Actriţă

Data şi locul naşterii: 28.01.1974, Broşteni, judeţul Suceava

Studii: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, Secţia Artă Teatrală, 2000

Mona Erhan a debutat la Oradea în anul 1998, cu roluri, am zice, de oarecare dificultate: dacă ne gândim la cel al Doamnei din spectacolul „Cameristele” de Jean Genet, în care a răspuns prompt solicitărilor regizorale. Înaltă, impunătoare, a fost cu adevărat o Doamnă ce trezea nu doar respect, ci şi o anume teamă în cele două… surori criminale. A jucat apoi rolul mai puţin important, dar cu suspans: Pierette în „Asasinul se află printre noi?” („Opt femei”) de Robert Thomas, din păcate, într-un spectacol modest.

Actor

Data şi locul naşterii: 10.07.1936, Slăţioara

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1967

Venind, ca absolvent, direct la Oradea, a beneficiat de o întrebuinţare intensivă, apărând în douăzeci şi trei de roluri în doar patru stagiuni. Având un fizic şi o voce plăcută, un „ce” ciudat în modul de a fi pe scenă, a lăsat o impresie agreabilă colegilor şi spectatorilor. Prestaţia sa din spectacolul „Primăvara sinuciderea e interzisă” de Alejandro Cassona, a fost remarcată, alături de colegii George Musceleanu, Viorica Cernucan, Nicolae Barosan, Ion Abrudan – într-un spectacol „cam lipsit de fantezie”. A fost aplaudat şi lăudat pentru felul cum a rostit, inteligent şi cu măsură, versurile lui Nicolae Labiş din Recitalul Labiş.

Actor

Data şi locul naşterii: 17.09.1939, Constanţa

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1966, grupa C, cu prof. Eugenia Popovici

Şi-a făcut debutul, ca actor profesionist, la Teatrul din Galaţi, iar după patru stagiuni a venit la Oradea, unde a jucat tot pe parcursul a patru „ani teatrali”. Dotat cu haz, inteligenţă şi har artistic, a creat câteva roluri expresive şi diverse, comice sau dramatice, cum ar fi: Calabazas în „Casa cu două intrări” de Calderón de la Barca, Guliţă în „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri, Tom Whyer în „Unchiul nostru din Jamaica” de Dan Tărchilă etc. În spectacolul „Interesul general” de Aurel Baranga, cronicarul Dumitru Chirilă a consemnat efortul Doamnei Marietta Sadova de a da consistenţă unui text, socotit de el o „asamblare de poante”, dar îi laudă pe actori – Grig Dristaru în rolul Linte – pentru  „fluenţa jocului”. În „Moartea ultimului golan” de Virgil Stoenescu – în unul din rolurile principale, Fony, Grig Dristaru reuşeşte să-i insufle personajului (din seria… golanilor recuperabili), o undă de omenie, şi chiar poezie.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 14.03.1978, Slobozia

Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Teatru din cadrul Facultăţii de Litere Cluj-Napoca, clasa Mona Chirilă – Miriam Cuibus

Macedoneancă, după mamă, energică, temperament vulcanic, inteligentă, dornică să se afirme şi în alte domenii literar-artistice – scrie proză scurtă. Iubeşte cu pasiune muzica bună. În timpul studenţiei a interpretat câteva roluri de mare importanţă şi dificultate ca Lady Macbeth („Lady Macbeth” de William Shakespeare) sau Zoe („O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale). La Teatrul de Stat din Oradea a jucat în nici cele trei stagiuni, cât a fost angajată aici, câteva roluri de referinţă. S-a remarcat încă de la primele roluri: Agripina („Soacra cu trei nurori” după Ion Creangă) sau Helena („Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare).

Actriţă

Data şi locul naşterii: 05.01.1939, Jilava

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1961

Venită la Oradea, prin repartiţie, beneficiind de un fizic plăcut, „a prins” câteva roluri bune într-o singură stagiune: Magda Minu din „Ultima oră” de Mihail Sebastian, Cherubin în „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, Maria Popa în „O lună de confort” de Ştefan Iureş şi Ben Dumitrescu.

Căsătorindu-se cu Ion Marinescu, s-a mutat la Bucureşti, unde a apărut puţin pe scenă, devenind… casnică!

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Autodidact

Data şi locul naşterii: 18.08.1921, Sibiu

Transferat de la Sibiu în 1961, a realizat, în cele şapte stagiuni la Oradea, câteva spectacole de valoare, în special cu piesele istorice: „Horia” de Mihail Davidoglu, „Luceafărul” de B.Şt.Delavrancea, ori „Veac de iarnă” de Ion Omescu, „Opinia publică” de Aurel Baranga sau „Ultima oră” de Mihail Sebastian. Deşi fără studii de specialitate, a demonstrat în spectacolele sale soliditate şi profunzime. În 1968 s-a transferat la Teatrul din Satu Mare, unde a lucrat până la data decesului. Încă de la primul spectacol, un cronicar a făcut remarca: „regizorul este mereu în căutarea unui repertoriu de prestigiu” („Cei de Dangaard” de Nexö).

Actor

După un periplu prin mai multe teatre bucureştene, după 1948 a jucat la Reşiţa, Turda şi Arad, de la ultimul transferându-se la Oradea, în 1957, unde a jucat rolul Zaharia Trahanache în „O scrisoare pierdută de I.L.Caragiale, spectacol care a inaugurat activitatea instituţiei orădene. Un hâtru în viaţă, s-a dovedit un actor care „ştia meserie”, fapt dovedit în cele opt roluri jucate în cele două stagiuni petrecute la Oradea, după care s-a pensionat.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 14.06.1959, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1983, clasa prof.Dinu Cernescu

Este fiul cunoscutului actor de teatru şi film Iurie Darie şi al actriţei Consuela Roşu.

Alexandru Darie – Ducu, cum i se spune în lumea teatrului – a venit la Teatrul de Stat din Oradea la începutul stagiunii 1983/1984, imediat după absolvirea secţiei de regie a I.A.T.C. Bucureşti. Debutul său a fost marcat de neplăcerile şi scandalul declanşate de încercarea de a-i fi cenzurat spectacolul de către forurile de partid. Este vorba de spectacolul „Jolly Joker”. Comedia lui Tudor Popescu – de fapt o satiră acerbă la adresa societăţii socialiste aşa numite „multilateral dezvoltată”, în fapt a societăţii minată de lipsuri, de sărăcie, de corupţie, de minciună, o societate în care oamenii trăiau cu frica de a-şi spune deschis părerea, cu spaima de a fi urmăriţi tot timpul, de oameni plătiţi de „vigilenta” Securitate, de a fi controlaţi, ş.a.m.d. Teatrul mai trecuse prin ceva asemănător cu spectacolul „Casa evantai” de Marin Sorescu. De data aceasta, foarte tânărul regizor a reuşit performanţa de a ridica la cub periculozitatea textului satiric.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 02.08.1980, Cluj-Napoca

Studii: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru, 2003

Anca Dămăcuş a venit la Oradea în septembrie 2003 şi a plecat în februarie 2004. Ambiţoasă, talentată, tânăra actriţă şi-a înscris, încă din anii studenţiei, câteva premii în fişa artistică: pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar Top-Fest Târgu-Mureş, 2003 (Martha în spectacolul „Neînţelegerea” de Albert Camus, în regia prof.Cristina Pardanschi); Premiul pentru cea mai bună Interpretare feminină la Festivalul Primul rol Iaşi, 2003 (pentru rolul Nataşei din spectacolul „Trei surori” de A.P.Cehov, în regia lui Gelu Badea).

Actor

Data şi locul naşterii: 12.05.1979, Focşani

Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, 2003

Inteligent, fire iscoditoare, talentat şi creativ. Scrie proză şi teatru, cochetează cu regia. A rămas la Oradea doi ani. A interpretat admirabil rolul Unchiului Robert în comedia „Praf în ochi” de Eugène Labiche, în regia lui Alexandru Dabija. Cronicarul a remarcat dezinvoltura şi spiritul ludic cu care a servit poantele. A făcut parte din grupul–cor – cu sarcini precise şi pondere importantă din spectacolul mult lăudat, pe drept, al lui Mihai Măniuţiu: „Electra” după Sofocle şi Euripide. În fine, a jucat în două piese scrise sau dramatizate de el: în „Licuricii” – creaţie proprie (Felippe) şi în dramatizarea după Isaac Bashevis Singer, „Netotu’”. În această monodramă, în rolul Netotului, Marius Damian a făcut dovada unui cert talent actoricesc, dezvăluind, cu discreţie, dar foarte convingător, faţetele cunoscutului personaj. De curând, a jucat într-un superb spectacol al Teatrului Odeon Bucureşti: „Pyarmus & Thisbe 4 you” (regia: Alexandru Dabija). A jucat trei roluri şi în toate a fost excepţional.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Actor

Data şi locul naşterii: 27.05.1968, Nucet

Studii: Academia de Arte „Luceafărul” Bucureşti, 1995, clasa profesorului Constantin Dicu

Trecerea lui Marius Costea prin Teatrul de Stat Oradea a fost aproape meteorică,  orădean fiind, conducerea spera că se va stabili aici. E drept că, după doar un an, a rămas la Oradea, dar şi-a schimbat profesia, optând pentru Vama Borş. Prin comparaţie cu venitul unui actor începător, e drept că noua slujbă, din punct de vedere material, evident, i-a oferit mai multe satisfacţii. Problema e dacă n-a continuat să sufere că nu mai joacă, ducând dorul scenei. Judecând după faptul că n-a mai încercat de-atunci o „întoarcere la dragostea dintâi”, deducem că tânărul a părăsit definitiv lumea scenei… Frumos, bine făcut (de talent n-am prea avut cum să ne dăm seama, dacă-l avea sau nu!), el a fost remarcat în spectacolul „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa, în rolul tânărului Ionel. Alcătuiau, împreună cu Monalisa Basarab (Ana) un cuplu armonios – într-un spectacol taxat drept „cuminte, lipsit de fantezii inutile”. Cât priveşte un rolişor mic în spectacolul „Aproape o pădure” de Ana Ripka Rus, el nu făcea decât să execute cât mai bine, din păcate aberantele indicaţii regizorale.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 12.09.1970, Cluj-Napoca

Studii: Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Litere, secţia actorie, 1996

A venit la Teatrul de Stat din Oradea în 1996 şi a rămas aici aproape trei ani, împreună cu actriţa Andra Tudor, soţia lui. În tot acest timp a lăsat impresia că nu s-a adaptat – poate nu e nimic rău în asta –, părea mereu nemulţumit, revendica mereu ceva… De jucat a jucat relativ mult şi se pare că a fost apreciat. După ce a interpretat mai mult decât mulţumitor rolul Celălalt din spectacolul controversat „Afară în faţa uşii” de Wolfgang Borchert, făcut de Sergiu Savin, dar abandonat, apoi, şi lăsat în seama coregrafei Angela Doni, el a interpretat cu aplomb şi destul umor personajele Lucas în „Doctor fără voie” de Molière, Calidorus în „Pseudolus” de Plaut, Miltias în „Proces pentru umbra unui măgar” de Friedrich Dürrenmatt – spectacole care, din păcate, nefiind de mare valoare, s-au jucat relativ puţin.

Actor

Data şi locul naşterii: 05.11.1922, Bucureşti

Venit de la Teatrul din Baia Mare, împreună cu soţia sa, în stagiunea 1963/1964, s-a remarcat ca un actor sensibil şi de forţă, creând câteva roluri remarcabile: Horia, în piesa omonimă a lui Mihail Davidoglu, Eddie în „Vedere de pe pod” de Arthur Miller sau Logofătul Teodosie în „Mihai Viteazul.Călugărenii” de Octav Dessila. După doar trei stagiuni s-au reîntors la Baia Mare.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 11.12.1929, Bucureşti

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1952, prof.Costache Antoniu, Radu Beligan, Sorana Coroamă

Alură de vedetă: frumoasă, o siluetă aproape perfectă, subţire, mers graţios, elegant. A jucat la Teatrul din Braşov şi la Teatrul „Tănase” Bucureşti. A Interpretat aproape exclusiv roluri principale, deopotrivă roluri de dramă şi comedie. A debutat cu roluri de fetişcane, de tinere îndrăgostite sau în căutarea iubirii, personaje tipice dramaturgiei acelor epoci (piese româneşti sau sovietice): Niura în „Poveste din Irkuţk” de Alexei Arbuzov, Mariana Pleşoianu în „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, Oana în „Râsul pământului” de Radu Ţenţulescu, dar şi personaje bine construite, în comedii valoroase (Belisa din „Mofturile Belisei” de Lope de Vega, Axinia din „Pădurea” de N.Ostrovski). A fost remarcabilă în nenumărate roluri de facturi foarte diverse, sub bagheta regizorului Alexandru Colpacci (o Arkadină în „Pescăruşul” de A.P.Cehov de o imensă fineţe şi sensibilitate, ascunse bine sub masca frustrării artistei care îmbătrâneşte).

Actor

Data şi locul naşterii: 24.01.1952, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1975, clasa prof.Sanda Manu

Mircea Constantinescu a venit la Oradea în anul absolvirii (1975), împreună cu trei colegi de promoţie (Ileana Iurciuc, Mariana Neagu, Radu Vaida). A avut-o profesoară pe eminenta regizoare Sanda Manu, care a pretins studenţilor ei atât seriozitate maximă în pregătirea profesională, cât şi o conduită impecabilă. Mircea Constantinescu nu şi-a dezamăgit dascălul, fiind azi, nu doar un actor excepţional, ci, la rândul lui, un dascăl serios, apreciat şi iubit de studenţii săi. Rolurile care l-au impus la Teatrul din Oradea, au fost cele de tip „tânăr răzvrătit, nonconformist, rebel: Fiul Adrian din spectacolul excepţional „Balconul” de D.R.Popescu, semnat de Alexandru Colpacci, „conştiinţă în alertă, căutător frenetic al adevărului şi al dreptei conduite”, aspirând spre puritate şi riscându-şi chiar viaţa pentru păstrarea idealurilor. Unul din rolurile care l-au impus categoric pe plan naţional, a fost AA din mult lăudatul „Emigranţii” de Slawomir Mrožek (regizor artistic: Alexandru Colpacci), unde juca alături de colegul său Radu Vaida, un cuplu care a cunoscut un succes binemeritat, jucând în numeroase reprezentaţii, în turnee naţionale.

Actor

Data şi locul naşterii: 28/29.12.1969, Bistriţa

Studii: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru, 1996, clasa prof. Melania Ursu

Ioan Coman face parte din categoria mai rară a actorilor care adaugă talentului o muncă enormă, disciplină, inteligenţă, studiu, calităţi care-l recomandă pentru roluri principale şi de mare întindere. Încă de la debut, Ioan Coman a fost distribuit în rolul lui Victor Petrini („Dacă dragoste nu e…” de Elena Preda şi Eugen Ţugulea, după romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda), rol de mare răspundere, care depăşea, evident, capacitatea unui tânăr de a înţelege şi a crea personajul unui filosof de calibrul lui Petrini. Şi totuşi, chiar dacă spectacolul nu a fost o certă reuşită, având carenţe ce decurgeau din „lipsa de dramatism” – de care păcătuiesc adesea dramatizările – actorul a creat un personaj credibil cel puţin, lipsindu-i totuşi profunzimea, latura meditativă, ascuţimea gândirii, experienţa de viaţă. I-a folosit, desigur, experienţa profesională dobândită în pregătirea atentă, sub îndrumarea regizorului Sergiu Savin, a rolului Beckman din spectacolul „Afară, în faţa uşii” de Wolfgang Borchert.

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 16.03.1945, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţia regie-teatru, 1970, clasa prof.Ion Olteanu şi Mihai Dimiu, dar a colaborat, ca student, şi cu alte nume marcante ale regiei româneşti, cum ar fi Radu Penciulescu.

Debutul lui Alexandru Colpacci s-a petrecut, aşadar, în anul 1970, anul absolvirii, în timpul directoratului lui Emanoil Enghel. Şi a fost cu o piesă deloc uşoară: „Dispariţia lui Galy Gay” („Un om = Un om”) de Bertolt Brecht. A fost un spectacol bun, bine gândit, cu toate că foarte tânărul regizor de-abia începea să cunoască trupa. O trupă pe care avea s-o formeze, treptat, şi cu care va cunoaşte frumoase, incontestabile succese. Spectacolul era şocant pe alocuri, dar comunica limpede ideile brechtiene, peste care se altoiau, riguros, dar şi cu unda de umor şi detaşare ce-i aparţineau indubitabil talentatului regizor. N-a montat, ca alţi regizori, trei-patru piese pe stagiune. Se pregătea intens şi îndelung pentru fiecare spectacol şi nu monta mai mult de două spectacole într-o stagiune.

Actor

Data şi locul naşterii: 26.10.1911, Viena, Austria

Studii: Conservatorul Popular de Teatru Bucureşti

Înainte de a ajunge la Teatrul din Oradea, în 1957, a jucat până la înfiinţarea teatrelor de stat, din 1948, pe scenele mai multor teatre bucureştene, apoi, ca un adevărat globtroter, în teatrele din Craiova, Arad, Ploieşti, Baia Mare şi Galaţi, de la Oradea plecând la Piteşti, unde a rămas până la sfârşitul carierei şi… al vieţii. Actor masiv, cu un fizic şi o voce impresionante, a creat, cu mult talent, o galerie de roluri diverse, comice sau dramatice, care vădeau o personalitate artistică bine conturată.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)