„Cum, oare, dacă nu cu imensă părere de rău, ne despărțim de un alt coleg și prieten drag? În ultimii ani ne-au părăsit George Voinese, Tiberiu Covaci , iar acum, la început de stagiune, pleacă, în mare grabă, Ion Ruscuț.

Ion a venit la Oradea de la absolvire și, iată, a rămas în teatru, până la anii pensionării. A venit atunci, un tânăr înalt, frumos, plin de vigoare, de talent și de dorință de afirmare. L-a prezentat profesoara lui, regizoarea Zoe Anghel Stanca, spunându-ne cât l-a susținut pe ardeleanul venit la examen să-și încerce norocul. Ne-a spus atunci, celor din teatru, cum e cu talentul și cu munca la scenă, pe brânci, cu dăruirea și cu norocul. Cu șansa întâlnirii perfecte între talentul cu care se naște un tânăr și cu ceea ce-i adaugă mai apoi, prin pregătirea permanentă: lecturi, condiție fizică și aport psihic.