Comedie în două părţi de Mircea Ştefănescu

Versiunea scenică şi regia artistică:  Zoe Anghel Stanca
Scenografia:  Vioara Bara
Ilustraţia muzicală:  Timuş Alexandrescu
Data premierei:  13 martie 1986

Piesă de caldă intimitate, asemănată cu romanţele de altădată, „Vis de dragoste” conturează atmosfera încă patriarhală a unui cartier mărginaş al Bucureştiului anilor ’20, cu bragagiii, simigiii, ţigăncile, lampagiii şi flaşnetarii care îl populau. În această lume simplă, calmă, plină de bună-cuviinţă îşi face apariţia Dudu Zamfirescu, întruchipare a boemului, om fără căpătâi, cinic şi rebel. O mare parte a piesei desfăşoară un vis pentru a revela interioritatea eroului. Întreaga lui capacitate sufletească se concentrează în problematica iubirii, unde se dovedeşte pur, dezinteresat, profund. Astfel, în pofida amoralismului său, el rămâne o „secătură” simpatică, animată de lirism tandru, ironie blândă, având o fire luminoasă şi idealistă.

Distribuţia:

Dudu Zamfirescu:  Ion Abrudan
Baraboi:  Eugen Harizomenov
Bragagiul, Stratos, Trecătorul:  Tiberiu Covaci
Elvira Ionescu:  Mariana Vasile
Manole Ionescu:  Eugen Ţugulea
Ţiganca şi Lysa:  Anca Miere Chirilă
Titi Vasilescu:  Ion Ruscuţ

Regia tehnică:  Elena Varlam
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Vasile Blejan, Emeric Kozák
Sonorizarea:  Valentin Bodonea