Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1977-1978
Comedie în două părţi de George Ciprian
„Omul se joacă în copilărie pentru a se amuza şi a se relaxa, mai prejos de nivelul vieţii serioase. El se poate juca şi deasupra acelui nivel: poate juca jocuri ale frumuseţii şi ale sfinţeniei.” (Johan Huizinga). Reuniţi după câţiva ani de rătăcire prin lume, Macferlan, Ciriviriş, Bălălău şi Pentagon fondează ad-hoc asociaţia „Capul de Răţoi”. Cei patru cavaleri ai libertăţii încep un joc tineresc, având ca scop eliberarea de convenţii, de principiile inutile impuse de autorităţi şi de societate: opresc trecătorii pentru a angaja dialoguri fără noimă, salută prin genuflexiuni, etc. Ei se refugiază în Pomul Veseliei, care devine sediul asociaţiei, locul în care prietenii trăiesc într-un ritm şi după norme de ei stabilite, savurând micile bucurii ale vieţii. Deasupra măruntelor şi meschinelor griji ale lumii de jos, cei patru îşi construiesc un univers al lor, în care răul nu pătrunde, în care oamenii se salută, se respectă, visează. Ridicoli uneori în lupta lor cu convenţionalul, asemenea lui Don Quijote, ei îşi asumă rolurile până la suprapunere. De aceea, starea lor de spirit din timpul jocului „de-a lumea mai bună” are o tonalitate solemnă. Hotărâţi să schimbe ceva, ei trezesc resorturi nebănuite în semenii lor: îl conving pe Rosenzveig să îşi schimbe numele, pe soţul ursuz să îşi mângâie soţia şi copiii, o învaţă pe Efimiţa ce înseamnă prietenia adevărată, devenind astfel mesagerii speranţei.
- Details
- Category: Stagiunea 1977-1978
Spectacol satiric-muzical de Stelian Vasilescu
Spectacolul de revistă „Aşa e viaţa” a grupat scene din imediata apropiere a spectatorilor, satirizând beţia, imoralitatea, incompetenţa, inechitatea şi alte defecte omeneşti nepieritoare, pornind de la momente de proză – schiţe, monologuri, glume semnate de Tudor Muşatescu, Stelian Vasilescu, Dumitru Solomon, Dimitrie Bălan, Gr. Pop, A. Chirilă, I. Piţigoi. Buna-dispoziţie şi umorul de calitate au fost potenţate de momentele muzicale oferite de diverşi interpreţi, acompaniaţi de orchestra teatrului. „Un interesant joc de desene-ghicitoare (droodl), condus cu suficientă dezinvoltură de prezentatorul spectacolului, Marcel Popa, a contribuit la animarea sălii, la înveselirea publicului, obligat astefl să şi gândească printre hohote de râs.” (T. Vasile – „Familia”, decembrie 1977)
- Details
- Category: Stagiunea 1977-1978
Spectacol de studio
Selecţia versurilor: Andrei Bokor
Interpretează:
Nicolae Toma, Alla Tăutu, Olimpia Mâinea, Marcel Popa, Ion Mâinea, Ion Abrudan, Mariana Vasile
Regia artistică: Szombati Gille Otto
Scenografia: Tatiana Manolescu Uleu
Data premierei: 16 noiembrie 1976
- Details
- Category: Stagiunea 1977-1978
de Slavomir Mrožek
Traducerea: Ioana şi Tudor Savu
Premieră pe ţară
În „Emigranţii”, Slawomir Mrozek conturează o imagine dureroasă a dramelor dezrădăcinării, portetizând cu ironie şi cu subtilitate doi emigranţi polonezi la Paris. Drama socială şi economică dublează drama morală şi psihologică a celor ce au emigrat în căutarea bunăstării. Juxtapunerea între ideal şi dezamăgirea trăită este dramatică. Cei doi emigranţi sunt radical diferiţi ca structură şi pregătire: AA este un intelectual inteligent, detaşat, îndrăgostit de concepte, exaltat şi vizionar; XX este un muncitor şiret şi patetic, robust şi totodată fragil din punct de vedere moral, vulnerabil prin împrejurarea în care se află. Cei doi nu reuşesc să comunice, se acuză, se suspectează, se dispreţuiesc, ajungând chiar în pragul crimei. Ce-i uneşte atunci? Subsolul sordid în care locuiesc; dorul de casă; naţionalitatea, condiţia de paria. „Dar, poate mai mult decât atât, regretul, notează Bogdan Ulmu în „România literară” (1977).
- Details
- Category: Stagiunea 1977-1978
Comedie de Paul Everac
Premieră pe ţară
Directorul Farfuz din comedia „Piatră la rinichi” de Paul Everac întruchipează acel şef obişnuit să decidă singur şi abuziv cine va fi avansat, retrogradat sau concediat, transformând sectorul pe care îl conduce într-o feudă personală. El este secondat de un şef de personal complice şi de un preşedinte de sindicat lipsit de energie şi de voinţă. Mecanismul se perpetuează până când Vigil Urechiatu, sub impulsul unei crize la rinichi, se ridică împotriva acestei stări de fapt, afirmând nişte adevăruri pe care ceilalţi nu îndrăzneau să le spună. El denunţă minciuna, impostura, lăcomia, escrocheria, necinstea care se infiltrează în societate precum pietrele la rinichi într-un organism sănătos. Criza de rinichi devine criza adevărului care îi sperie pe conducători, mai ales că ea este molipsitoare, cuprinzându-i pe toţi angajaţii. Scrisă din speranţa de a îndrepta unele din cusururile societăţii contemporane, piesa beneficiază de o structură filmică, de treceri rapide de la un tablou la altul. „Piatră la rinichi” este un îndemn la atitudine fermă, de dezaprobare a unor situaţii asemănătoare celor din piesă şi pledează pentru refuzul comodităţii, al indiferenţei, al trecerii oarbe pe lângă fapte reprobabile şi pe lângă semeni demni de tot dispreţul.
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Spectacol omagial 1877
Interpreţi:
Simona Constantinescu, Alla Tăutu, Radu Vaida, Nicolae Barosan, Marcel Popa,
Ion Mâinea, Ion Martin ,Jean Săndulescu, Nicolae Toma
Scenariul şi regia artistică: Eugen Ţugulea
Scenografia: Eliza Popescu
Conducerea muzicală: Miron Raţiu
Data premierei: 9 mai 1977
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Scenariul: Andrei Bokor
Interpreţi: Ion Abrudan, Nicolae Barosan, Simona Constantinescu, Ileana Iurciuc, Laurian Jivan, Ion Martin,
Olimpia Mâinea, Ion Mâinea, Anca Miere Chirilă, Eugenia Papaiani, Jean Săndulescu,
Marcel Segărceanu, Alla Tăutu, Nicolae Toma, Eugen Ţugulea, Radu Vaida, Mariana Vasile
Regia: Szombati Gille Otto
Scenografia: Tatiana Manolescu Uleu
Muzica şi conducerea muzicală: Miron Raţiu
Data premierei: 6 aprilie 1977
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Feerie naţională, spectacol în două părţi, de Vasile Alecsandri
Feerie luminoasă, dar plină de vervă satirică, de ironie şi spirit viu, „Sânziana şi Pepelea” se petrece într-o societate în care deviza tuturor este: „Scoală-te tu, să mă pun eu”, condusă de Papură-Vodă – conducător slab şi şovăielnic. Sfetnicii Păcală şi Tândală se comportă aidoma lui, îl linguşesc şi îi ascund adevărata realitate din regat. În împărăţia în care domneşte un haos total, Sânziana nu îşi găseşte locul, nu se simte în siguranţă. Disputată de Pîrlea şi Lăcustă, simboluri ale pustiirii, Sânziana este răpită de Smeu şi dusă în insula lui. Sânziana va fi salvată de agerul Pepelea care, ajutat de fluieraşul fermecat primit de la Zâna Lacului, o va scăpa de vrăji şi o va lua de soţie. O piesă care permite, prin teatru, reîntoarcerea la lumea de vis a copilăriei.
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Piesă în două părţi de Mircea Bradu
Premieră absolută
„Pe cine să ne sprijinim? Pe poporul român. Pe noi înşine.” este una dintre frazele-cheie ale piesei „Hotărârea”, dedicate Centenarului independenţei de stat a României. Abordând formula teatrului politic documentar, piesa face un proces războiului rece al diplomaţiilor europene care şi-au confruntat interesele fără a ţine seama de aspiraţia poporului român spre libertate. Sunt surprinse momentele succesive ale obţinerii independenţei, de la încercarea de a obţine pe cale diplomatică o poziţie favorabilă din partea marilor puteri ale vremii faţă de intenţia României de a se emancipa de sub tutela Porţii Otomane, până la lupta victorioasă împotriva acesteia. Printre scenele documentare precum balul diplomaţilor de la Viena sau disputele politicienilor din Parlamentul de la Bucureşti, dramaturgul Mircea Bradu inserează câteva biografii fictive, dar şi figuri reale, care au jucat roluri esenţiale în desfăşurarea evenimentelor de la 1877: Mihail Kogălniceanu, Ion Bălăceanu, cancelarul Andrassy. Punctul culminant al acestei piese de o intensă ardere interioară este clipa hotărârii istorice, materializată prin intrarea României în război. După cum remarcă Radu Enescu, în nr. 4 al revistei „Familia” din aprilie 1977, „meritul piesei rezidă în a fi surprins în istorie, nu aspectul ei muzeal şi documentaristic, ci esenţa ei vie, actualitatea ei pentru contemporaneitate.”
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Comedie în două părţi de Dario Fo
Traducerea: Angela Ioan
În „Porunca a şaptea: fură ceva mai puţin”, Dario Fo, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1997, recuperează modalităţile farsei populare, ale vodevilului şi ale commediei dell’arte, înglobând şi tradiţia modernă a lui Pirandello şi Brecht, dar şi elemente din teatrul absurdului. Acţiunea piesei scrise în 1964 evocă marile procese care aveau loc în Italia în acea epocă împotriva funcţionarilor care au delapidat statul. Intriga piesei rezumă drumul unei femei – gropăriţă – de la naivitate şi lipsă de experienţă la înţelegerea unei societăţi în care evoluează tot felul de pungaşi, oameni de afaceri necinstiţi, cocote. Acţiunea se petrece în magazia unui cimitir şi într-un ospiciu de nebuni, aceştia din urmă fiind singurii oameni care trăiesc fericiţi în realitatea înconjurătoare tocmai pentru că le lipseşte înţelegerea corectă a acesteia. O piesă complexă, plină de vervă, amestec de comedie, polemică şi satiră politico-socială.
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
dramă în patru acte de Leonid Andreev
Traducerea: Al.Mirodan şi Xenia Stroe
Premieră pe ţară
În piesa „Spre stele”, ecourile primei revoluţii ruse se îngămănează cu interesul pentru teme ştiinţifice – astronomie – sfârşind prin a formula întrebări filosofice şi retorice privind viitorul. Mesajul piesei este că două sunt căile ce duc spre viitor, spre stele: cunoaşterea ştiinţifică a tainelor universului şi lupta revoluţionară pentru construirea unei noi societăţi. O familie de intelectuali ruşi emigranţi în Germania, trăiesc la scară redusă frământările primei revoluţii din Rusia, în 1905.
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
de Aurel Gh.Ardeleanu
„Appassionata” se afiliază teatrului politic, avându-şi sursele, după cum mărturiseşte autorul, în ziarele vremii, în rapoartele informatorilor Siguranţei, în discuţii cu ilegalişti şi în audierea conferenţiarilor universitari specialişti în mişcarea comunistă şi muncitorească. Perioada vizată în acţiunea piesei este cuprinsă în intervalul 1941-1944, când guvernul Mareșalului Antonescu și puterea regală se confruntau cu adversitățile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial și de mișcarea comunistă ce lua o amploare tot mai mare în spatele frontului. O serie de „fotograme” fără racorduri compoziționale explicite pune față în față cele două tabere ale vremii: pe de o parte reprezentanții puterii statului – Prefectul, Chestorul, Agentul, copleșiți de acțiunile propagandei comuniste, împotriva căreia se întreprind măsuri diverse (arestări, brigăzi de combatere, execuții, etc), ele neavând însă rezultatul scontat – iar de cealaltă parte comuniștii, înspre care se îndreaptă în mod evident simpatia autorului. Sunt surprinse câteva momente cheie din activitatea lor: întruniri pentru organizarea luptei ilegaliste, constituirea Comitetului de rezistență, procurarea armelor, redactarea manifestului, alcătuirea entuziastă a detașamentelor de partizani, acțiunile de sabotaj împotriva armatei germane. Finalul înfățișează prăbușirea regimului antonescian progerman, cu întoarcerea armelor împotriva fascismului și planurile ambițioase ale comuniștilor de reconstrucție a țării bolnave și rănite de evenimentele istorice recente.
- Details
- Category: Stagiunea 1976-1977
Piesă în două părţi de Rodica Padina
Premieră absolută
Piesa „Când iarba are chip de om” sau „Şi vor veni nopţi de dragoste” angajează o dezbatere în care etica profesională intră în conflict cu etica puterii, în centrul intrigii stând însă biografia unei iubiri. Legăturile dintre Dana şi Horia încep de la o întâlnire întâmplătoare prin care sunt puse faţă în faţă două inteligenţe vii, două firi iscoditoare din a căror întrepătrundere se va naşte treptat iubirea. Rodul unei iubiri secrete, Dana a crescut cu complexul – uneori ostentativ afişat – al copilului din flori. Singura şi marea sa iubire a fost Barbu, directorul clinicii în care lucrează Horia. Meschin, Barbu încearcă să blocheze ascensiunea profesională a lui Horia, pentru a nu-şi risca întru nimic fotoliul, telefonul şi maşina de director. La rândul său, Horia a trecut printr-o căsnicie ratată şi o serie de aventuri galante care nu sunt în măsură să îl consoleze după experienţa matrimonială eşuată. Dana va împărtăşi frământările şi lupta tânărului medic pentru a putea experimenta un nou medicament inventat de el însuşi, un medicament care „se hrăneşte cu soare şi seve”, prin ale cărui nervuri „curge viaţa pe care o primeşte din soare şi aer ca s-o dea mai departe altora.” Cine iese oare învingător din această confruntare?
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
Spectacol aniversar
Scenariul: Elisabeta Pop
Interpreţi: Simona Constantinescu, Doina Urlăţeanu, Olimpia Mâinea, Mariana Vasile,
Eugenia Papaiani, Eugen Ţugulea, Alla Tăutu, Ion Abrudan
Regia artistică: Sergiu Savin
Scenografia: Tatiana Manolescu Uleu
Data premierei: 24 ianuarie 1976
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
Comedie ridiculoasă în două părţi de Gian Lorenzo Bernini
Restaurare dramaturgică: Cesare D’Onofrio, Franca Caprino, Alberto Perrini
Traducerea: Florian Potra
Premieră mondială
Comedia „Fântâna Trevi sau Adevărul dat pe față” este o piesă plină de fantezie și umor despre nașterea unui spectacol, scoțând în evidență bucuria și amărăciunea pregătirii sale, dificultățile, neprevăzutul care pândește, dăruirea artiștilor, întrepătrunderea planului real în cel al jocului. Spectacolul este o „ars poetica”, o profesiune de credință despre teatru, un comentariu asupra jocului cu măști. Ideea centrală vehiculată de spectacol este că doar o atitudine deschisă poate garanta comuniunea omului cu semenii săi, fiind în măsură să oglindească adevărul aidoma apei din fântâna devenită simbol al perpetuei reîntoarceri la izvoare. Înrudit ca modalitate cu tradiția commediei dell’arte, spectacolul întrunește toate atributele unui text clasic: raționalitate, limpezime, preocupări ideologice sau intelectuale.
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
Comedie în trei părţi de Victor Frunză
Premieră absolută
Prin spectacolul „Marea gară nouă”, autorul pune realitățile româneștii ale vremii sub semnul absurdului. Construirea unei gări într-un orășel de provincie este un eveniment remarcabil. Mare, luxoasă, o adevărată bijuterie arhitectonică, gara nu are la prima vedere nici un cusur. Întreaga piesă este construită în jurul festivităților de inaugurare a noii gări, o înlănțuire de situații comice și întâmplări hilare. Finalul revelă însă că în apropierea noii gări nu trece nicio cale ferată…
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
de D.R.Popescu
Premieră pe ţară
În „Balconul”, autorul pune în ecuaţie morală oameni de vârste diferite, făcându-i să retrăiască istoria trecută şi să înţeleagă istoria prezentă, pentru a se confrunta între ei şi fiecare cu sine însuşi. Tatăl, David Ionescu, conducătorul unei unităţi de producţie, fost luptător comunist în ilegalitate, îşi serbează ziua de naştere, făcându-şi cu acest prilej bilanţul vieţii. Fiul, Adrian, conştiinţa vie a tinereţii lui, îi reaminteşte mereu părintelui său, sarcinile neîmplinite; îi atrage atenţia, cu duritate şi sarcasm, dar şi cu tandreţe, că adăposteşte în jurul său oameni de nimic, falşi prieteni, „molii ale socialismului”; îi reproşează uitarea: tatăl s-a îndepărtat treptat de adevăratele, înălţătoarele idealuri de luptă comunistă; caută să îl convingă că lupta dusă odinioară se continuă şi în epoca lui, în alte condiţii şi sub alte forme. Mamei, care s-a izolat de lume şi se ocupă cu sculptura în turtă dulce, Adrian îi demonstrează că egoismul este sinonim cu laşitatea. Intriga dramatică devine o mare metaforă teatrală: sub privirile neîncrezătoare ale tatălui, impostorii îl aruncă pe fiu de pe balcon, anulând astfel fervoarea sa revoluţionară, apelul său la intransigenţă şi responsabilitate. Astfel, balconul, simbol al spaţiului neutru, prelungire a liniştii şi a confortului nostru, poate deveni prin indolenţă un depozit al laşităţilor, al impurităţilor, al păcatelor şi chiar al crimei.
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
Comedie în trei acte de Ben Hecht şi Charles McArthur
Traducerea: Andrei Băleanu
Pemieră pe ţară
Scrisă de doi dramaturgi la origine gazetari, piesa este plasată în lumea ziariștilor americani, măcinați de ambiția dezvăluirii ineditului, fiecare dintre ei visând să lanseze cândva marea „bombă a zilei”, tipărită cu litere de o șchioapă de pagina întâi a ziarului. Pentru a-și asigura reușita în alegeri, primarul orașului și oamenii săi de încredere, printre care pionul cel mai important este Hartmann, șeful poliției, încearcă să forțeze mâna alegătorilor printr-o tragică farsă judiciară – executarea unui condamnat la moarte, Williams. Un grup de ziariști, titulari ai rubricilor de scandal și senzație din ziarele lor, așteaptă, în biroul de presă al poliției, momentul execuției, pentru a-l descrie cu lux de amănunte. Dar planurile primarului sunt răsturnate când Williams evadează, punând mâna chiar pe pistolul șefului poliției. În această nouă situație, gazetarii sunt gata de orice pentru a stârni senzaționalul: cumpără gardieni, îl șantajează pe șeful poliției, mint.
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
Comedie în trei acte de Mihail Sebastian
„Steaua fără nume” evocă un orășel generic-anonim de provincie situat pe parcursul București-Sinaia, în gara căruia nu opresc trenurile rapide. Fapt fără precedent în existența urbei, luxosul accelerat de București oprește într-o seară pentru a debarca un pasager fără bilet și fără acte, o tulburătoare necunoscută. Aflat la gară pentru a-și prelua cartea de astronomie (pasiunea sa absolută), profesorul de liceu Marin Miroiu, vrăjit de apariția superbe doamne din lumea bună și îndepărtată, îi oferă modesta sa locuință ca adăpost pentru o noapte. Aceasta va fio noapte magică, în care cerurile se deschid și în care Mona și Marin Miroiu, au, fiecare prin celălalt, revelația altei lumi, revelație din care se naște iubirea. Dar visul ia sfârșit în zori, sub forma banalului cotidian și a perspectivelor deloc atrăgătoare oferite de viața în micul târgușor. Deși transfigurată de întâlnirea cu Miroiu, Mona va pleca totuși alături de admiratorul ei, Grig, sosit cu automobilul să o recupereze. Dar, întâlnirea nu a fost zadarnică: deși stelele nu se întorc niciodată din drumul lor, flacăra lor continuă să lumineze din înalturi.
- Details
- Category: Stagiunea 1975-1976
de Mircea Bradu
Premieră absolută
„Noapte albă” continuă tradiția pieselor istorice de pe scena teatrului orădean, acțiunea sa fiind plasată în epoca îndepărtată a voievodului Menumorut. Meditație pe teme istorice impregnată de lirism și solemnitate, piesa este o „sinteză între informația istorică, gândirea politică românească de-a lungul secolelor și expresia mitică dată de popor stărilor existențiale fundamentale” (Dumitru Chirilă). Personajele sunt arhetipuri ale mitologiei populare care, confruntate cu situații limită, păstrează atitudini și expresii autentice și definitorii ale spiritualității românești. Înțeleptul Menumorut, conducător cu o filozofie politică și morală bine definită, este amenințat de cotropitori în căutarea averilor și a puterii. Voievodul vrea însă cu orice preț evitarea războiului și opune forței rațiunea. El e gata chiar să își ofere fiica de soție fiului conducătorului din tabăra opusă. Dialogul dintre Menumorul și Usubuu, căpetenia oștii cuceritoare, este o confruntare aprigă de caractere, mentalități și destine. În cele din urmă, diplomația și răbdarea înving forța și infatuarea, astfel încât Usubuu cel neînvins, cedează fără luptă la porțile cetății Biharia. Piesa „Noapte albă” a fost televizată în ianuarie 1978, în cadrul emisiunii „Seară de teatru” și a fost inclusă în agenda „Festivalului teatrului istoric” din Craiova, în același an.
