Actriţă

Data şi locul naşterii: 11.12.1929, Bucureşti

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1952, prof.Costache Antoniu, Radu Beligan, Sorana Coroamă

Alură de vedetă: frumoasă, o siluetă aproape perfectă, subţire, mers graţios, elegant. A jucat la Teatrul din Braşov şi la Teatrul „Tănase” Bucureşti. A Interpretat aproape exclusiv roluri principale, deopotrivă roluri de dramă şi comedie. A debutat cu roluri de fetişcane, de tinere îndrăgostite sau în căutarea iubirii, personaje tipice dramaturgiei acelor epoci (piese româneşti sau sovietice): Niura în „Poveste din Irkuţk” de Alexei Arbuzov, Mariana Pleşoianu în „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, Oana în „Râsul pământului” de Radu Ţenţulescu, dar şi personaje bine construite, în comedii valoroase (Belisa din „Mofturile Belisei” de Lope de Vega, Axinia din „Pădurea” de N.Ostrovski). A fost remarcabilă în nenumărate roluri de facturi foarte diverse, sub bagheta regizorului Alexandru Colpacci (o Arkadină în „Pescăruşul” de A.P.Cehov de o imensă fineţe şi sensibilitate, ascunse bine sub masca frustrării artistei care îmbătrâneşte).

Actor

Data şi locul naşterii: 24.01.1952, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1975, clasa prof.Sanda Manu

Mircea Constantinescu a venit la Oradea în anul absolvirii (1975), împreună cu trei colegi de promoţie (Ileana Iurciuc, Mariana Neagu, Radu Vaida). A avut-o profesoară pe eminenta regizoare Sanda Manu, care a pretins studenţilor ei atât seriozitate maximă în pregătirea profesională, cât şi o conduită impecabilă. Mircea Constantinescu nu şi-a dezamăgit dascălul, fiind azi, nu doar un actor excepţional, ci, la rândul lui, un dascăl serios, apreciat şi iubit de studenţii săi. Rolurile care l-au impus la Teatrul din Oradea, au fost cele de tip „tânăr răzvrătit, nonconformist, rebel: Fiul Adrian din spectacolul excepţional „Balconul” de D.R.Popescu, semnat de Alexandru Colpacci, „conştiinţă în alertă, căutător frenetic al adevărului şi al dreptei conduite”, aspirând spre puritate şi riscându-şi chiar viaţa pentru păstrarea idealurilor. Unul din rolurile care l-au impus categoric pe plan naţional, a fost AA din mult lăudatul „Emigranţii” de Slawomir Mrožek (regizor artistic: Alexandru Colpacci), unde juca alături de colegul său Radu Vaida, un cuplu care a cunoscut un succes binemeritat, jucând în numeroase reprezentaţii, în turnee naţionale.

Actor

Data şi locul naşterii: 28/29.12.1969, Bistriţa

Studii: Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru, 1996, clasa prof. Melania Ursu

Ioan Coman face parte din categoria mai rară a actorilor care adaugă talentului o muncă enormă, disciplină, inteligenţă, studiu, calităţi care-l recomandă pentru roluri principale şi de mare întindere. Încă de la debut, Ioan Coman a fost distribuit în rolul lui Victor Petrini („Dacă dragoste nu e…” de Elena Preda şi Eugen Ţugulea, după romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda), rol de mare răspundere, care depăşea, evident, capacitatea unui tânăr de a înţelege şi a crea personajul unui filosof de calibrul lui Petrini. Şi totuşi, chiar dacă spectacolul nu a fost o certă reuşită, având carenţe ce decurgeau din „lipsa de dramatism” – de care păcătuiesc adesea dramatizările – actorul a creat un personaj credibil cel puţin, lipsindu-i totuşi profunzimea, latura meditativă, ascuţimea gândirii, experienţa de viaţă. I-a folosit, desigur, experienţa profesională dobândită în pregătirea atentă, sub îndrumarea regizorului Sergiu Savin, a rolului Beckman din spectacolul „Afară, în faţa uşii” de Wolfgang Borchert.

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 16.03.1945, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţia regie-teatru, 1970, clasa prof.Ion Olteanu şi Mihai Dimiu, dar a colaborat, ca student, şi cu alte nume marcante ale regiei româneşti, cum ar fi Radu Penciulescu.

Debutul lui Alexandru Colpacci s-a petrecut, aşadar, în anul 1970, anul absolvirii, în timpul directoratului lui Emanoil Enghel. Şi a fost cu o piesă deloc uşoară: „Dispariţia lui Galy Gay” („Un om = Un om”) de Bertolt Brecht. A fost un spectacol bun, bine gândit, cu toate că foarte tânărul regizor de-abia începea să cunoască trupa. O trupă pe care avea s-o formeze, treptat, şi cu care va cunoaşte frumoase, incontestabile succese. Spectacolul era şocant pe alocuri, dar comunica limpede ideile brechtiene, peste care se altoiau, riguros, dar şi cu unda de umor şi detaşare ce-i aparţineau indubitabil talentatului regizor. N-a montat, ca alţi regizori, trei-patru piese pe stagiune. Se pregătea intens şi îndelung pentru fiecare spectacol şi nu monta mai mult de două spectacole într-o stagiune.

Actor

Data şi locul naşterii: 26.10.1911, Viena, Austria

Studii: Conservatorul Popular de Teatru Bucureşti

Înainte de a ajunge la Teatrul din Oradea, în 1957, a jucat până la înfiinţarea teatrelor de stat, din 1948, pe scenele mai multor teatre bucureştene, apoi, ca un adevărat globtroter, în teatrele din Craiova, Arad, Ploieşti, Baia Mare şi Galaţi, de la Oradea plecând la Piteşti, unde a rămas până la sfârşitul carierei şi… al vieţii. Actor masiv, cu un fizic şi o voce impresionante, a creat, cu mult talent, o galerie de roluri diverse, comice sau dramatice, care vădeau o personalitate artistică bine conturată.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii:  05.06.1948, Câmpu-Pancio

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale, 1972, clasa prof.Ion Cojar

Repartizat la Oradea, s-a dovedit un actor serios şi preocupat de profesie, drept urmare, a jucat în cele trei stagiuni cât a rămas în teatrul nostru, câteva roluri importante în spectacolele „Regele gol” de Evgheni Şvarţ, „Preşul” de Ion Băieşu, „Singurătatea trăgătorului la ţintă” de Vasile Rebreanu  şi Mircea Zaciu, sau „Cine ucide dragostea” de Petru Vintilă.

Plecat la Bucureşti nu s-a pierdut, şi totuşi…

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: Cărpineni, Republica Moldova

Studii: Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu” Chişinău, Republica Moldova, 1983

A venit, ca angajat al Teatrului de Stat Oradea, în anul 1997, şi, vreme de cinci ani a montat câteva spectacole în bună tradiţie românească, dar şi cu vizibile influenţe ale şcolii teatrale ruse: o modernitate conţinută ce decurge din viziunea sa personală, altoită pe o pregătire culturală riguroasă şi o conectare la realitatea teatrului orădean. Cronicarul Mircea Morariu a consemnat modul ezitant – de la sine înţeles – în care s-a apropiat de comedia lui Eduardo de Filippo, cel puţin prima parte a spectacolului fiind destul de plicticoasă. Credem că totuşi spectacolul a fost echilibrat şi că interpreţii au fost îndrumaţi spre un joc cu acoperire sporită în umorul consistent al celebrului dramaturg italian.

Actor

Data şi locul naşterii: 11.02.1978, Iaşi

Studii: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, 2000, Facultatea de Compoziţie, Muzicologie, Pedagogie Muzicală şi Teatru, secţia Artă Teatrală

Sorin Ciofu a venit la Oradea în anul 2000 şi a stat doi ani. A debutat în mai multe roluri, în spectacolul remarcabil semnat de Ion Sapdaru, „Fantastica şi trista poveste a candidei Eréndira şi a nesăbuitei sale bunici”, dramatizare după nuvela lui G.G.Márquez, în Corul din „Medeea” de Euripide. A fost un Silvio simpatic şi convingător în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni şi un Curtean în „Ivona, principesa Burgundiei” de Witold Gombrowicz. S-a făcut remarcat în rolul Mathurine din spectacolul „Dom Juan” de Molière, iar în spectacolul „Harap Alb” de Gheorghe Calamanciuc după basmul lui Ion Creangă, a creat un Păsări-Lăţi-Lungilă plin de haz şi de o vioiciune pe care i-au consemnat-o de altfel şi cronicarii. În pofida siluetei elegante, tânărul actor acceptă, chiar râvneşte roluri de compoziţie, interesându-l să creeze ceva „în plus” pe lângă datele fizice cu care a fost înzestrat. Cu fineţe, dar şi cu distanţa necesară, cu umor, el se apropie de un personaj capabil să declanşeze şi chiar să conducă inteligent acţiunea. E cazul lui Thibaut de Charmetant în comedia „Vacanţă la Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Eric Assous.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 10.12.1961, Oradea

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţie regie teatru

Fiul criticului Dumitru Chirilă şi al actriţei Anca Miere Chirilă.

A lucrat la Cluj, atât la Teatrul Naţional, cât şi ca profesor la Secţia Arta Actorului. Cu Teatrul de Stat Oradea a colaborat (ca angajat temporar), în stagiunea 1991/1992, montând cu succes recunoscut spectacolele „Ivanca” (o premieră absolută), spectacol distins cu Premiul II la ediţia a VIII-a a Săptămânii teatrului scurt de la Oradea (1992). Criticul Alice Georgescu a lăudat spectacolul, în schimb, Victor Parhon a negat faptul că piesa lui Lucian Blaga ar poseda virtuţi teatrale. Mircea Morariu a scris în cronica sa că regizorul „a izbutit zămislirea unor  bogate şi plastice imagini teatrale” şi că „disjunge cu folos planul realului de cel al imaginaţiei agreate de fantasme…” Spectacol controversat, dar la care Tudor Chirilă a colaborat foarte bine cu interpreţii, de altfel buni toţi, în spectacol: Ion Mâinea, Oana Mereuţă, Dorin Presecan, Doru Fîrte, Daniel Vulcu, etc.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 21.06.1975, Iaşi

Studii: Universitatea de Arte „George Enescu” Iaşi, Facultatea de Teatru, 1998

Actriţă de un talent nativ robust, incontestabil, frumoasă, inteligentă, degajând o energie pozitivă, o spontaneitate care ascunde muncă, pregătire continuă, umor, dar şi o sensibilitate bine condusă, nicicând lăcrămoasă, dulceagă. O prezenţă extrem de tonică şi plăcută.

 În „Cameristele”, în rolul Claire, ea a făcut tot ce putea, din punct de vedere interpretativ, într-un spectacol care nu era, cum s-a scris, destul de închegat, viziunea regizorală fiind a unui tânăr insuficient pregătit pentru textul pretenţios al lui Jean Genet.  Împreună cu Delia Martin (Solange) au alcătuit totuşi un cuplu nelipsit de interes, completând oarecum fericit tabloul „surorilor complice la crimă” şi aducând un pic de mister într-un spectacol insuficient elaborat.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 08.05.1917, Bucureşti

Fără studii de specialitate

A început ca dansatoare în teatre de revistă din Bucureşti; a ajuns la Teatrul Naţional Craiova, şi, de aici, împreună cu actorul Ion Marinescu, au venit la Oradea, în anul 1957.

Nu a fost prea mult distribuită (avea o dioptrie foarte pronunţată – 9-10), deşi, când era, nu îşi făcea profesia de râs. După patru stagiuni a plecat de la Oradea, şi, nu după multă vreme, a părăsit ţara, emigrând în Suedia.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 23.06.1929, Oradea

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj, 1953

Venit la Oradea, prin transfer, împreună cu soţia sa, nu a jucat prea mult (deşi nu era un actor nefolosibil), motiv pentru care, după divorţ, a părăsit Oradea, transferându-se la Botoşani, unde a rămas până la sfârşitul carierei.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 1923, Cluj-Napoca

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj, 1953

Repartizat la Teatrul din Baia Mare; după căsătoria cu Cristina Tacoi, în 1956, a venit la Oradea. Peste doar patru ani s-a mutat la Ploieşti (aproape de soţia sa, Cristina, care se transferase la Teatrul „C.Nottara” din Bucureşti) şi, peste un timp, ajunge şi el la acelaşi teatru. Acolo trăiesc drama pierderii premature a unicului lor copil.

Actor cu un fizic plăcut, stăpân pe profesie, a jucat roluri importante în teatru şi în mai multe filme cu tematică istorică.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 26.05.1935, Cluj-Napoca

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti

Ca student, a realizat un interesant spectacol cu piesa „Orologiul Kremlinului” de Nikolai Pogodin (în care apărea şi figura lui Lenin), la Teatrul „C.I.Nottara” Bucureşti şi Teatrul Naţional Craiova, iar în stagiunea 1961/1962 a regizat la Oradea, două spectacole foarte interesante: „Mi se pare romantic” de Radu Cosaşu şi „Visul unei nopţi de vară” de William Shakespeare, cu scenografia lui Paul Fux. După doar o stagiune, a plecat la Televiziunea Română, unde a realizat mai multe spectacole de teatru şi alte genuri de emisiuni tv. Păcat, deoarece în teatru, credem că ar fi realizat mai mult.

Regizor artistic

Căsătorită cu Tom Bransdörfer (de care a divorţat).

O fiică: Luise, actriţă şi regizoare.

Magda Bordeianu a venit la Oradea în anul 1972, după ce toată suflarea teatrală a cunoscut-o ca regizoarea foarte tânără care, la Bucureşti, a înfiinţat celebrul teatru Podul – intreprindere riscantă, aproape o aventură, dar un spaţiu extraordinar de propice pentru experimente teatrale, loc de manifestare a numeroşi tineri artişti, unii viitoare vedete. A deprins de la maeştrii ei, regizorii Lucian Giurchescu şi Cornel Todea, rigoarea, gustul pentru piesele de valoare, echilibrul, disciplina, rafinamentul, generozitatea faţă de actori.

Pictor scenograf

Studii: Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, 1966, Secţia grafică

Talentatul scenograf Bölöni Vilhelm a venit la Teatrul de Stat Oradea dinspre Teatrul Arcadia, un teatru pentru copii, unde a lucrat mulţi ani pentru o scenă mică, decoruri miniaturale, păpuşi, marionete. S-a adaptat relativ uşor, lucrând pentru ambele secţii ale teatrului orădean. La secţia română a lucrat puţin, debutul şi l-a făcut (ca invitat), în 1984, când a semnat un decor simplu, dar funcţional şi nimbat de o anume poezie, la spectacolul „A optsprezecea cămilă” de Samuil Alioşin (în regia tânărului Victor Ioan Frunză). Invitat în spectacol a fost marele actor Octavian Cotescu – un strălucit interpret al bonomului Pronin. Costumele subliniau şi ele simplitatea şi demnitatea personajelor capabile de iubire, la orice vârstă.

Actor

Fără studii de specialitate.

Venit de la Arad, un tânăr arătos, cu un trup atletic, a jucat rolul Florindo în „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni, apoi…    

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

• Un agent CLUBUL ÎMPUŞCAŢILOR (NEKRASOV) de Jean-Paul Sartre, 1956, r.Corneliu Zdrehuş
• Ajutorul de arhivar în OMUL CU MÎRŢOAGA de  G.Ciprian, 1957. r.Ion Dinescu
• Florindo în SLUGĂ LA DOI STĂPÎNI de Carlo Goldoni, 1957, r.Vasile Pop
• Interpret în SUS CORTINA, 1957, r.Dorel Urlăţeanu

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 25.09.1934, Căpeni

Studii: Institul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj, 1960

Scenograf şi pictor valoros Bíró I.Géza a fost, ani buni (1970-1991), un colaborator de nădejde al regizorilor cu care a lucrat la cele două secţii ale Teatrului de Stat Oradea. Atât la secţia maghiară, cât şi la secţia română, Bíró I.Géza a propus, constant, soluţii scenografice menite să ofere montarea rapidă – fie în vederea deplasărilor şi turneelor, fie să nu încarce excesiv costurile spectacolelor. Scenografii angajaţi, recunoaştem, au fost mereu, cei dintâi sacrificaţi, rugaţi, cu alte cuvinte, să înţeleagă şi să „treacă la economii”.