Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
de Arthur Miller
Traducerea: Sică Alexandrescu şi Aurel Vasilescu
Inspirată dintr-un caz real, piesa „Vedere de pe pod” înfăţişează un proces de conştiinţă prin tragedia destinului lui Eddie Carbone, docher din Brooklyn. În casa în care locuieşte împreună cu soţia, Beatrice şi nepoata lor, Catherine, sunt primiţi doi imigranţi italieni clandestini, veri ai Beatricei. Între Catherine şi Rodolfo (unul dintre imigranţi) se înfiripă o poveste de iubire, spre disperarea lui Eddie, mistuit şi el de o dragoste semi-incestuoasă pentru nepoata lui. Totuşi, el nu dă în vileag această iubire interzisă nu atât pentru a se ascunde de ceilalţi, cât pentru a se mistifica pe sine însuşi. Pasiunea pentru Catherine este izvorul tragediei şi al sfârşitului eroului. Pierdut, el denunţă Biroului federal de imigrări prezenţa clandestină a celor doi italieni. Dezvăluit ca trădător, Eddie pierde respectul vecinilor, al prietenilor şi al familiei. Într-un final tipic de vendetta mediteraneană, Marco, celălalt imigrant, îl ucide într-o luptă de stradă. Într-o versiune rescrisă ulterior, autorul soluţionează conflictul prin sinuciderea lui Eddie; montarea orădeană preia această ultimă variantă pentru a potenţa conflictul psihologic şi mesajul dramatic al piesei.
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
Comedie în cinci acte de Ben Jonson
Traducerea: Mihnea Gheorghiu
Intriga piesei „Volpone” are la bază tema străveche a goanei după moștenire. Volpone, magnifico din Veneția, cetatea fabuloasă a luxului, dar și a tuturor viciilor, adună comori și bogății din darurile pe care lingușitorii săi i le fac zilnic, în speranța de a-i câștiga simpatia și, implicit, averea, după moarte. Ajutat de parazitul său, Mosca, Volpone simulează că ar fi bolnav pe moarte, în realitate el fiind în deplinătatea forțelor fizice, capabil de uneltiri și intrigi. Pentru el, banul este „idol” pe altar. Principalii pretendenți la moștenire sunt avocatul Voltore, bătrânul Corbaccio și negustorul Corvino. Dorind-o pe Celia, soția lui Corvino, Volpone pune la cale un plan pentru a o avea. Mosca merge în casa lui Corvino și susține că un sobor de doctori i-a recomandat stăpânului bolnav compania în pat a unei femei frumoase. Mereu cu gândul la moștenire, Corvino e gata să se încornoreze de bună-voie și își duce soția în casa lui Volpone. Celia își apără cu orice preț onoarea, iar situația este salvată în ultimul moment de Bonario, fiul lui Corbaccio.
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
Comedie în trei acte de Tudor Muşatescu
Comedia „…Escu” reia o parte din galeria de personaje ce populează celebra piesă „Titanic vals” : Decebal Necșulescu, fiul cel mic al lui Spirache, se străduiește să ajungă în Guvern, precum tatăl său, folosind ca strategie politică mutarea succesivă dintr-un partid în altul. Spre deosebire de tatăl său, care privește cu răceală și distanțare mecanismul electoral, Decebal este integrat vieții politice a Bucureștiului din propria dorință, se avântă cu plăcere în vâltoarea confruntărilor, fără a economisi vreun efort pentru a ajunge deputat, chiar ministru. Când este bătut din greșeală, înțelege cu ajutorul Ninei Damian (iubita sa secretă) că un om victimizat pentru ideile sale, are mari șanse de a ajunge acolo unde își dorește. De aici se naște și titlul piesei: când Nina îl acuză a fi „un „Escu” oarecare, ambițios și arivist, trecut prin toate partidele, muiat în toate doctrinele și intrat dintr-o eroare în parlament”, Decebal ripostează făcându-și aproape un titlu de onoare din acest apelativ : „Viu dintr-o familie imensă de „Ești”: „Popești”, „Vasilești”, „Ionești”, „Dumitrești”, „Georgești”, „Necșulești” și alți „Ești” ținuți fără pâine
de moravurile politice ale unei țări eminamente agricolă (…) Nu mă interesează mijloacele prin care am ajuns și vreau să ajung!... Știu numai că în mine simt chemarea nelămurită a măririi, și asta e forța care m-ajută să calc peste toate piedicile, să înving toate dificultățile.”
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
Comedie cu muzică în două părţi de H.Nicolaide şi I.Berg
Cele două tablouri ale actului I din comedia cu cântece „Dragoste, poveste nouă” sunt construite ca o alternanță între trecut și prezent. Incursiunea în trecut se face prin intermediul caietului de schițe al Tincuței, care îi prezintă bibliotecarei Gina instantanee din perioada idilei ce a dus la căsătoria sa cu mecanicul Ieremia Ionescu.
Acțiunea piesei se petrece în cadrul brigăzii conduse de Tudor, de la uzinele „Caroseria”. În timpul unei călătorii spre litoral, efectuate cu scopul de a testa un nou sistem de ventilație al motorului de autobuz, pus la punct de echipa lui Tudor, acestora li se alătură motociclista Ioana, inginer la uzinele „Automobilul” din Brașov și sora lui Ieremia. Necunoscând adevărata ei identitate, dar totuși fiind atras de ea, Tudor o tratează cu superioritate, luând-o drept scriitoare plecată în misiune de documentare. Ioana își asumă această identitate pentru a-i da o lecție infatuatului Tudor, care nici el nu îi este indiferent.
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
Dramă în patru acte de Mihail Davidoglu
Piesă de factură istorică, „Horia” realizează o retrospectivă ordonată, cronologică, a evenimentelor din timpul Răscoalei țărănești din 1784, din Transilvania. Prin detalii aparent întâmplătoare și descrieri din care nu lipsește un pronunțat element poetic, se conturează condițiile de oprimare îngrozitoare în care trăiau iobagii români sub dubla stăpânire a nobililor și a Imperiului Austriac. Exploatarea extremă, pedepsele crude și arbitrare, crimele fără număr ale nobililor, îi fac pe țărani să caute soluții pentru a-și păstra demnitatea și pentru a-și câștiga drepturile cuvenite. La început, Horia încearcă să obțină pe cale pașnică aceste drepturi, având mai multe întrevederi particulare cu Împăratul Iosif al II-lea al Austriei, el însuși o figură singulară la curtea vieneză, prin simpatia arătată mișcărilor luminate ale vremii. În continuare, cu deosebită acuratețe istorică, acțiunea piesei redă momentele-cheie ale răscoalei, pe care Horia o pregătește cu migală și cu spirit de strateg, insistând să fie ridicat grosul satelor din toate părțile Ardealului. Deși Horia prevede că cel mai bun moment pentru izbucnirea răscoalei ar fi primăvara anului 1785, căpeteniile sale pornesc mișcarea mai devreme, înainte de a fi suficient pregătită, în noiembrie 1784. La început, entuziasmul țăranilor nu cunoaște limite și soarta pare a le fi favorabilă. Tot mai mulți iobagi se alătură oștilor răsculate și tot mai multe curți nobiliare sunt atacate și distruse. Cloșca, însă, mai împăciuitor, e gata să cadă la învoială cu domnii care promit, ipocrit, să se convertească la religia ortodoxă și să nu îi mai asuprească pe țărani. În același timp, un
- Details
- Category: Stagiunea 1964-1965
Piesă în trei acte de Horia Lovinescu
Acțiunea piesei „Surorile Boga” (replică lovinesciană asumată intertextual a piesei „Trei surori” de A. P. Cehov) se desfășoară într-un mic oraș moldovenesc între anii 1943-1946, interval influențat de marile prefaceri din preajma lui 23 August. Piesa urmărește existențele a trei surori, care, după instaurarea comunismului, se adaptează cu hotărâre noului mod de viață, fie luând inițitive îndrăznețe, fie suportând consecințele unor evenimente nefavorabile.
Ioana, căsătorită cu Radu, trăiește un timp nenorocirea de a-și fi pierdut pe front soțul iubit, în care vedea un erou. Înțelegând că de fapt soțul ei nu a fost decât un aventurier și un trădător, Ioana se dedică activității pe tărâm social, participând la acțiunile de alfabetizare a oamenilor simpli. Afirmându-și destoinicia, ea va fi chemată să conducă treburile orașului în calitate de primar.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Basm în trei acte de I. Karnauhova şi I.Brausevici
În spectacolul pentru copii „Floricica purpurie”, lupta dintre bine și rău se poartă pentru floricica purpurie, simbol al frumuseții și purității sufletești.
„Eroina basmului nostru este Aleonușca. Ea este aceea care dorește să aibă floricica purpurie, dar atunci când dobândirea florii amenință viața tatălui ei, se sacrifică fără să stea pe gânduri. Aleonușca este un om întreg – ea știe să spere, să iubească, știe să fie devotată. Trăind într-un castel, necunoscut și izolat de oameni, în mijlocul unei păduri imense (pădure cum numai în basme poate exista), ea nu-și pierde cumpătul și firea. Deși îi este dor de casa părintească, rămâne la castel, la început de dragul tatălui ei, iar mai apoi de dragul unui monstru care nu poate trăi fără Aleonușca. El are o înfățișare hidoasă, dar un suflet generos și blând. Cine este monstrul? Este un prinț nefericit căruia Baba Cloanța i-a schimbat înfățișarea și îl ține ferecat în castel. Pentru el nu există decât o singură salvare. Dragostea curată dăruită de o fată care îl va cunoaște sub înfățișarea de monstru. Oare va fi destul de tare eroina noastră, oare dragostea ei îl va putea salva?
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Comedie tragică în trei acte de Friedrich Dürrenmatt
Traducerea: H.R.Radian
Orășelul Güllen pare abandonat de lumea industrială din jur: fabricile se închid una după alta, afacerile stagnează și locuitorii se zbat în sărăcie. În acest context sosește în oraș Claire Zachanassian, originară din Güllen și ajunsă la bătrânețe posesoarea unei averi fabuloase. Ea promite foștilor ei concetățeni suma de un miliard, jumătate pentru oraș și jumătate pentru a fi împărțită între locuitori, cu condiția asasinării lui III, cel care o părăsise în anii tinereții, lăsând-o însărcinată și înșelând justiția pentru a se eschiva de asumarea paternității. Inițial, locuitorii refuză să comită crima care le-ar aduce prosperitatea: „Mai bine săraci decât cu mâinile pline de sânge”. Dar, după ce resping oferta „în numele umanității”, güllenezii încep să cumpere pe credit de la magazinul al cărui proprietar este III, să ducă o viață bogată „pe datorie”, nutrind speranța, chiar certitudinea secretă că cineva din oraș va înfăptui crima, iar banii vor intra în posesia obștei. Întâmplările ulterioare revelă faptul că Claire, care a cumpărat în secret aproape toate proprietățile din oraș, este cauza stagnării și a sărăciei din oraș. Într-o întâlnire în pădure, Claire îi declară lui III că nu a încetat niciodată să îl iubească, dar că în timp, dragostea ei s-a transformat în ceva monstruos. În final, III moare într-adevăr, dar cauzele rămân neclare. Claire îi dă Primarului cecul promis, apoi pleacă din oraș ducând cu ea trupul neînsuflețit al lui III.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Piesă în două părţi de Alexandru Mirodan
„Nu vi s-a întâmplat niciodată ca, deschizând volumul la pagina 72, să nimeriți peste un capitol scris prost, sau chiar cu totul greșit, dar care să facă parte, totuși, dintr-o carte bună ?”
Piesă cu inserții comice și lirice, „Noaptea e un sfetnic bun” pune în discuție probleme morale precum vinovăția reală sau închipuită, iertarea semenilor și capacitatea de a distinge binele de rău, (tema privirii lucide și a „miopiei imorale”). După mărturisirea autorului, intriga pornește de la un caz real, prezentat într-un articol din ziarul „Scânteia”, despre un tânăr muncitor care, eliberat din închisoare, se lovește de atitudinea superficială și rigidă a celor din jur, dar izbutește, prin muncă onestă, să își recâștige locul în rândul oamenilor.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Melodramă în trei acte de G.B.Shaw
Traducerea: Petru Comarnescu
Acţiunea piesei „Discipolul diavolului” este plasată în America, în 1777, în timpul revoltei coloniilor împotriva stăpânirii britanice. Făcând parte din ciclul „Trei piese pentru puritani”, piesa se concetrează asupra câtorva figuri de puritani, care pretind că îl slujesc pe Dumnezeu: Doamna Dudgeon, cei doi fraţi William şi Titus cu soţiile lor. Dumnezeu îi îngăduie Doamnei Dudgeon să strângă avere, să fie zgârcită, să-şi blesteme soţul pentru că nu i-a lăsat un testament care să îi convină, dar nu îi permite să fie bună cu Essie, să fie om. Pe o poziţie contrară se situează Richard Dudgeon, care, judecându-l pe Dumnezeu după slujitorii săi, se declară „ucenicul diavolului”. Paradoxal, el e cinstit, generos şi gata de sacrificiu în numele omeniei. Dacă Dumnezeu apără nedreptatea, atunci desigur diavolul e apărătorul dreptăţii. Astfel, pe fondul evenimentelor istorice revoluţionare, al aventurilor prin care trec Richard şi pastorul Anderson, piesa lansează un atac vehement la adresa puritanismului făţarnic, a minciunii şi a ipocriziei.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Concert spectacol în două părţi
Scenariu: Alexandru Andi, Mircea Crişan, Grig Schiţcu, Radu Stănescu, Stelian Vasilescu
Spectacolul de estradă prezentat la trecerea dintre ani a cuprins varietăți adecvate perioadei calendaristice („Plugușorul”, „Moș Gerilă”, „Anul 1964”), scenete umoristice și satirice („Mica publicitate”, „Controlul de calitate”, „Fără suprapreț”, etc.), momente coregrafice și numeroase „cadouri muzicale” pentru publicul care a ales să își petreacă noaptea de Revelion alături de artiștii Teatrului orădean.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Comedie în trei acte de Ştefan Haralamb şi Stela Neagu
După mărturia autorilor, reporteri de meserie, piesa „Mirele furat” este rezultatul unei selecţii a faptelor de viaţă văzute „la faţa locului.” Acţiunea surprinde dificultăţile a doi logodnici din două gospodării colective diferite, amândoi valoroşi în activitatea lor, deci revendicaţi ca viitoare familie de ambele sate. Pentru a rezolva situaţia, Anica îşi fură mirele, pe Andrei, şi îl aduce la ea în sat. În afara comicului pe care îl generează răsturnarea de valori (tradiţional, miresele erau furate), actul are o semnificaţie mai adâncă. Tânărul soţ, aducând o experienţă mai înaintată şi iniţiativă, fiind dornic de înnoire, provoacă atâta bătaie de cap noilor rude şi prieteni, încât la un moment dat e poftit să se întoarcă în satul lui împreună cu nevasta. Dar acum nu mai vrea el să plece şi toate cele propuse în vederea prosperării gospodăriei vor fi realizate.
- Details
- Category: Stagiunea 1963-1964
Dramă istorică în cinci acte de Barbu Ştefănescu Delavrancea
„Luceafărul” reprezintă ultimul act artistic al trilogiei lui Barbu Ștefănescu Delavrancea dedicată istoriei Moldovei, care începe cu 1504 (anul morții lui Ștefan cel Mare) și se încheie cu 1538 (anul plecării lui Petru Rareș în pribegie). Până la montarea orădeană din 1963, piesa „Luceafărul” a mai fost pusă în scenă o singură dată, la Teatrul Național din București, în 1910, anul în care a fost și scrisă.
„Prin tematică, prin unele personaje și situații, prin stil chiar, Luceafărul este o continuare a primei piese, Apus de soare, situându-se în antiteză cu Viforul. Mânat de intenții educative, scriitorul nu a vrut să-și încheie fresca prin domnia sceleratului Ștefăniță, ci cu imaginea luminoasă a lui Petru Rareș, domnitor patriot și viteaz, continuatorul testamentului politic al lui Ștefan cel Mare. (…) Acțiunea (…) redă, la modul biografic, principalele evenimente ale primei domnii a lui Petru Rareș. Începutul este shakespearian. Străjerii de la castelul din Suceava rememorează cumplitele întâmplări ale recentei domnii a lui Ștefăniță. Întregul act este axat pe motivul „recunoașterii”. După 22 de ani de pribegie, Petru Rareș, fiul natural al lui Ștefan cel Mare, se înfățișează singur și neînarmat în fața castelului din Suceava pentru a reclama tronul rămas vacant. Dar nimeni nu-l mai recunoaște.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Comedie în trei acte de Lope de Vega
Traducerea: Teodor Balş
În „Mofturile Belisei”, dramaturgul Lope de Vega realizează un superb portret al tipului „melindrosa” – fata răsfățată, ale cărei pretenții ating uneori grotescul. Indulgența cu care au tratat-o părinții mereu au transformat-o pe Belisa într-o ființă isterică, egoistă, iresponsabilă. Ea își ridiculizează pețitorii și îi respinge din motive arbitrare și contradictorii, găsește neajunsuri în tot ce o înconjoară și le face viața greu de suportat celor din preajma ei. Remediul imaginat de Lope de Vega pentru a realiza transformarea Belisei într-o persoană responsabilă este o serie de surprize și răsturnări de situații care o scot din lumea de vis în care toți din jur îi satisfăceau orice capriciu. Mai întâi, temperamentul ei infantil se confruntă cu emoțiile unei iubiri mature, apoi cu problemele sociale implicate de iubirea pentru sclavul ei, Felisardo. Concurența Celiei și intuiția că Felisardo nu e ceea ce pare o fac pe Belisa să piardă controlul situației. Într-adevăr, după o tentativă de ucidere a unui nobil, Felisardo a fugit împreună cu iubita lui, Celia, și a găsit o ascunzătoare sigură în casa Belisei, ca sclav. Ultima surpriză rezervată Belisei este descoperirea că și mama ei s-a îndrăgostit de Felisardo și intenționează să se căsătorească cu el. Revelarea adevăratei identități a lui Felisardo este însoțită de constatarea faptului că omul iubit îi este inaccesibil Belisei. Cu o nouă înțelepciune și o maturitate care o face să își accepte soarta, Belisa alege să își împartă viața cu Eliso.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Comedie în trei acte de Aurel Storin
Oscilând între farsă şi comedie lirică, „O felie de lună” ironizează concepţiile greşite ale unor părinţă care cred că singurele obligaţii pe care le au faţă de copii constau în satisfacerea nevoilor materiale. Inginerul Dumitru Popescu şi soţia sa, Constanţa, le-au oferit celor două fiice tot ce au dorit; au vrut să le dea chiar şi luna de pe cer, dar pentru viaţă nu le-au înarmat cu nimic: nici cu idealuri, nici cu o meserie, nici cu spirit critic. Rezultatul? Monica, fata cea mare, căsătorită prin voia mamei cu un eminent inginer, nu îşi înţelege soţul, se plictiseşte, îl înşeală şi apoi îl părăseşte. Şi Nuca, a doua fiică, ar fi avut aceeaşi soartă dacă… În casă îşi face apariţia un tânăr care îşi asumă mereu altă identitate: fiul inginerului Popescu, pictor, ziarist… Indiferent în ce postură e pus, Popescu dă fiecăruia o lecţie, schimbă ceva în felul de a gândi al celor cu care discută şi clatină ideile adânc înrădăcinate în conştiinţa lor. În special, îl convinge pe inginerul Popescu că de fapt nu le-a dat fetelor sale luna de pe cer, ci – în cel mai bun caz – o felie de lună. În final, după nenumărate confuzii şi qui-pro-quo-uri, se dovedeşte că tânărul este oţelarul Ionescu, care a pus la cale o farsă pentru a le dovedi părinţilor Nucăi – pe care o iubeşte şi de care este iubit – că nu numai un intelectual o poate face fericită. Piesa este uşoară, tinerească, veselă, cu replici vii şi plăcute, debordând de umor şi lirism de calitate. În plus, dincolo de aspectele de farsă, comedia subliniază importanţa muncii, a activităţii creatoare înţeleasă atât ca datorie civică, cât şi ca împlinire a vieţii, ca realizare pe plan uman şi personal.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Piesă în trei acte (nouă tablouri) de Ştefan Berciu
„Oameni şi umbre” face parte din genul poliţist, punând în mişcare tot arsenalul specific acestui tip de literatură: intriga bogată, neprevăzutul în acţiune, ingeniozitatea în dejucarea planurilor adversarului, personaje cu dublă sau triplă identitate şi altele. Subiectul piesei îl constituie descoperirea şi anihilarea unei reţele de spionaj de către organele speciale de stat. În acelaşi timp, piesa angajează o dezbatere asupra raporturilor dintre individ şi colectivitate pentru a explicita ce aşteptări şi pretenţii are societatea faţă de individ pentru a-l considera om. Oamenii din piesă – o profesoară, doi ofiţeri, o elevă şi alţii – sunt cei care muncesc cinstit, îşi iubesc ţara şi se angajează fără şovăire în apărarea ei. Umbrele sunt neoamenii care vin din trecut spre a tulbura echilibrul cotidian, fără patrie şi fără idealuri: un fost negustor, un fost avocat, fiul unui moşier.
Pe tot parcursul piesei, autorul foloseşte cu măiestrie tehnica surprizei. Fiecare tablou aduce în scenă personaje noi şi fapte noi, care par a-l îndepărta pe spectator de faptul principal. Totuşi, la final, toate firele acţiunii se adună şi se explică într-un mod cu totul neaşteptat.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Comedie în trei acte (nouă tablouri) de Fehér Klára
Traducerea: Maria Coroianu şi Magda Cadar
Care este rolul bărbatului şi al femeii în căsnicie? Cum se pot înpleti profesia şi familia? Cum pot fi rezolvate problemele de zi cu zi? Iată câteva dintre întrebările pe care le ridică această piesă. Inspirată din viaţa unei familii în care mai persistă judecăţi anacronice, „Măria Sa… Bărbatul” dezbate problema egalităţii dintre bărbat şi femeie. Comedia ţinteşte acei borbaţi care nu recunosc emanciparea femeii şi continuă să se considere o „coroană a creaţiunii” (titlul original al piesei). Scriitoarea maghiară satirizează pe „Măria Sa… Bărbatul” care aprobă drepturile femeii doar în declaraţii de principii, caz ilustrat de Akos, care nu se împacă deloc cu faptul că soţia îi este şef. Cea mai mare parte a conţinutului ideatic al piesei este exprimat de Eva, secretara lui Akos. Ea ştie ce sunt ispitele şi îndoielile, dar şi ce înseamnă să fii cinstit în adevăratul sens al cuvântului. De aceea, este cu atât mai veridică hotărârea ei finală de a-l ajuta pe Akos să-şi regăsească liniştea şi fericirea în sânul familiei, alături de soţie şi copil.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Dramă în trei acte de Martin Andersen Nexö
Traducerea: Mara Nicolau şi Moni Ghelerter
Singura piesă de teatru a scriitorului danez Martin Andersen Nexo, „Cei din Daangard” tratează problematica ţărănească, abordată înainte în unele din nuvelele şi povestirile sale. Deşi în piesă pot fi identificate anumite elemente naturaliste spre care duce cu gândul intriga de familie prezentată, influenţa socialistă este vizibilă, piesa putând lesne fi afiliată literaturii proletare. În centrul creaţiei stă viaţa ţărănimii daneze, iar lupta ei împotriva condiţiilor grele de existenţă este creionată de conflictul dintre Doamna Bohn şi Per-Cerşetorul. Locuitorii de la ferma Daangard au intuiţia schimbărilor care se produc. Totuşi, Doamna Bohn luptă pentru dreptul de stăpână pe care îl consideră „veşnic şi legitim”. În final, ea înţelege că nu mai există cale de scăpare şi ia hotărârea care duce la finalul dramei: îşi ucide fiul, apoi se sinucide.
- Details
- Category: Stagiunea 1962-1963
Dramă şi comedie în trei acte (şase tablouri) de Paul Everac
Abordând cu mijloacele realismului socialist problema raportului individ-societate, piesa „Costache și viața interioară” se constituie într-o comedie de idei cu valoare programatică: autorul critică atitudinea individualistă de izolare față de oamenii din jur, egocentrismul (cu toate justificările lui), romanțiozitatea ieftină, superficialitatea și infatuarea. Piesa ia în discuție cazul soților Romulus și Felicia Mălureanu, care nu reușesc să stabilească niciun contact sufletesc cu colegii de muncă de la hidrocentrala Runcu III, dar nici între ei doi. Odată cu terminarea șantierului și cu plecarea muncitorilor, școala s-a închis și Felicia se găsește într-o pauză de activitate forțată, de unde izvorăște plictiseala și iritarea ei zilnică. Romulus reacționează impropriu, enervat de pretențiile soției, juste, dar imposibil de satisfăcut. Ironia scriitorului se îndreaptă asupra modului în care înțeleg eroii să își rezolve problemele, complăcându-se în izolare și autocompătimire. Ei își exteriorizează trăirile adresându-se măgarului Costache în serii paralele de tânguiri sterile. Adevărata rezolvare a problemelor lor se va găsi când cei doi se vor lipsi de măgarul cu rang de confident și se vor adresa interlocutorilor reali, oamenii din jurul lor.
