Astăzi este ziua colegului nostru Alin Stanciu

Pasionat de rafting și parapantă, practicant, în adolescență, de kickbox și lupte libere, Alin Stanciu se descrie, acum, tătic, soț devotat, preocupat de reușita nunții care se apropie cu pași repezi, și de căutarea unui family car. Pare că le-a făcut pe toate la timpul lor. „Ce îmi mai place? Să fac teatru, să aflu povești și să inițiez proiecte. Mi-ar mai plăcea să îmi cumpăr o bicicletă. Să socializez cu prietenii. În timpul liber sunt un familist. Și sunt un om care tinde să rezolve probleme.”, spune Alin.

Teatrul Regina Maria s-a întors de la Festivalul „Deva Performing Arts”, organizat de Teatrul de Artă Deva, unde a participat cu spectacolul „Leonce și Lena”, scenariu de Mihai Măniuțiu și Ada Milea după Georg Büchner, în regia artistică a lui Mihai Măniuțiu.

Să nu ne uităm actorii…

Se împlinesc, iată, zece ani de când ne-a părăsit un mare actor: ION MÂINEA.

A plecat cu regretul de a nu fi jucat, poate, un Rege Lear sau un Macbeth , personaje  cărora le-ar fi conferit, fără-ndoială,  ţinută scenică măiastră,  dar, bănuiesc,  şi cu o mare fericire, aceea de a fi avut norocul ( norocul lui are un nume: regizorul Alexandru Darie) să-l interpreteze pe Salieri într-un spectacol de referinţă al Teatrului orădean: AMADEUS.  Salieri,  personaj fabulos, căruia Ion Mâinea  i-a creat o statură dramatică impunătoare, emoționantă,  greu de uitat.

Două din cele mai recente spectacole ale trupei Iosif Vulcan, „F.A.D. (Noduri şi plăci)” şi „Arta Adulterului”, alături de spectacolele hit ale Teatrului Regina Maria, „Scripcarul pe Acoperiş” şi „Leonce şi Lena”, vor fi deliciul publicului din țară în lunile mai şi iunie.

Astfel, Trupa Iosif Vulcan onorează invitaţia de a participa la nu mai puţin de patru festivaluri, din care două sunt internaţionale. În plus, actorii orădeni vin în întâmpinarea publicului din Bistriţa şi Zalău, unde vor juca în deplasare.

Trupa Iosif Vulcan a Teatrului Regina Maria s-a întors de curând de la unul dintre cele mai prestigioase festivaluri de teatru din țară: Festivalul Internațional Shakespeare de la Craiova, ajuns anul acesta la cea de-a XI-a ediție, unde a participat cu spectacolul „În inima nopții – Episodul Macbeth”, scenariu după William Shakespeare de Gavriil Pinte, cu inserții din George Banu și Monique Borie, în regia lui Gavriil Pinte.

Astăzi este ziua colegei noastre Ioana Dragoș Gajdo.

Ioana Dragoș Gajdo a știut că va deveni actriță de când era mic copil. „Nu am avut nicio îndoială în privința profesiei de actor. A fost visul meu de când mă știu. Cred că sunt în una dintre acele vieți în care mi s-a dat șansa să fac ceea ce îmi place și să trăiesc din asta”, mărturisește actrița. „Lucrurile au curs, cumva, firesc în viața mea. Am luat trenul și m-am dus în Târgu Mureș. La facultate am intrat prima. Și eu am prins vremurile în care examenele durau trei săptămâni, eram 30 pe un loc și facultatea dura patru ani” își amintește actrița. După absolvire a obținut o bursă peste hotare, la teatrul Limoge, unde director era Silviu Purcărete. Au urmat câteva stagiuni la teatrul din Sfântu Gheorghe, orașul ei natal, apoi a venit mutarea la Oradea. „De Oradea mă îndrăgostisem demult, de la prima vizită în cadrul Festivalului de Teatru Scurt. Locul avea o energie aparte, radiantă, și mă felicit din suflet că mi-am ascultat intuiția. Îngerii păzitori ai debutului meu în teatrul orădean au fost Elvira Rîmbu și Victoria Balint. Iar îngerii păzitori ai carierei mele de mai târziu, au fost Daniel Vulcu și partenerul meu de scenă, Richard Balint.

Teatrul Regina Maria are deosebita plăcere de a anunța a patra premieră din acest an a Trupei Iosif Vulcan: ARTA ADULTERULUI, de Pierre Chesnot, regia Daniel Vulcu. Premiera va avea loc duminică, 22 aprilie, de la ora 19:00, la Sala Mare a Teatrului, iar a doua reprezentație, luni, 23 aprilie, de la aceeași oră, tot la Sala Mare.

Teatrul Regina Maria are plăcerea de a anunța premiera spectacolului „În inima nopții – Episodul Macbeth”, scenariu după William Shakespeare de Gavriil Pinte, cu inserții din George Banu și Monique Borie, în regia lui Gavriil Pinte, care încheie trilogia „În inima nopții”, după „Episodul Hamlet” și „Episodul Lear”.

Scriitoarea britanică Nicola Wilson a răspuns pozitiv invitației lansate de Teatrul Regina Maria, aceea de a viziona spectacolul F.A.D. (Noduri și plăci), al cărui text în semnează, și de a participa la o discuție deschisă  cu publicul orădean. Alături de doamna Wilson, la discuție a fost prezent regizorul Horia Suru, împreună cu actorii din distribuție.

Scriitoarea britanică Nicola Wilson, autoarea piesei de teatru Noduri și Plăci, vine la Oradea miercuri, 11 aprilie, pentru a viziona cea de a treia reprezentație a spectacolului F.A.D, realizat de regizorul Horia Suru, după textul amintit. Publicul orădean care va fi prezent la vizionare este invitat să o cunoască pe scriitoare, imediat după spectacol, în cadrul unei conferințe deschise la care vor participa o serie de personalități culturale.

Astăzi este ziua colegilor noștri, actorii Adela Lazăr și Petre Ghimbășan.

Deși fac parte din generații diferite, Petre Ghimbășan și Adela Lazăr sunt unii dintre cei mai iubiți actori ai Teatrului Regina Maria. De-a lungul carierei lor, cei doi sărbătoriți au înseninat inimile spectatorilor, majoritatea rolurilor în care au fost protagoniști fiind menite să aducă optimism, bucurie și zâmbet.

Teatrul „Regina Maria” din Oradea anunţă startul înscrierilor la cea de-a XXIV-a ediţie a Festivalului de Teatru Scurt. Evenimentul, unic în peisajul teatral românesc, se va desfăşura în perioada 23 – 30 septembrie 2018.

Maya Zbib, Liban 
(Regizoare de teatru, interpretă, scriitoare, co-fondatoarea companiei de teatru Zoukak)

Este un moment de comuniune, o întâlnire irepetabilă, care nu se regăseşte în nicio altă activitate laică. Este simplul fapt că un grup de oameni alege să fie împreună în acelaşi loc, în acelaşi timp, pentru a lua parte la o experienţă comună. Este o invitaţie adresată indivizilor de a deveni un colectiv, de a-şi împărtăşi ideile, de a găsi căi prin care să-şi împartă povara acţiunilor necesare… pentru a-şi regăsi lent legăturile, conexiunea umană, şi pentru a descoperi asemănări mai degrabă decât diferenţe. În aceasta rezidă magia teatrului; aici reprezentarea îşi regăseşte proprietăţile arhaice.

Simon McBurney, Marea Britanie  
(Actor, scriitor, regizor de teatru şi co-fondator Théâtre de Complicité)

La jumătate de milă de Cirenaica, în nordul Libiei, se găseşte un mare adăpost din piatră. 80 de metri lăţime şi 20 de metri înălţime. În dialectul local se chemă Hauh Fteah. În 1951, analiza de datare cu carbon-14 a arătat că locul a fost ocupat de oameni, continuu, timp de cel puţin 100.000 de ani. Printre artefactele dezgropate se află un fluier de os vechi de 40 până la 70 de mii de ani. Copil fiind, când am auzit, l-am întrebat pe tata:

Ram Gopal Bajaj, India 

(Regizor de teatru, actor de teatru şi film, academician, fost director al Școlii Naţionale de Teatru din Delhi)

După toate poveştile evoluţioniste, un singur lucru ştim sigur, care s-ar putea sintetiza astfel: toate formele de viaţă tind să supravieţuiască o veşnicie. Dacă acest lucru este posibil, viaţa tinde să invadeze timpul şi spaţiul, pentru a deveni nemuritoare. În acest proces, forma de viaţă se mutilează şi se autodistruge la nivel universal. Cu toate acestea, trebuie să limităm deliberarea la supravieţuirea umanităţii şi emanciparea sa de la omul peşterilor, care se ocupa cu vânătoarea în Epoca de Piatră, la Epoca Spaţială pe care o trăim acum. Suntem acum mai atenţi? Mai sensibili? Mai bucuroşi? Mai iubitori faţă de natura al cărei produs suntem?

Sabina Berman, Mexic  
(scriitoare, jurnalistă)

Ne putem imagina.

Tribul vânează păsări aruncând spre cer pietre micuţe, când un mamut gigantic intră brusc în scenă şi RAGE – în acelaşi timp, o fiinţă umană micuţă RAGE asemenea mamutului. Apoi, toată lumea fuge…

Were Were Liking, Coasta de Fildeş
Artistpluridisciplinar

Într-o zi, Un Om se hotărăşte să-şi pună întrebări în faţa unei oglinzi (un public),
Să-şi inventeze răspunsuri şi, în faţa acestei oglinzi (publicul său),
Să se critice, să-şi ia în râs propriile întrebări şi răspunsuri,
Să râdă sau să plângă, nu contează ce, dar la final
Să salute şi să binecuvânteze oglinda (Publicul său)
Pentru că i-a acordat această clipă de ciuda şi răgaz,
Se apleacă şi o salută pentru a-şi exprima recunoştinţa şi respectul…
În adâncul lui, căuta Pacea,
Pacea cu el însuşi şi cu oglinda lui: Făcea teatru…