Prima versiune cu păpuşi a operei „Motanul Încălţat” a Maestrului Cornel Trăilescu
În zi de sărbătoare pentru gazde, în bătătura lor, un grup pestriţ de-artişti venit-au a le desfăta odraslele de soi, dar şi pe noi. Vor povesti cu haz, mai mult cântând decât vorbind, păţania unui băiet, Ionică…şi-a prietenului său, mult, mult mai renumitului motan, zis Cotoşman.
Căruţa cu paiaţe se deşartă în faţa spectatorilor ad-hoc…şi-artiştii-şi scot costume, recuzită şi păpuşi…să joace , ca la carte, povestea Cotoşmanului care-a prins glas. Motanul proaspăt încălţat cu cizme roşii, se-apucă de cântat, cu glas ce-i drept, mai miorlăit şi subţiat, că-i voce de soprană, ca la operă, nu-i ca la dramă!
Când patru vânători „patru viteji” trimişi de împărat să prindă iepuraşul alb, dau nas în nas cu „năzdrăvanul pisoilă”, apare-un bun prilej pentru motanul încălţat şi-al lui stãpân s-ajungă la palat. Ionică cel timid, uns Voievod Ionică de Carambas-Bambas-Strambas de către Cotoşman, împins şi de la spate de acesta, îi va trimite-n dar prinţesei „iepuraşul alb”, dar de logodnã.