Actriţă

Data şi locul naşterii: 13.03.1924, Birtin-Brad

Olimpia Mâinea a venit la Teatrul de Stat din Oradea împreună cu soţul ei la ora aceea, actorul Ion Mâinea, de la Teatrul Dramatic din Baia-Mare. Dacă Ion Mâinea a fost, încă de la începutul activităţii sale, sortit pentru roluri mari, devenind, în timp, o autentică vedetă, un maestru, Olimpia Mâinea a fost o actriţă destinată, în special, rolurilor secundare. Înaltă, blondă, planturoasă, extrovertită, cu o dicţie impecabilă şi o memorie foarte bună, actriţei i-a lipsit capacitatea de interiorizare, poate şi pentru că, fiind o femeie inteligentă, a refuzat să se confunde cu personajele interpretate, păstrând, impunând continuu, între ea şi ele, o distanţă, confundată adesea cu răceala şi indiferenţa. Fiind „un animal frumos” – cum singură a recunoscut – a jucat în tinereţe câteva roluri de „frumoase”. La Brăila, unde a jucat câţiva ani, a fost colegă şi prietenă cu Vasilica Tastaman şi Silviu Stănculescu. A interpretat câteva roluri importante, de mare întindere, dar, din păcate, n-a fost convingătoare, nereuşind să treacă de un nivel mediu. Să amintim: Chiriţa şi Veta („O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale), Luise („Totul în grădină” de Edward Albee), Gina („Dictatorul” de Al.Kiriţescu) Didina („Încurcă-lume” de A.de Herz).

Actor

Data şi locul naşterii: 23.09.1929, Bucureşti

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, clasa prof.Marcel Anghelescu

Cu certitudine, Ion Mâinea a fost, alături de doi-trei colegi, ani buni, de fapt până la regretabila plecare definitivă, ceea ce se cheamă o vedetă (chiar dacă nu recunoscută ca atare), un maestru, un artist autentic în toată puterea cuvântului.

S-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1966, şi a rămas aici până la pensionare, jucând ani buni şi după, în ultimii săi ani de viaţă, fiind regizor colaborator la Teatrul pentru copii şi tineret „Arcadia” din Oradea.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 04.02.1947, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti”, 1966

A venit repartizată la Oradea, împreună cu soţul său, a fost distribuită în rolul Daniela Buzura din spectacolul „Simple coincidenţe” de Paul Everac. S-a declarat nemulţumită de distribuţie şi,  s-au reîntors în capitală (a colaborat şi continuă să colaboreze cu Teatrul Radiofonic). A mai jucat câţiva ani în teatrele din Brăila, Braşov şi Botoşani. Recitatoare sensibilă şi cunoscătoare a poeziei bune, Marina, împreună cu soţul ei Mihai, au fost parteneri în câteva spectacole de poezie, şi nu numai, Mihai cochetând serios şi cu regia de teatru.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 07.04.1971, Ungheni

Studii: Colegiul Naţional de Artă din Soroca (Republica Moldovă), secţiile de actorie şi regie. În 1992 obţine o bursă la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti. În 1995 a jucat la Teatrul Mic în spectacolul Cătălinei Buzoianu, „Pescăruşul” de A.P.Cehov, fiind totodată şi regizor secund. A semnat apoi spectacole importante: „Emigranţii” de Slawomir Mrožek şi „Azilul de noapte” de Maxim Gorki. Licenţiat al Academiei de Teatru şi Film Bucureşti, Specializarea: Regie de Teatru, Clasa Prof. Univ. Cristian Hadji-Culea.

1998-2001:  Cadru universitar (asistent universitar – cercetător), Universitatea Ecologică Bucureşti Facultatea de Arte, Catedra Arta Actorului

2005-2008: Doctorand, Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale”, Facultatea de Teatru

Actor

Data şi locul naşterii: 24.01.1977, Bălţi, Republica Moldova

Studii: Institutul de Arte din Moldova, Facultatea de Actorie, Teatru şi Film, 1997, clasa prof.Victor Ciutac 

Igor Lungu a venit la Oradea în anul 1999, din Republica Moldova, împreună cu câţiva colegi, tineri absolvenţi ai Şcolii de teatru şi film din Republica Moldova. Tânărul actor a atras de la început atenţia printr-o vioiciune, o energie şi o imensă şi sinceră bucurie de  a juca. Indiferent de roluri (episodice, mici sau principale), Igor Lungu a ştiut să adauge personajelor sale, pe lângă datele conferite de autori sau de cele ce decurg firesc din viziunea regizorală, propriile sale date, propria sa capacitate creatoare. Motiv pentru care fiecare din personajele interpretate de el are o notă originală. Apolodor al său (atât pe scena Teatrului de Stat Oradea, cât şi după reluarea lui pe scena Teatrului Arcadia Oradea), a fost un personaj plin de viaţă, de umor şi de tandreţe, de aceea copiii l-au îndrăgit mult, devenind, pentru o vreme, personajul lor preferat.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 12.06.1953, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1981, clasa prof.Petrică Vasilescu 

În Institut a jucat câteva roluri extrem de pretenţioase şi solicitante, în acelaşi timp; amintim doar Ziţa din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, Ioana din „Sfânta Ioana” de G.B.Shaw sau Sonia din „Unchiul Vanea” de A.P.Cehov, sau la clasa de regie a lui Tompa Gábor: Mira („Meşterul Manole” de Lucian Blaga), Alla („Tango” de Slawomir Mrožek), Winnie („Oh, les beaux jours” de Samuel Beckett). A făcut un rol principal în filmul „Mireasa din tren” (scenariul D.R.Popescu, regia artistică: Lucian Bratu), rol pentru care a fost lăudat de cronicarii de film.

Actriţă

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955

După un scurt periplu la Galaţi, unde fusese repartizată, a trecut pasager prin Oradea, în speranţa obţinerii unui loc într-un  teatru bucureştean, alături de soţul ei. În două stagiuni a jucat opt roluri, dintre care patru principale, valorificându-şi, în special, sensibilitatea artistică.

S-a reîntors în capitală, unde…

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 31.01.1959, Bucureşti

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucuresti, 1981, profesori: Vasile Roman, Traian Niţescu, Dan Jitianu

Marie Jeanne Lecca s-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea după ce, încă studentă la scenografie, a semnat decorul unui spectacol de succes al foarte tânărului regizor Victor Ioan Frunză,  costumele la „Umbra” de Evgheni Şvarţ (Teatrul Tineretului Piatra Neamţ), „Peer Gynt” (Opera din Iaşi). La Bucureşti, la Teatrul Mic, a semnat scenografia unui important spectacol  al Cătălinei Buzoianu: „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz (cu Leopoldina Bălănuţă, Mitică Popescu, Rodica Negrea, Florin Călinescu etc.)

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 29.03.1973, Beiuş

Studii: Academia de Arte „Ion Andreescu” Cluj-Napoca – Secţia pictură, 1997, prof. Andor Kőmíves, Nicolae Man

Camelia Köteles Panait a venit la Teatrul din Oradea în anul 1999, şi a lucrat ca scenograf doar două stagiuni. La început a făcut asistenţă pe lângă scenografa Vioara Bara la spectacolul „Despre sexul femeii…” de Matei Vişniec, al cărui regie a fost semnată de Petru Vutcărău. Desenele, schiţele ei foarte îngrijite şi documentarea serioasă, i-au îndreptăţit şi pe alţi regizori să colaboreze cu ea. Dacă la spectacolele „Bună seara domnule Wilde” (de Oscar Wilde) sau „Slugă la doi stăpâni” (de Carlo Goldoni) decorurile au fost temeinic legate de subiect, în deplină armonie cu viziunea regizorală, la „Gaiţele” (de Al.Kiriţescu) se pare că a acceptat şi unele idei impuse de regizor, în total dezacord cu ideile sale despre cunoscuta comedie. O modernizare neavenită, forţată, a părut „o grefă artificială”, lipsind tocmai elementul comic. S-a afirmat chiar că regizorul a impus comediei o supratemă cehoviană.

Actor

Data şi locul naşterii: 24.04.1927, Chişinău

Venit împreună cu soţia sa, actriţa Viorica Cernucan, a devenit în scurt timp, unul dintre actorii cei mai întrebuinţaţi, şi nu în orice fel de roluri. Dotat cu un fizic impunător şi o voce puternică, a creat câteva personaje care au rămas  în memoria spectatorilor: Mircea Aldea din „Gaiţele” de Tudor Muşatescu, Pietro Gralla din „Act veneţian” de Camil Petrescu sau Alexandru Manea din „Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu. După trei stagiuni s-a transferat la Teatrul Naţional Timişoara, unde, o perioadă, a fost şi directorul instituţiei. În „Tartuffe” (de Molière) a optat – controversele nelipsind – pentru un personaj mai puţin ipocrit, impunându-se printr-o agresivitate care pe unii i-a scandalizat. Era, totuşi, o abordare originală… În „Act veneţian” (de Camil Petrescu) însă (ambele spectacole regizate de Marietta Sadova), a fost  Pietro Gralla, rol principal de mare întindere şi răspundere. „A avut – scrie un cronicar – monumentalitate şi o sete de absolut” convingătoare. Lui Alexandru Manea („Visul unei nopţi de iarnă” de Tudor Muşatescu), în schimb, i-a dăruit sensibilitate şi poezie.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 08.01.1968, Bucureşti

Studii: Academia de Teatru şi Film Bucureşti, 1997

Încă de la începutul activităţii sale artistice, tânărul Cristian Juncu s-a dovedit un artist total, făcând figură aparte în lumea teatrului românesc: el scrie piese, traduce, adaptează şi, bineînţeles, regizează. Sunt de apreciat atât talentul, cât şi energia lui, capacitatea de a aborda din multiple unghiuri o lucrare dramatică. Din păcate, la Oradea nu a găsit, probabil, cadrul propice desfăşurării sale… multilaterale. În anul 2004 a început prin a traduce şi a adapta cunoscutul text al lui Isaac B.Singer, „Netotu’”, semnând şi regia, bineînţeles. Actorul Marius Damian a fost bine îndrumat, el rostind savuros respectivul monolog.

Actor

Data şi locul naşterii: 02.07.1944, Lugoj

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1974, clasa prof.Moni Ghelerter, Zoe Anghel Stanca şi George Carabin 

Repartizat la Oradea, a avut cincizeci şi cinci de prezenţe în cele cincisprezece stagiuni, dintre care nu puţine roluri dificile, de mare responsabilitate artistică. Cu un „ce” particular în apariţiile scenice şi în viaţă, a fost o prezenţă interesantă, ca o pată de culoare în toate ipostazele sale scenice. După revoluţia din 1989, s-a transferat la Teatrul Naţional din Timişoara, unde a jucat până la pensionare. Într-un spectacol „de mare acurateţe vizuală” („Calul în Senat” de Leonid Andreev), Laurian Jivan a jucat cu forţă şi o mare, imensă dăruire, iar în „Schimbarea la faţă” de G.M.Zamfirescu, într-un rol principal (Brană), reuşind să dea naştere nunui personaj subtil şi cu infinite feţe… A fost un Venticello – un partener foarte potrivit în tandem cu un mare actor:  Nicolae Toma –, având amândoi umor şi un mister aparte.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 04.07.1943, Oradea

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1966

Debutând în cinematografie încă din timpul studenţiei, a ajuns  în teatru la câţiva ani după terminarea facultăţii – între timp apărând în roluri importante pe pelicula mai multor filme. Pe scena orădeană şi-a demonstrat talentul în mai multe roluri principale: Ara în „Arca bunei speranţe” de I.D.Sârbu, Cleopatra în „Cezar şi Cleopatra” de G.B.Shaw, Eliza în „Madame Sans-Gêne” de Victorien Sardou şi  Émile Moreau, ori Zerbinette în „Vicleniile lui Scapin” de Molière. La începutul anului 1980 au plecat, împreună cu soţul său, Liviu Rozorea, în Germania. În rolul Jenny din „Totul în grădină” (de Edward Albee), sub atenta îndrumare a Mariettei Sadova, Elisabeta Jar a creat un rol complex – al distinsei doamne care se prostituează într-un bordel de lux… O joacă cu talent şi cu un simţ special al duplicităţii. Prin contrast, în Ara, în schimb („Arca bunei speranţe” de I.D.Sîrbu), este pură, angelică, superbă.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 03.05.1968, Constanţa

Studii: Academia de Arte „Luceafărul”, Facultatea de Teatru, clasa prof. Florian Pittiş, Florin Zamfirescu.

Frumoasă, subţire, cu o talie de viespe şi ochi verzi, Roxana Ivanciu a atras, încă de la venirea sa în cadrul trupei orădene, atât atenţia regizorilor, cât şi simpatia vizibilă a publicului. Ţinuta, figura ei o recomandau atât pentru roluri dramatice, cât şi pentru comedie. Ea va dovedi foarte curând că deţine capacitatea de a acoperi cu succes toate registrele. Dovadă că, în aceeaşi stagiune, a interpretat cu farmecul tinereţii, o fetiţă (Alice) în spectacolul „Peste şapte mări şi şapte… basme” de Gheorghe Stana şi Zâna lacului, dar şi o reuşită compoziţie (Baba Rada) în spectacolul „Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri. A fost nu doar „o pată de culoare”, ci şi o apariţie surpinzătoare într-un personaj inventat de regie, în spectacolul „Scaunele” de Eugen Ionescu.  Despre rolul ei – o fată de vârsta actriţei – din spectacolul „Poveste din Hollywood” de Neil Simon, un cronicar a scris că a fost nu doar dezinvoltă, ci şi caldă, naivă, copilăroasă cât trebuie, într-un fericit cuplu artistic cu maestrul Ion Mâinea, care juca rolul Tatălui şi semna, în acelaşi timp, regia spectacolului. Mircea Morariu vedea în ea „o actriţă promiţătoare”.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 12.03.1972, Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş

Studii: Academia de Arte „Luceafărul” Bucureşti, 1995, clasa profesorului Constantin Dicu

Absolventă a Facultăţii de Teatru, Loredana a venit, prin concurs, la Teatrul de Stat din Oradea, în anul 1995.  Ea face parte din categoria – nu prea des întâlnită în teatru – a actorilor care trec cu uşurinţă, dar şi cu aceeaşi nonşalanţă şi bucurie a jocului, cu acelaşi interes, de la roluri mari, importante, la rolişoare mărunte, sau chiar la figuraţie. O fac cu convingerea că orice nouă apariţie scenică, oricât de minusculă ar părea, contribuie, cu certitudine, ca o experienţă preţioasă, la statura viitorului actor.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 11.11.1929, Gyula, Ungaria

Studii: Institutul de Teatru Cluj – trei ani, finalizat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1959

A fost selectată dintre actorii amatori care constituiau nucleul pe care s-a structurat secţia română a teatrului orădean, în 1955. În cele nouăsprezece stagiuni petrecute la Oradea, a jucat cam şaptezeci de roluri, şi principale, şi secundare, marcate de seriozitate şi dăruire, unele chiar creaţii: (Lenea din „POVESTE DIN PĂDUREA AURIE” de Valentin Avrigeanu” sau Smeraldina din „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni şi altele), apoi s-a transferat la Teatrul din Satu Mare, unde s-a căsătorit cu regizorul Mihai Raicu, împreună cu care s-a mutat la Teatrul Naţional din Timişoara. Fire veselă, optimistă, dotată cu o energie contaminantă şi cu o frumuseţe senzuală, Doina Ioja a impimat personajelor sale enorm din propriile sale calităţi. Motiv pentru care i s-au oferit mai mult roluri de comedie sau, oricum, de femeie răzbătătoare – ca Rose, de pildă, din „Ofiţerul recrutor” de George Farquhar sau Nevasta din „Dispariţia lui Galy Gay” de Bertolt Brecht.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 15.12.1950

Studii:  Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţia de actorie (clasa prof. Radu Penciulescu) şi regie (clasa prof. Octavian Cotescu), 1975

Actor şi regizor, director al Teatrului de Nord Satu-Mare şi al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, Cristian Ioan a condus un an Teatrul din Oradea, cumulând două posturi de conducere: un experiment, o premieră pentru teatrul românesc, care ar fi dat, poate, roade, dacă autorităţile  i-ar fi pus la dispoziţie o casă de locuit. Regizorul a montat în teatrele conduse de el, dar şi în altele, ca invitat, atât comedii, cât şi drame. Spectacolul său cu dificila piesă „O sărbătoare princiară” de Theodor Mazilu, a fost apreciat unanim de presa de specialitate. Având un acut simţ al umorului, el a început să monteze – bine! – comedii, fiind în scurtă vreme taxat drept „regizor de comedie”. Cum singur recunoaşte, montarea unei comedii e mult mai dificilă decât a unei drame.

Actor

Data şi locul naşterii: 11.01.1930, Bucureşti

Studii: Facultatea de Matematică din Bucureşti

A venit la Oradea, adus de la Teatrul Naţional „I.L.Cargiale” Bucureşti de către regizorul Radu Penciulescu, actorul – un tip inteligent şi sociabil – s-a integrat uşor în colectivul în care a stat şapte stagiuni, jucând treizeci şi cinci de roluri, între care: Montserrat din piesa cu acelaşi nume de Emanuel Roblès, Ştefan Vardia din „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, ori Tomovici din „Ziariştii” de Al.Mirodan. Apoi, s-a reîntors în capitală, devenind… profesor universitar de matematică – marea sa pasiune.  (Prezentare de Eugen Ţugulea)