Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Spectacol café-théatre, lectură, închinat aniversării a 125 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu.
Piesă document în opt tablouri, de Stelian Vasilescu
Bazată pe un bogat material bibliografic, piesa „Eminescu la Viena” reconstituie perioada de tinerețe petrecută de poetul român la Viena între anii 1869 și 1872, pentru studii de filozofie și drept. Suita de tablouri biografice creionează ani de mari lipsuri materiale, dar îmbogățiți de contactul poetului cu ideile filozofice și cultura europeană a epocii. Sunt redate elanurile tinerești pline de poezie și patriotism, dar și întâlnirile memorabile ale lui Eminescu cu Ioan Slavici, Alexandru Ioan Cuza, Iacob Negruzzi, Veronica Micle.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Spectacol Eminescu
Scenariu de Elisabeta Pop
Interpreţi: Eugen Ţugulea, Theo Cojocaru, Alla Tăutu, Anca Miere Chirilă, Ion Mâinea,
Simona Constantinescu, Doina Urlăţeanu, Eugenia Papaiani, Laurian Jivan
Regia artistică: Alexandru Colpacci
Scenografia: Tatiana Manolescu Uleu
Data premierei: 15 ianuarie 1975
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Autor: Angel Cârstea, după Hans Christian Andersen
- spectacol muzical în două părţi, premieră absolută
Fascinanta poveste a nordului înfrigurat a prins viață în spectacolul „Fetiţa cu chibrituri” după Hans-Christian Andersen. Piesa redă, în imagini colorate şi cântece, aventurile grupului de copii format în jurul sărmanei Christine, care nu poate decât să viseze la cadourile şi la bunătăţile de care se bucură ceilalţi copii în noaptea magică a Anului Nou. Inserţiile de basm sunt evidente în partea a doua a spectacolului, când, prin flacăra chibriturilor pe care trebuia să le vândă, Christine vede ca prin vis o masă încărcată în toiul unei petreceri, un pom de Crăciun luminos, o păpuşă şi pe prietena ei bogată, Cathlen. În plan real, deşi diferiţi prin educaţie şi rang social, copiii înţeleg sensul solidarităţii, înving adversităţile sorţii şi chiar moartea, demonstrând că omenia şi iubirea sunt calităţile cele mai de preţ. Regizorul piesei, Eugen Ţugulea, îşi propune ca prin emoţia poveştii să stimuleze latura umană a micuţilor spectatori şi să semene sămânţa ce va da roade mai târziu: ideea că mai presus de toate, omul trebuie să fie om.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
de William Shakespeare
Traducerea: Ion Vinea
Celebra „Poveste de iarnă” shakespeariană este o tragicomedie situată într-o lume imaginară, a tuturor posibilităților, în care Boemia are țărm la mare, iar oracolul antic din Delphi coexistă cu sculptorii Renașterii. Primele trei acte, dominate de tragism și frământări ale conștiinței, înfățișează evenimentele de la curtea lui Leontes, regele Siciliei, ocazionate de vizita bunului său prieten din copilărie, Polixenes, regele Boemiei. După nouă luni petrecute în armonie deplină, Polixenes se pregătește de plecare. El rămâne neînduplecat la rugămințile prietenului său de a-și prelungi șederea în Sicilia, însă cedează imediat ce soția acestuia îl îndeamnă să mai rămână alături de ei. Leontes cade pradă unei gelozii fără temei și nimic nu îl poate clinti din orbirea sa: poruncește otrăvirea lui Polixenes, care scapă cu ajutorul curteanului Camillo, o trimite pe Hermiona la închisoare, refuză să creadă spusele oracolului din Delphi, care îi infirmă bănuielile. Mai mult, el pune la cale pierderea fetiței născute de Hermiona în închisoare, crezând că este rodul infidelității soției sale. La judecată, Hermiona și fiul său, Mamilius, mor de inimă rea.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Comedie în trei acte de Al.Kiriţescu
Afiliată teatrului politic, comedia „Dictatorul” a fost inspirată de realităţile regimului antonescian, personajul principal întruchipând atributele generale ale unui conducător absolutist, dur, demagog şi abil, dirijând un sistem social-politic nepotrivit momentului istoric. Trecând prin corupţie şi josnicie, eroul, numit vag „Primul-ministru”, ajunge chiar la crimă, dar se ascunde sub masca umanismului, a simpatiei, a înţelegerii aproapelui. În pofida încărcăturii ideatice negative, finalul piesei transmite un mesaj optimist, privind dispariţia iminentă a dictaturii şi a asupririi, o replică a personajului principal prefigurând sfârşitul tragic: „Parcă sunt condamnatul la moarte care aşteaptă să fie împuşcat!”
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Reportaj dramatic popular de Paul Everac
Piesa „Viața e ca un vagon” se constituie ca o colecție de scenete cu o relativă autonomie, fiecare aducând în discuție un caz particular (dogmatismul, bovarismul, escrocheria, slugărnicia și altele). Pornind de la aceste situații, Paul Everac lărgește sfera problemelor pe care le abordează, militând cu ironie și vervă satirică pentru recunoașterea valorii supreme a muncii ca activitate indispensabilă realizării omului.
Eroul piesei, muncitorul Todor Frențiu de la Uzina de Vagoane din Arad, călătorind cu trenul într-un vagon la a cărui producere a contribuit și el, trece prin tot felul de întâmplări, majoritatea neplăcute, întâlnind o serie de persoane de o calitate discutabilă. Ca un Păcală modern, Frențiu privește toate neplăcerile cu un zâmbet superior, face haz de necaz și nutrește încrederea că până la urmă, lucrurile se vor termina cu bine pentru el; ceea ce, de altfel, se și întâmplă.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Comedie feerică în cinci acte şi nouă tablouri de Vladimir Maiakovski
Traducerea: Tamara Gane
După mărturisirile autorului, materialul piesei provine din noianul de fapte mărunte întâlnite de-a lungul activităţii sale gazetăreşti şi publicistice. Punând în discuţie o serie de problematici cu teză, el sintetizează tema piesei drept „demascarea filistinismului contemporan”. O simplă lectură a piesei dezvăluie un plan al semnificaţiilor procomuniste, adecvate epocii în care a fost reprezentată. Cele două părţi ale piesei se petrec la o distanţă de 50 de ani, iar ironia şi satira dramaturgului, deşi în registre diferite, se păstrează la aceeaşi intensitate. Prisîpkin, proiectat din deceniul al treilea al secolului al XX-lea într-o lume pe care nu o mai recunoaşte jumătate de veac mai târziu, nu poate înţelege lumea sufocată de false principii şi candori. Imposibilitatea lui a comunica cu această lume nouă se soldează cu o profundă şi omenească disperare. La o a doua lectură, însă, piesa, aparent o pledoarie pentru comunism, se dovedeşte a fi o demistificare a acestuia: ploşniţa devine simbolul „omului de tip nou”, gata să îşi uite originea, să se supună spălării creierului, dar şi simbolul uriaşului Imperiu Sovietic, care a supt vitalitatea locuitorilor săi timp de aproape un secol.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
de Friedrich Dürrenmatt, după „Dansul morţii” de August Strindberg
Traducerea: Nicolae Reiter
Pentru scrierea piesei „Play Strindberg”, Friedrich Dürrenmatt mărturiseşte că a preluat fabula şi ideea teatrală fundamentală din piesa „Dansul morţii” de August Strindberg. Încă din titlu, aşadar, se stabileşte o relaţie intertextuală cu piesa dramaturgului suedez ce înfăţişează ciocnirea furtunoasă dintre două fiinţe unite prin căsătorie, dar care, prin violenţă şi ură reciprocă, ajung să se distrugă una pe cealaltă. Pornind de la aceasta, Dürrenmatt creează o piesă originală: melodrama lui Strindberg se transformă într-o comedie neagră spirituală şi plină de haz, imagine comică a unei căsătorii lungi şi nefericite între un ofiţer şi o actriţă fără talent.
- Details
- Category: Stagiunea 1974-1975
Piesă în două părţi şi cinci tablouri de Petru Vintilă
Dedicat celei de-a XXX-a aniversări a evenimentelor din 23 august 1944 și Congresului al XI-lea al P.C.R., spectacolul „Cine ucide dragostea?” „își propune să evoce evenimentele și atmosfera insurecției din august 1944. Piesa narează evenimente petrecute într-un orășel bănățean, încercând să evidențieze starea de spirit a oamenilor în acele zile de cumpănă istorică, participarea largă a celor mai diverse pături sociale la pregătirea și înfăptuirea actului insurecțional. Casa maiorului Felix Filimon reproduce la scară redusă situația generală din țară: o profundă nemulțumire față de situația existentă, presentimentul unei iminente schimbări, pentru a cărei realizare unii s-au înregimentat conștient în luptă (Aurel), alții aderă de îndată ce li se oferă ocazia (Felix, Zeno, Zenovia), în timp ce alții (Caius) se mulțumesc cu ridicole și sterpe memorii la autoritățile fasciste, redactate sub supravegherea siguranței. Prezența luptătorilor comuniști Octavian și Coriolan va polariza voința și acțiunile tuturor celor dornici să lupte împotriva fascismului, tuturor celor care doreau țării un alt destin.” (Dumitru Chirilă în Revista „Familia”).
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Recital George Bacovia
Conștient de originalitatea și modernitatea liricii bacoviene, de valoarea sa de reper esențial în cultura română, actorul Octavian Uleu mărturisește în caietul-program al spectacolului emoția vie resimțită la lectura mereu reluată pe parcursul unui sfert de veac, a operei poetului. „Adept al sobrietății care emană din creația autorului „Plumbului”, constrângându-ne la o anumită interpretare bazată pe gravitate și reculegere”, actorul a dat glas poeziei fără adjuvantul altei arte, cu excepția unui foarte discret fundal sonor. Recitalul a cuprins 31 de poezii din volumele „Plumb”, „Scântei galbene”, „Cu voi” și „Comedii în fond”.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Spectacol café-théatre
Recital Octavian Goga
Tradiţia café-théâtre-ului orădean a continuat în stagiunea 1973-1974 cu recitalul susţinut de Anca Miere-Chirilă, „Bolnăvit de doruri multe”, alcătuit ca un colaj de texte din poezia de dragoste şi cea socială a lui Octavian Goga.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Spectacol muzical umoristic
Scheciuri de Valentin Silvestru, A.Kuklianski, A.Hait, Elisabeta Pop, Eugen Ţugulea, Dumitru Chirilă, Viorel Horj, M.Maximilian, Grig Schiţcu
Subintitulat „Tentativă de spectacol revuistic… cu de toate”, „Hop și noi … într-o revistă” („Că la proză nu prea vine lumea…”) a grupat momente muzicale și coregrafice, texte și cuplete umoristice precum: „Sub același acoperiș”, „Radiografia”, „Prânz agitat”, „La o halbă”, „Fiul recunoscător”, „Oradea, orașul nostru drag”, „Cum s-a făcut Grigore covrigel”, „Interviul”, „Snobii la teatru”.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Piesă în două părţi de Jean Giraudoux
Traducerea: Dinu Albulescu
Piesa „Războiul Troiei nu va avea loc” este în primul rând o importantă dezbatere de idei, tonul ei major fiind o pledoarie împotriva războiului. Utilizând ficţiunea antică şi iluzia, piesa îşi propune să demistifice războiul, să distrugă legenda acestuia, să îl dezbrace de aparenţa de glorie şi eroism. Autorul demonstrează precaritatea argumentelor pe care se bazează întotdeauna războiul, intrând direct în miezul discuţiilor şi angoaselor Europei la acea dată. „Rar s-a scris împotriva războiului o pagină de scepticism mai uman şi de tristeţe mai cuprinzătoare”. (Mihail Sebastian, 1936) Cetatea Troiei este ameninţată de război. Regina grecilor, Elena, a fost răpită de troianul Paris şi grecii vor ataca Troia dacă regina lor nu e eliberată. Chiar şi în interiorul Troiei se confruntă două tabere. Partizanii războiului, conduşi de poetul oficial Demokos, incită pasiunile naţionale şi conflictul. Dimpotrivă, tabăra pacifiştilor caută cu orice preţ evitarea războiului. Reprezentantul lor cel mai ferm, Hector, fiul cel mare al regelui Priam, nu se dă înapoi de la nimic pentru a asigura pacea şi izbuteşte să îi determine pe troieni să închidă „porţile războiului”. Sosirea emisarilor greci complică lucrurile şi, cu toate că întrevederea dintre Hector şi Ulise se sfârşeşte cu premisele unei păci, interesele taberei războinice primează şi războiul Troiei nu va putea fi evitat.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Piesă în două acte de Vincenzo di Mattia
Traducerea: Angela Ioan
După mărturisirile dramaturgului însuşi, „a şasea putere”, după publicistică şi cinematograf, este ştiinţa. Ideea de la care porneşte spectacolul, şi care s-a bucurat de o largă circulaţie în literatura occidentală este că, uneori, mijloacele ştiinţifice sunt folosite în scopuri dăunătoare, altele decât cele pentru care au fost create. Nucleul dramatic al piesei rezidă în conflictul dintre responsabilitatea morală şi tentaţia de a dobândi putere cât mai mare asupra semenilor. Un om de succes, deprins să îşi vadă realizate cele mai ambiţioase proiecte, se trezeşte neputincios şi situaţia dureroasă de a-şi vedea unicul fiu condamnat la moarte pentru omor premeditat. El nu se poate obişnui cu ideea că puterea sa are limite. Astfel se naşte planul său diabolic: el apelează la ştiinţă cu ajutorul căreia creează un vinovat, inoculându-i, ca un virus, ideea vinovăţiei. Finalul încărcat de sensuri apropie piesa de teatrul de idei, transformând-o într-o meditaţie despre preţul independenţei şi al libertăţii umane.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Dramă în trei acte de Vasile Rebreanu şi Mircea Zaciu
„Singurătatea trăgătorului la ţintă” este o piesă despre tinereţe, despre răspundere, despre dragoste şi prietenie, despre părinţi, despre cinste. Eroii ei, studenţi în vacanţă într-o moară părăsită de la poalele muntelui, încep o joacă de-a adevărul. Întâlnirea lor din pădure declanşează nebănuite resorturi: tinerii se destăinuie, răspund la întrebările care îi chinuie, caută semnificaţii, descoperă adevărul. Când măştile cad, tinerii află cine sunt ei, dincolo de numele pe care le poartă, dincolo de cursuri şi seminarii, dincolo de şedinţele U.T.C., mai presus de dragoste şi ură, de ambiţii, de necazurile şi bucuriile trecătoare. „Singurătatea trăgătorului la ţintă” este singurătatea individului atunci când este pus faţă în faţă cu propriile fapte şi gânduri. În momentul confruntării cu sine şi cu cei din jur, cel care sacrifică totul, fără scrupule pentru a-şi atinge ţinta, nu poate fi decât un însingurat.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Comedie de Carlo Goldoni
Traducerea: Florian Potra
Teatrul lui Carlo Goldoni, de o bogăţie greu de egalat, oglindeşte toate mediile sociale, în decorurile cele mai diverse, într-o viziune plină de naturaleţe, spontaneitate şi prospeţime. „Gâlcevile din Chioggia” aduce în scenă lumea celor mulţi dintr-un sat de pescari de pe malul Adriaticii. După cum sugerează şi titlul, piesa este esenţialmente conflictuală, cearta fiind pornită de pescarul Toffolo, vinovat de a fi cochetat cu femei tinere. Deşi este logodită cu Titta-Nane, Lucietta acceptă de bună voie felia de dovleac pe care i-o oferă Toffolo.
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Piesă în trei acte de V.I.Popa
Situată la confluenţa dintre comedie şi dramă, «Muşcata din fereastră» înfăţişează două poveşti de dragoste în oglindă, plasate în decorul parcă imobil al provinciei moldoveneşti. Este un spaţiu plin de farmec şi poezie, o lume care trăieşte într-un imobilism istoric, cu destine identice de la o generaţie la alta. În tinereţe, preotul Ilie şi învăţătorul Grigore au îndrăgit-o amândoi pe Sofica. Ilie îi oferise fetei o glastră cu muşcate ca semn al dragostei sale, dar Sofica îl alesese pe rivalul său. Peste ani, povestea pare să se repete: fiica lui Grigore este simpatizată de Radu şi de Ionică. Acesta din urmă, timid, nu îndrăzneşte să îşi mărturisească sentimentele, oferindu-i în schimb fetei o muşcată. Din umbră, părintele Ilie protejează iubirea abia înfiripată dintre Olguţa şi Radu, ajutându-i să plece în taină, spre amarul părinţilor. În final, Grigore enunţă melancolic filosofia piesei : «Căci nu se schimbă nimic pe lume şi toate se întorc şi iacă aşa, ca într-un cerc fără capăt…»
- Details
- Category: Stagiunea 1973-1974
Comedie tragică în două părţi de Paul Everac
Premieră absolută
Arhitectul Jinga, personajul central al piesei „Cititorul de contor”, este un răsfăţat al succesului: marile realizări de ordin profesional au fost dublate de iubirea dezinteresată a unei frumoase eleve, bunăstarea casei s-a completat cu înţelegerea şi liniştea asigurate de o soţie docilă. Câte din aceste bunuri au fost câştigate pe căi cinstite? În ce măsură lupta cu viaţa, din care a ieşit mereu biruitor, a fost purtată cu mijloace oneste? Ce preţ va trebui să plătească pentru tot ce are? Iată întrebările pe care i le pune lui Jinga Cititotul de contor, personajul-simbol conceput de autor ca un glas al conştiinţei. Durata reală a ceea ce se întâmplă pe scenă este cea a unui proces de conştiinţă. Cititorul îl obligă pe Jinga la eforturi de memorie, graţie cărora evenimentele trecut sunt puse într-o lumină nouă, nu tocmai favorabilă eroului lor. Dincolo de aparenţe, Jinga se vede obligat să admită că multe din reuşitele lui se datorează unei abilităţi de a se adapta „cerinţelor epocii”. Silit să vadă lucrurile şi altfel decât îi place lui, Jinga înţelege că dragostea Clarei ar putea fi trecătoare, că docilitatea soţiei nu exclude o posibilă infidelitate, că independenţa copiilor ar putea avea urmări neplăcute, că magistrala concepută de el ar putea fi considerată peste timp drept „o mare eroare arhitectonică”. Cititorul de contor îl avertizează de la început că va trebui să plătească. Preţul pe care Jinga îl plăteşte este îndoiala, zbuciumul, prăbuşirea siguranţei de sine, înţelegând că pactul comod între conştiinţă şi compromis nu poate fi decât vremelnic.
- Details
- Category: Stagiunea 1972-1973
125 de ani de la Revoluţia din 1848
Scenariu de Elisabeta Pop şi Viorel Horj
„. . . sufletu-mi te slăveşte încă, înzeită libertate şi, deşi oamenii sîngiuirilor au învălit cu naframă neagră dulce faţa ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbîndirii, cînd omenirea întreagă se va scula spre a sfîşia acest văl şi duşmanii tăi se vor împietri la vederea chipului tău de lumină; atunci nu va mai fi nici om rob, nici naţie roabă, nici om stăpîn pe altul, ci domnirea Dreptăţii şi Frăţiei! Aceste cuvinte, ce o dată am dat de deviză naţiei mele, vor domni lumea; atunci aşteptarea, visarea vieţii mele se vor împlini; atunci toţi românii vor fi unul şi liberi şi fraţi! Vai, nu voi avea noroc a vedea această zi, dar şi eu asemeni am muncit şi am pătimit pentru dreptate, şi cel din urmă al meu cuvînt va fi încă un imn ţie, ţara mea mult dragă!”. (Nicolae Bălcescu, preluare din caietul-program al spectacolului)
- Details
- Category: Stagiunea 1972-1973
Spectacol café-théatre
Recital de poezie în cadrul expoziţiei de trandafiri a actorului cultivator de trandafiri Marcel Segărceanu
În stagiunea 1972-1973, seria café-théâtre a inclus spectacolul „De n-ar fi fost măcar o floare”, colaj al următoarelor texte poetice cu și despre flori: „Florile” de D. Anghel, „Rapsodii de primăvară” de G. Topîrceanu, „Note de primăvară” de G. Bacovia, „Dureri ascunse” de D. Anghel, „Prinos de flori” de Al. Andrițoiu, „Școala florilor” de Rabindranath Tagore, „Trandafirul și călăul” de Radu Stanca „Moartea narcisului” de D. Anghel, „Un trandafir se stinge” de O. Goga, „Bunavestire pentru floarea mărului” de L. Blaga, „Fluturele și filomelul” de Saadi, „Primăvara” de L. Blaga, precum și fragmente din „Micul prinț” de Saint-Exupéry.
