ricardo Colberti, Nicolae Toma
Ştefan Mareş:  George Pintilescu, Jean Săndulescu
Domnica Rotaru:   Vera Varzopov
Lupu Aman:  Eugen Ţugulea
Tunsoiu:  Mişu Vladimir
Stela:  Sofica Albu
Vali:  Doina Urlăţeanu
Cristescu:  Marcel Segărceanu, Ioan Pater
Dumitru Ailincii:  Liviu Mărtinuş
Primul tânăr:  Gheorghe V. Gheoghe
Al doilea tânăr:  Grig Scriţcu
Ana Petrescu:  Lili Mihăilescu

Sufleur:  Agy Segărceanu