de Viniciu Gafiţa şi Alecu Popovici
„Fericită inspiraţie pentru autor care a găsit aci (în basmul amintit), un material bogat plin de pitoresc şi de conţinut, prilej de manifestare a înţelepciunii poporului nostru care a ştiut totdeauna să separe grâul de neghină, care a luptat pentru ca elementul curat, cinstit, să se impună înaintea făţărniciei, lenei sau prostiei. Folosind un limbaj simplu, cu un caracter popular neforţat, alternând versul — de aceeaşi inspiraţie folclorică — cu proza, piesa lui Alecu Popovici se desfăşoară curgător, respectând naraţiunea basmului cu acelaşi titlu, atât de cunoscut nouă.
La fel de inspirată a fost şi conducerea teatrului de păpuşi, atunci când a ales piesa pentru repertoriu şi când i-a imprimat spectacolului caracterul — cerut de text — dar subliniat cu mijloace artistice de bună calitate pe întreaga sa desfăşurare. […]
