Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1970-1971
Dramă în trei acte de I.D.Sîrbu
„Arca bunei speranţe” întreprinde, în termenii arhetipali ai parabolei convertite în expresie teatrală, o meditaţie asupra destinului omenirii, aflate pe arca simbolică a propriei sale istorii. Corabia lui Noe pluteşte singură, pierdură în hula şi în noaptea fără margini.Legenda biblică devine pretext pentru a înfăţişa mobilurile profunde care pun în mişcare energiile istoriei: lupta eternă dintre speranţa în viitor şi forţele întunericului, ale orgoliului, setea de dominaţie, disperarea neputincioasă. Personajele piesei reprezintă câte una din taberele aflate în conflict. Sem este forţa obscură, elementară, întemeiată pe principiul dreptului celui mai puternic; Ham întruchipează dezumanizarea acelei părţi a ştiinţei moderne al cărei scop nu este fericirea omenirii, ci supremaţia asupra universului; Jafet, fratele cel mai mic caută un semn pozitiv, o legătură cu umanitatea, o lume posibilă. Apariţia femeii Ara, investită cu virtuţile născătoarei de umanitate, stârneşte vrajbă, iscă patimi şi ambiţii latente până atunci. În cele din urmă, Noe şi perechea lui, Bătrâna, se sting, cei doi fraţi ai ambiţiilor deşarte pier şi ei, rămânând numai Ara şi Jafet, întruchipând speranţa într-o lume viitoare. Încărcatura filozofică a piesei sugerează că frumuseţea, înţelepciunea, omenia, iubirea sunt valori care există şi rămân pentru a germina mai departe în spaţiul dat al corăbiei ce simbolizează lumea.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Spectacol café-théatre
Recital de poezie şi cântece din Bihor, din texte culese de Ion Bradu
„Alină-te, dor, alină” a continuat seria spectacolelor de café-théâtre, instituind în cadru intim o formă de comunicare lirică substanţială. Recitatul Ancăi Miere-Chirilă a fost alcătuit dintr-o selecţie de texte pe tema dragostei, culese din cartea „Alină-te, dor, alină” a folcloristului bihorean Ion Bradu. Sentimentul iubirii este surprins de la prima lui înmugurire până la chinul mistuitor ascuns sau dezvăluit cosmosului întreg. Universul folcloric este restituit în dimensiunea lui integrală prin combinarea versului şi a muzicii, subliniind fidel coordonatele sufleteşti ale creatorului anonim.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Spectacol café-théatre din scrierile lui Teodor Mazilu
Spectacolul „Cerc vicios” grupează patru din cele cinci scenete ale lui Teodor Mazilu cunoscute sub titlul „Tandreţe şi abjecţie”: „Pălăria de pe noptieră”, „Cicatricea”, „O plimbare cu barca” şi „Cerc vicios”. Regia a fost semnată de Ion Mîinea, în acelaşi timp şi interpretul principal în toate scenetele. Acestea sunt diferite ca profil, dar legate organic prin mesajul transmis: critică a iresponsabilităţii omului faţă de propria persoană. Peste fondul lui sufletesc generos, se depune adesea un strat de conformism social supărător, care îl predispune la o existenţă îndepărtată de cea firească. Aceasta este pendularea între tandreţe şi abjecţie, care este nu criticată sau satirizată, ci dezvăluită pur şi simplu.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Comedie în trei acte de Ilie Păunescu şi Paul Aristide
Premieră absolută
Acţiunea comediei „Salată de capete” se petrece într-o ţară imaginară, Metropolitania. Pe şosea are loc un accident de maşină, care le permite îngerilor să facă o glumă ale cărei consecinţe sunt greu de prevăzut. În accident, Palace, proprietar de hotel din capitală şi şoferul acestuia, Pepi, îşi pierd capetele. Îngerul păzitor al lui Palace, Mironmarimora, e puţin beţiv şi comite o greşeală tehnică: îi învie pe cei doi, dar, din greşeală, le schimbă capetele: capul lui Palace cel alb îl primeşte şoferul negru şi invers. De aici încep confuziile şi intriga bizară a comediei. Pe unul dintre eroi îl aşteaptă o mare moştenire. Dar cine ştie care e adevăratul moştenitor: cel care are trupul original sau capul original? Al căruia este frumoasa Blanca? Spectacol plin de metafore, „Salată de capete” face un apel la cultivarea personalităţii şi la acumularea acelor bogăţii care vor rămâne valori statornice – inteligenţa şi umanismul.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Comedie în trei acte de Oscar Wilde
Traducerea: Alexandru Alcalay şi Sima Zamfir
Comedia „Ce înseamnă să fii onest” dezvoltă în paralel poveştile a doi tineri gentlemeni englezi. Jack Worthing, copil găsit şi adoptat de un nobil, duce o viaţă dublă, fiind cunoscut drept tânăr respectabil şi responsabil pe domeniul său din Hertfordshire; ani de zile, el pretinde că avea la Londra un frate pe nume Ernest, care duce o viaţă scandaloasă, dedicată exclusiv plăcerilor. În realitate, Ernest este doar un alibi care îi permite lui Jack să plece în capitală de câte ori doreşte, probabil pentru a duce acelaşi tip de viaţă pe care îl critică în cazul fratelui său imaginar.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
de Arthur Miller
Traducerea: Sima Zamfir
Celebra piesă a lui Arthur Miller investighează atât conflictele din sânul unei familii, cât și teme generale precum valorile americane, eșecurile și iluziile lumii moderne. Drama lui Willy Loman demonstrează care este prețul încrederii oarbe în Visul American, însă într-o variantă deformată a sa, un fals mit construit în jurul materialismului epocii postbelice. Willy Loman, comis-voiajor fără succes, crede din toată inima că omul care știe să se facă plăcut în ochii celorlalți va avea o reușită neîndoielnică în afaceri și va dobândi confortul material oferit de stilul de viață modern. Aceasta e doar una din iluziile în care crede cu tărie. Incapacitatea lui de a înțelege diferența dintre vis și propria viață duce la alterarea relațiilor cu soția, Linda și cu cei doi fii, Biff și Happy. Alternările realitate-iluzie, trecut-prezent traduc și o degenerare a facultăților psihice ale lui Willy. Efortul său de a crește fii perfecți se vede contrazis de realitate. Pentru Willy, Biff a fost întruchiparea tuturor posibilităților de a reuși în viață. Suita de eșecuri ale lui Biff în școală și în profesie, incapacitatea de a porni o afacere proprie, pe care Willy le înțelege ca un afront personal, ca o trădare a ambițiilor sale de părinte, îl înstrăinează pe fiu tot mai mult de părintele său. Deși viața lui Willy Loman ar putea părea o înlănțuire de nereușite (inclusiv moartea sa, prin sinucidere la volan), dramaturgul Arthur Miller își consideră personajul „un om foarte curajos, care nu se oprește brusc la jumătatea drumului, ci gonește până la capătul lui, împreună cu visele sale.”
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Piesă în două părţi de Ionel Hristea
Acţiunea piesei „Un loc rămas liber” se petrece în spaţiul minuscul al unei cuşete de tren, în care se intersectează, pasager, El şi Ea. Călătoria este pretextul unor discuţii ce abundă în maxime şi cugetări aproape filozofice despre problematici etern valabile, precum: familia şi societatea, singurătatea, dragostea platoniciană, gelozia, idealurile, toate convergând spre întrebarea supremă – există oare fericire?
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Comedie în două acte de Calderón de la Barca
Traducerea: Val Săndulescu şi Mariana Crainic
„Casa cu două intrări”, una dintre cele mai spirituale comedii ale prolificului scriitor spaniol, este un spectacol conceput în cheie ludică, ideea de joacă fiind nota sa specifică. Dacă o casă are două intrări, înăuntrul ei se pot petrece multe lucruri neprevăzute: oamenii intră pe o poartă şi până să fie găsiţi, dispar pe cealaltă. E foarte greu de păzit o casă cu două intrări, mai ales când înăuntru se află o fată de măritat.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Vodevil în trei acte de Aurel Baranga
„Fii cuminte, Cristofor!” abordează tema perenă a familiei şi a încercărilor prin care trece acest nucleu atunci când armonia începutului este erodată de trecerea anilor. Compozitorul Cristofor Bellea este căsătorit cu Ema, dar în căsnicia lor se face simţită pregnant rutina. Fiecaruia i se pare ca nu traieste, ca “vegeteaza”, ca „saptamana asta seamana cu cea dinainte”, ca “se simte obosit”, ca “a imbatranit prematur”, ca “totul e searbad”, ca celalalt e “absent”, “indiferent”, “absorbit exclusiv de preocuparile lui”. Fire autentică de artist, Cristofor îşi tratează soţia cu superioritate, îi striveşte personalitatea şi îşi permite chiar să aiba întâlniri secrete cu Anca, cea mai bună prietenă a familiei. Seismul se produce atunci când supusa soţie, plecată din localitate să vadă de sănătatea tatălui, îi trimite din gară soţului un bilet prin care îl anunţă că îl părăseşte pentru alt bărbat.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Comedie cu cântice, în două acte de Vasile Alecsandri
„Chirița în provinție” este poate cea mai cunoscută componentă a ciclului dedicat acestui personaj de mare pregnanță în literatura românească. Piesa se construiește pe două direcții, Chirița urmărind obținerea de către Grigori Bârzoi a funcției de ispravnic al ținutului și căsătoria fiului Guliță cu Luluța, orfană aflată în grija ei. Luluța este însă îndrăgostită de Leonaș care, prin câteva travestiuri și ingenioase stratageme, reușește să se însoare cu aleasa inimii lui și să preia postul de ispravnic de care Bârzoi a abuzat. În micul ei târg provincial, Chirița pozează ca promotoare a noilor tendințe și maniere occidentale: primește scrisorile doar pe tavă, călărește și fumează pentru că e la modă, își îmbracă bărbatul „nemțește”, caută să îl stileze pe Ion rândașul. În continuare, e decisă să emigreze la Paris, pe care își imaginează că îl va cuceri cu titlul de baroană și cu franțuzeasca învățată „toute seulette” și practicată în conversații extrem de savuroase cu „Monsiu Șarl”, preceptorul lui Guliță. Piesa se încheie cu „demisionul” forțat al lui Bârzoi, cu logodna lui Leonaș cu Luluța și cu petrecerea de adio a Chiriței, care a obținut pașaportul pentru „staturile Evropii” și pornește din provincialismul ei perfect în asaltul Occidentului.
- Details
- Category: Stagiunea 1969-1970
Piesă în două părţi (şapte tablouri) de Al.Kiriţescu
„Michelangelo” face parte din „Trilogia Renaşterii” (alături de „Nunta din Perugia” şi „Borgia”), inspirată din impresiile acumulate de dramaturgul român după o călătorie în Italia. „Michelangelo” este un spectacol de epocă, dar mai cu seamă de dezbatere estetică asupra condiţiei artistului. După cum sugerează titlul, piesa este închinată lui Michelangelo, prototip al omului Renaşterii, sinteză a celor mai preţuite calităţi artistice, civice şi umane. Sub aparenţa asprimii şi a mizantropiei, artistul înfăţişat de Kiriţescu ascunde imense resurse de omenie, tandreţe, gingăşie.
Piesa pune în lumină zbuciumul creatorului, lupta chinuitoare cu sine însuşi, cu destinul, drama omului izolat. Totuşi, pe lângă încercarea de a descifra misterul creaţiei, atât de impresionant întruchipată în Capela Sixtină, liantul dramatic rămâne o intrigă amoroasă.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Spectacol café-théâtre – Recital Nicolae Labiş
Scenariul: Stanca Ponta şi Ion Abrudan
„Trăim în miezul unui ev aprins” a continuat seria spectacolelor de mică întindere din proiectul café-théâtre al secţiei române, beneficiind de un grup de interpreţi tineri, abia trecuţi de vârsta la care a creat Nicolae Labiş. Frumuseţea versurilor s-a împletit cu acordurile muzicale creând un spectacol care a încercat depăşirea canoanelor unui recital obişnuit, pentru a realiza în schimb o poveste unitară, în care protagoniştii îşi exprimă setea de viaţă, lupta cu ei înşişi la răscrucile vieţii. Versurile lui Labiş, vibrante şi de o candoare fermecătoare, nu exclud totuşi confruntarea cu realul. După cum afirmă Gheorghe Tomozei, „adolescentină, poezia lui Labiş e o invitaţie la contemplaţia matură. Simplă în reprezentările ei, ea cheamă la profunzime.”
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Spectacol café-théatre
Cel de-al doilea recital prezentat în cadrul formulei café-théâtre s-a intitulat « Balade populare şi cântice ţigăneşti », grupând un material preţios, atât ca izvor istoric, cât şi ca introducere în caracterul, obiceiurile şi sensibilitatea populară. Partea I a inclus o selecţie de balade de inspiraţie populară: „Mioriţa” după Vasile Alecsandri, „Neguţa” după G. Teodorescu, „Fata răpită” de O. Densuşianu, „Dragnea”, „Monastirea Argeş” după Vasile Alecsandri. Partea a doua a fost alcătuită dintr-un colaj de texte preluate din volumul de debut al lui Miron Radu Paraschivescu, „Cântice ţigăneşti” (1941): „Cântic de lampă”, „Amar”, „Cântic de dor şi of”, „Cântic de nuntă”, „Blestem de dragoste”, „Rică”, „Cântic de fată neagră”, „Cântic de poteraşi”.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Spectacol café-théatre
Născut din dorinţa de a găsi o metodă alternativă de expresie şi de dialog cu publicul, conceptul de café-théâtre a fost inaugurat de către artiştii orădeni prin recitalul Baudelaire susţinut de actriţa Alla Tăutu. Spectatorii reuniţi în foaierul Teatrului au putut savura, într-o atmosferă de intimitate, şaptesprezece poezii ale autorului francez (dintre care patru recitate în limba franceză), potenţate de acompaniamentul muzical, de un inspirat joc de lumini şi umbre şi de o mişcare scenică ingenioasă. Dincolo de afinităţile elective care au determinat alegerea poetului şi a textelor, deschiderea proiectului de café-théâtre cu poezia lui Baudelaire a avut şi o componentă programatică, scrisul acestuia stând la temelia liricii moderne.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
de G.B.Shaw
Traducerea: Petru Comarnescu
Drama istorică „Cezar şi Cleopatra” are ca punct de pornire evenimentele din Egipt din 47 î.e.n., războiul civil pentru ocuparea tronului între cei doi fraţi – Cleopatra şi Ptolemeu şi amestecul împăratului roman în derularea lui. Piesa lui Shaw demitizează însă istoria, subliniind discrepanţa care există între legenda care înconjoară personalităţile istorice şi realitatea din spatele ei. Cleopatra, o tânără de şaisprezece ani, este surprinsă atât în ipostaza de adolescentă debordând de erotism, cât şi de suverană învăţând rapid tainele diplomaţiei, ascunzându-se îndărătul primei măşti. Cezar pare să renunţe la postura eroică, apărând obosit de rolul său istoric, cinic, dar dând dovadă de o inventivitate ce îi asigură puterea. În plus, Shaw demonstrează că nu dragostea a jucat rolul principal în povestea celor doi conducători antici, ci politica, arătând legăturile dintre cuceritorii romani şi egipteni. Piesa abundă în anacronisme şi salturi în timp, făcând aluzie chiar şi la politica de cucerire purtată de Anglia în perioada contemporană autorului. Acesta sugerează (în mod direct în prologul rostit de zeul Ra) că cele două milenii de civilizaţie şi de evoluţie tehnologică nu au ameliorat felul de a fi al oamenilor şi nu i-au schimbat în mod semnificativ.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Comedie de Mircea Ştefănescu
„Micul infern” a fost considerat „roman dramatic”, datorită faptului că acţiunea sa se petrece de-a lungul a patruzeci de ani; fiecare dintre cele trei acte corespunde unei etape din viaţa omului, de la tinereţe la bătrâneţe. Piesa înfăţişează „micul infern” al unei căsnicii care, ştiind să se apere de ispite, salvează mereu edificiul conjugal. Primele două acte abundă în situaţii nu lipsite de umor, care izvorăsc din vicleşugurile inventate deopotrivă de soţ şi de soţie pentru a-şi asigura fidelitatea conjugală periclitată de seducţiile specifice fiecarărei vârste. Actul al treilea recapitulează adevărurile legate de un mariaj durabil, amestec de iubire, ură şi senzualitate violentă. Totuşi, fără a fi o piesă tezistă, „Micul infern” e o lucrare închinată dragostei consfinţite şi căsniciei trainice. „Micul infern… poveste despre vârstele, mizeriile şi fericirile omului în mediul domestic, are parfumul de levănţică şi cusătura trainică a albiturilor păstrate în vechiul scrin” (Valentin Silvestru, „Contemporanul”, 22 noiembrie 1968).
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Comedie de Radu Stanca
Premieră absolută
Încadrându-se în lungul şir al scrierilor inspirate din cultura antică, piesa „Critis” sau „Gâlceava zeilor” a fost considerată de critici drept un exerciţiu de ironie pe teme mitologice. Phoebus, Hera, Zeus, Atena sunt caracterizaţi satiric în scene de comedie bufă, dar care care păstrează o prospeţime şi un bun-simţ neîndoielnic. Pretextul pentru gâlceava zeilor este o tânără şi frumoasă muritoare – ateniana Critis, care câștigă un concurs de frumusețe desfășurat în Thessalia, în timp ce Aphrodita, participând incognito la concurs, iese pe locul al doilea. Jignirea adusă frumuseții nu poate rămâne nepedepsită, astfel încât Aphrodita și soțul ei, Hephaistos, cer permisiunea lui Zeus de a o „încârtița” pe Critis. Pallas Athena, zeița fecioară, care păstrează o antipatie manifestă față de Aphrodita încă de la întâmplarea cu mărul lui Paris, o ia pe Critis sub dubla ei ocrotire – ca locuitoare a Atenei și ca fecioară. Din acest moment, încurcăturile și certurile în Olimp se țin lanț, implicând tot mai mulți zei, supuși cu toții acelorași pasiuni, invidii, gelozii, resentimente ca și oamenii, părtinitori și arbitrari în judecăți și în acțiuni. Numai Phoebus se bucură de scandal, ca de o diversiune care va mai risipi lâncezeala care domnește în Olimp. Tot el, inspirându-se din teoriile filozofice platoniciene, găsește explicația fenomenului prin care Aphrodita a putut fi învinsă tocmai la un concurs de frumusețe: „Aphrodita e însăși frumusețea. Critis e o fată frumoasă doar. E firesc ca oamenii să nu recunoască decât imitațiile, nu și modelul suprem.”
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Piesă în cinci acte de Wilhelm Meyer-Förster
Traducerea: Ovid Densuşianu
„Heidelbergul de altădată” reprezintă dramatizarea de către W. Meyer Forster a propriului roman, „Karl Heinrich”; piesa a cunoscut o celebritate uimitoare imediat după apariţie, în 1900. Printre cântecele, farsele şi frânturile de viaţă studenţească, piesa înfăţişează o poveste de dragoste petrecută în vechiul oraş universitar german. Tânărul Karl Heinz, prinţ moştenitor de Saxa, soseşte la studii în Heidelberg, unde descoperă o lume caldă, veselă, vie, atât de diferită de cea ce la curtea germană, cu regimul ei rigid şi protocolar. Întâlnind-o pe Kathie, nepoata unui hangiu din oraş, el are revelaţia vieţii adevărate şi se îndrăgosteşte nebuneşte de fată, pentru optimismul, puritatea şi simplitatea ei. Idila lor este destrămată însă brutal de diferenţele de rang social. Dincolo de intriga uşor melodramatică, piesa străluceşte prin umanismul ei, în care bucuria cunoaşterii prieteniei şi a dragostei sunt la mare preţ. Seducătoare şi luminoasă, piesa păstrează, peste ani, un parfum aparte, din care transpare, nealterată, nostalgia.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
„Caleidoscop Caragiale” grupează cinci scrieri ale cunoscutului autor român, având ca temă educaţia şi justiţia de altădată: „Vizită”, „Domnul Goe”, „Lanţul slăbiciunilor”, „Un pedagog de şcoală nouă”, „Articolul 214”. Acest spectacol a sprijinit înţelegerea operei lui I.L. Caragiale de către elevi şi a fost prezentat în şcolile din Oradea şi în comunele judeţului Bihor.
- Details
- Category: Stagiunea 1968-1969
Comedie în două părţi de Anca Bursan şi Gheorghe Panco
Comedia lirică „Nicnic” poate fi considerată o parabolă actuală, autentică prin raporturile ei cu realitatea imediată. Deşi se petrece pe un şantier, „Nicnic” nu e o piesă de producţie, ci una etică, populată de personaje-ipostaze: Dan – funcţionarul mărunt, formalist şi puţin obtuz, altminteri conştiincios şi muncitor; Sorin – inginerul capabil, simpatic, glumeţ, franc, întruchipare a tinereţii; Mărău – şeful care îşi maschează sensibilitatea prin sarcasm; Liana – femeia dorită de toţi, tehnician capabil şi competent. Când în viaţa lor paşnică irumpe Nicnic, toate valorile sunt răsturnate. Nicnic este bărbatul-adolescent care se poate jertfi cu aceeaşi candoare pentru o idee sublimă, ca şi pentru una ridicolă; el simbolizează spiritul de aventură, capacitatea inepuizabilă de dăruire, fantezia, elanurile nestăvilite. După cum afirmă Şerban Cioculescu, întreaga piesă se construieşte pe confruntarea dintre spiritul de frondă şi bunul simţ, dintre elan şi chibzuinţă, dintre generozitatea cheltuită năvalnic şi iniţiativa raţională. Nicnic vede poezia într-o schiţă de construcţie şi mai ales vrea să îi facă pe oameni să zâmbească şi să asculte ploaia. Prin intermediul lui, existenţele celorlalţi, care funcţionaseră separat până atunci, se împletesc şi odată rolul lui terminat, Nicnic dispare, plecând după o altă himeră.
