Actriţă

Data şi locul naşterii: 03.05.1968, Constanţa

Studii: Academia de Arte „Luceafărul”, Facultatea de Teatru, clasa prof. Florian Pittiş, Florin Zamfirescu.

Frumoasă, subţire, cu o talie de viespe şi ochi verzi, Roxana Ivanciu a atras, încă de la venirea sa în cadrul trupei orădene, atât atenţia regizorilor, cât şi simpatia vizibilă a publicului. Ţinuta, figura ei o recomandau atât pentru roluri dramatice, cât şi pentru comedie. Ea va dovedi foarte curând că deţine capacitatea de a acoperi cu succes toate registrele. Dovadă că, în aceeaşi stagiune, a interpretat cu farmecul tinereţii, o fetiţă (Alice) în spectacolul „Peste şapte mări şi şapte… basme” de Gheorghe Stana şi Zâna lacului, dar şi o reuşită compoziţie (Baba Rada) în spectacolul „Sânziana şi Pepelea” de Vasile Alecsandri. A fost nu doar „o pată de culoare”, ci şi o apariţie surpinzătoare într-un personaj inventat de regie, în spectacolul „Scaunele” de Eugen Ionescu.  Despre rolul ei – o fată de vârsta actriţei – din spectacolul „Poveste din Hollywood” de Neil Simon, un cronicar a scris că a fost nu doar dezinvoltă, ci şi caldă, naivă, copilăroasă cât trebuie, într-un fericit cuplu artistic cu maestrul Ion Mâinea, care juca rolul Tatălui şi semna, în acelaşi timp, regia spectacolului. Mircea Morariu vedea în ea „o actriţă promiţătoare”.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 12.03.1972, Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş

Studii: Academia de Arte „Luceafărul” Bucureşti, 1995, clasa profesorului Constantin Dicu

Absolventă a Facultăţii de Teatru, Loredana a venit, prin concurs, la Teatrul de Stat din Oradea, în anul 1995.  Ea face parte din categoria – nu prea des întâlnită în teatru – a actorilor care trec cu uşurinţă, dar şi cu aceeaşi nonşalanţă şi bucurie a jocului, cu acelaşi interes, de la roluri mari, importante, la rolişoare mărunte, sau chiar la figuraţie. O fac cu convingerea că orice nouă apariţie scenică, oricât de minusculă ar părea, contribuie, cu certitudine, ca o experienţă preţioasă, la statura viitorului actor.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 11.11.1929, Gyula, Ungaria

Studii: Institutul de Teatru Cluj – trei ani, finalizat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1959

A fost selectată dintre actorii amatori care constituiau nucleul pe care s-a structurat secţia română a teatrului orădean, în 1955. În cele nouăsprezece stagiuni petrecute la Oradea, a jucat cam şaptezeci de roluri, şi principale, şi secundare, marcate de seriozitate şi dăruire, unele chiar creaţii: (Lenea din „POVESTE DIN PĂDUREA AURIE” de Valentin Avrigeanu” sau Smeraldina din „Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni şi altele), apoi s-a transferat la Teatrul din Satu Mare, unde s-a căsătorit cu regizorul Mihai Raicu, împreună cu care s-a mutat la Teatrul Naţional din Timişoara. Fire veselă, optimistă, dotată cu o energie contaminantă şi cu o frumuseţe senzuală, Doina Ioja a impimat personajelor sale enorm din propriile sale calităţi. Motiv pentru care i s-au oferit mai mult roluri de comedie sau, oricum, de femeie răzbătătoare – ca Rose, de pildă, din „Ofiţerul recrutor” de George Farquhar sau Nevasta din „Dispariţia lui Galy Gay” de Bertolt Brecht.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 15.12.1950

Studii:  Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, secţia de actorie (clasa prof. Radu Penciulescu) şi regie (clasa prof. Octavian Cotescu), 1975

Actor şi regizor, director al Teatrului de Nord Satu-Mare şi al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, Cristian Ioan a condus un an Teatrul din Oradea, cumulând două posturi de conducere: un experiment, o premieră pentru teatrul românesc, care ar fi dat, poate, roade, dacă autorităţile  i-ar fi pus la dispoziţie o casă de locuit. Regizorul a montat în teatrele conduse de el, dar şi în altele, ca invitat, atât comedii, cât şi drame. Spectacolul său cu dificila piesă „O sărbătoare princiară” de Theodor Mazilu, a fost apreciat unanim de presa de specialitate. Având un acut simţ al umorului, el a început să monteze – bine! – comedii, fiind în scurtă vreme taxat drept „regizor de comedie”. Cum singur recunoaşte, montarea unei comedii e mult mai dificilă decât a unei drame.

Actor

Data şi locul naşterii: 11.01.1930, Bucureşti

Studii: Facultatea de Matematică din Bucureşti

A venit la Oradea, adus de la Teatrul Naţional „I.L.Cargiale” Bucureşti de către regizorul Radu Penciulescu, actorul – un tip inteligent şi sociabil – s-a integrat uşor în colectivul în care a stat şapte stagiuni, jucând treizeci şi cinci de roluri, între care: Montserrat din piesa cu acelaşi nume de Emanuel Roblès, Ştefan Vardia din „Nota zero la purtare” de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, ori Tomovici din „Ziariştii” de Al.Mirodan. Apoi, s-a reîntors în capitală, devenind… profesor universitar de matematică – marea sa pasiune.  (Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Detaşată de la Teatrul din Timişoara, „a prins” câteva roluri importante la Oradea (Ana în „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa, Susanne în „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, Larisa în „Poveste din Irkutsk” de Alexei Arbuzov sau Gabi din „Ultima oră” de Mihail Sebastian, după care a revenit la Timişoara.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 22.09.1959, Târgu Mureş

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Târgu Mureş, 1983

Ca studentă, a jucat, cu succes, câteva roluri foarte importante în spectacolele Teatrului Naţional Târgu Mureş: „Ifigenia în Aulida” de Euripide, „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, „Mobilă şi durere” de Teodor Mazilu, „Richard III” de Shakespeare. A debutat în 1983 la Teatrul de Stat Oradea, în rolul Anneli din spectacolul „Miraculoasa carieră” de Tauno Yliruusi (premieră pe ţară). Frumoasă, inteligentă, expresivă, plină de viaţă, cu o imensă poftă de joc, actriţa a cucerit uşor publicul orădean – pe care, din păcate, l-a părăsit, plecând în oraşul ei natal. Acolo, în spectacolul „Amalia respiră adânc” de Alina Nelega, s-a remarcat ca o mare actriţă.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 21.03.1917, Finlanda

Fără studii de specialitate

Venită, împreună cu soţul, de la Teatrul din Bacău – după ce mai jucase la Galaţi ori Piteşti – a evoluat puţin în cele două stagiuni petrecute la Oradea.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 31.10.1971, Măguri Răcătău

Studii: Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1998, regia,  la clasa Cătălinei Buzoianu

Prezenţa la Oradea a unei regizoare tinere ca Alina Hiristea a constituit un motiv de bucurie, de speranţă pentru actorii trupei, întinerită oarecum şi ea. Remarcăm faptul că opţiunile sale în materie de repertoriu au mers spre autori importanţi şi spre piese de valoare: Goldoni („Slugă la doi stăpâni”), I.L.Caragiale („Conu Leonida”), Oscar Wilde („Bună seara, domnule Wilde!”), Jean Paul Sartre („Uşi închise”), Albert Camus („Neînţelegerea”), Witold Gombrowicz („Ivona, principesa Burgundiei”). Inteligentă, cu excelente lecturi teatrale, cu o bună pregătire în domenii artistice apropiate (muzică, arte plastice), Alina Hiristea a pus, pornind chiar de la text, cunoştinţe temeinice la baza spectacolelor ei.  

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 06.03.1940, Ianova

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti, prof. Mihai Tofan, Alexandru Brătăşanu, Paul Bortnovski

Pictor scenograf cu studii foarte bune la Institul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Maria Haţeganu (o vreme, după căsătorie, a semnat şi Birea), şi-a început activitatea profesională la Teatrul de Stat din Oradea încă de la absolvire (1965), şi a rămas aici toată viaţa, până la decesul ei, survenit, din păcate, când încă ar mai fi putut lucra. A semnat decorurile şi costumele a zeci şi zeci de spectacole la cele două secţii ale teatrului. În ultimii ani ea a lucrat aproape exclusiv pentru secţia maghiară, de care s-a ataşat cu devotament. Fiica ei, Florina Bellinda a urmat şi ea Facultatea de Arte Plastice, şi astăzi este angajata Teatrului orădean, tot la trupa maghiară. E un fel de ştafetă emoţionantă, pe care mama a predat-o fiicei, în ideea continuităţii.

Actor

Data şi locul naşterii: 10.07.1938, Galaţi

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1962

Absolvent al I.A.T.C., i-a avut dascăli într-ale teatrului pe Irina Răchiţeanu, Radu Beligan şi Ion Olteanu. Coleg de an cu Arşinel. A jucat o vreme pe scenele teatrelor din Turda, Cluj-Napoca, Baia-Mare, dar cea mai mare parte a vieţii sale artistice s-a desfăşurat la Oradea, de unde a şi plecat pentru totdeauna dintre noi. O spunem cu mare părere de rău, fiindcă a fost unul din cei mai talentaţi actori dintotdeauna ai trupei. „Îmi plac actorii – spunea el – care au o structură intelectuală solidă, care colaborează cu regizorii, actorii cu o minte brici. La care, pe lângă talentul nativ, se vede şi talentul minţii”. Inteligent, sclipitor, cu umor şi lecturi excelente, un talent evident pentru scenă, o personalitate puternică, originală, el ar fi putut ajunge numărul unu în orice teatru din România, dacă un păcătos viciu nu l-ar fi împiedicat să fie distribuit cu mai multă siguranţă în roluri principale.

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 28.01.1960, Simeria

Studii: Institul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, 1984, secţia de grafică

Adriana Grand a debutat modest, ca pictor executant, la Teatrul de Stat din Oradea, ca de altfel şi colega ei, Lia Perjovschi. Amândouă aveau să devină adevărate personalităţi în lumea teatrală românească. Deşi absolvente de facultate, ele au ales aceste posturi din lipsă de ceva mai bun, la ora aceea. Şi, ce-i drept, n-au stat prea mult pe aceste posturi, fiind transferate pe posturi de scenograf. Adriana Grand a avut norocul să fie remarcată de regizorul Victor Ioan Frunză, cu care a început o colaborare extrem de frumoasă, care durează, iată, de peste două decenii. Între timp, cei doi au devenit soţ şi soţie, fapt ce a contribuit, încă şi mai mult, la cimentarea relaţiei lor profesionale.

Actor, regizor artistic

Data şi locul naşterii: 21.01.1932, Giurgiu

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955, clasa prof.Al.Finţi

A început ca proaspăt absolvent, la Teatrul din Galaţi, iar din 1957 a venit la Oradea, împreună cu regizorul Valeriu Moisescu şi revenirea lui Radu Penciulescu, unde va rămâne până în vara anului 1968. A jucat mai multe roluri importante, sau mai puţin, inima şi calităţile îndemându-l mai ales spre regie. După ce a realizat, alături de Radu Penciulescu, regia excelentului spectacol „Ciocârlia” de Jean Anouilh, s-a dedicat acestei discipline, semnând regia artistică la încă cincisprezece premiere: „Gaiţele” de Al.Kiriţescu, „Mielul turbat” de Aurel Baranga, „Oameni şi umbre” de Ştefan Berciu, „Vedere de pe pod” de Arthur Miller etc. 

Actriţă

Data şi locul naşterii: 24.07.1931, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955

Cochetând mai mult cu filmul, a trecut, pasager, prin teatrul orădean, lăsând urme palide prin cele două roluri: Ana în „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa (la reluare) şi Flora în „Mofturile Belisei” de Lope de Vega. Apoi a dispărut din peisajul teatral.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 07.10.1953, Roşiori de Vede

Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, 1980: secţia de actorie; 2003: secţia de regie teatru

Tânărul Dan Glasu a venit la Teatrul de Stat din Oradea cu un CV studenţesc foarte bun, ca absolvent al Institutului de Teatru din Târgu Mureş, unde a studiat şi susţinut câteva roluri remarcabile: Richard III, Trigorin, Pampon, Pristanda. Talent autentic, studios, inteligent, Dan Glasu a cunoscut o evoluţie profesională remarcabilă, azi fiind unul din „greii” trupei târgmureşene, fiindcă el s-a întors în oraşul său de baştină, unde azi este şi dascăl de actorie. A debutat cu entuziasm în rolişorul unui alegător din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, mândru că regizor este Alexandru Colpacci şi fericit că ia parte la primul său turneu în Grecia.

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 14.05.1969, Cluj-Napoca

Studii: Universitatea Babeş Bolyai, Facultatea de Teatru din cadrul Facultăţii de Litere, secţia regie, 1997

Tânărul regizor clujean Radu Ghiţulescu a fost angajat la Teatrul de Stat din Oradea doar o stagiune, timp în care a semnat regia a două spectacole, amândouă în tandem cu scenograful, din aceeaşi generaţie, Cristian Rusu. În spectacolul „Năpasta” de I.L.Caragiale,  încercarea – declarată – de a „filtra textul caragialean printr-o perspectivă expresionistă” a dat roade doar parţial. Mircea Morariu califică montarea „ca o formulă posibilă de spectacol ce probează calităţile lui Radu Ghiţulescu, pe care doar maturizarea le va certifica cu adevărat. Nici spectacolul „Doctor fără voie” de Molière se pare că n-a întrunit adeziunea criticii, dar nici a publicului, judecând după numărul modest de reprezentaţii.

Actriţă

Fără studii de specialitate.

Apărută meteoric, a dispărut la fel, numai după un an, lăsând în urma sa amintirea unei apariţii plăcute în cele trei roluri pe care le-a jucat, şi impresia că ar fi putut ajunge o bună actriţă. (O fi ajuns?)

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 21.09.1930, Ploieşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955, clasa prof.Ion Talianu, Artist al Poporului, asistent Mihai Raicu

A debutat la Oradea, făcând parte din „grupul celor 12”, cu un rol… gras: Brânzovenescu din „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale, mai apoi, în şase stagiuni, jucând nu mai puţin de patruzeci de roluri sau apariţii – justificate prin calităţile artistice ale actorului disponibil, în special în registrul comic, dar şi dramatic ori muzical. Pentru rolul Nică din „Inima noastră” de Valeriu Luca, primeşte Menţiune la Decada dramaturgiei originale, în 1956.