de  Joël Pommerat
Traducerea:  Anca Rotescu

Regia artistică:  Vlad Massaci
Scenograf:  Vioara Bara
Data premierei:  17.04.2010

Inspirată din interviuri reale, piesa «Copilul acesta» înfăţişează, în zece scenete de sine stătătoare, profunzimea şi complexitatea relaţiilor dintre părinţi şi copii, dificultatea nebănuită pe care aceştia o au în a-şi vorbi şi a se înţelege unii pe alţii. O suită de discuţii chinuite, sincopate sau violente alternează cu monologuri care nu reuşesc să devină dialog. Pentru toate personajele, fie ele dure sau fragile, copii sau adulţi, idealul de fericire pare imposibil de atins.
Piesa a câştigat în anul 2006 premiul pentru cea mai bună creaţie în limba franceză a Sindicatului criticilor din Franţa.

Distribuţia:

Femeia 1:  Ioana Dragoş Gajdo
Mama:  Anca Sigmirean
Femeia însărcinată, Femeia însărcinată 1, Femeia, Nora:  Mihaela Gherdan
Femeia 2, Mama:  Suzana Macovei
Mama:  Corina Cernea
Soţul:  Petre Ghimbăşan
Tatăl:  Daniel Vulcu
Fiul, Copilul:   Sorin Ionescu
Copiii:  Daniela Rita Vulcu, Tihamér Macovei

Regia tehnică:  Florica Cighir
Sufleur:  Mihaela Teodora Winter
Lumini:  Nagy Sandor Attila, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

de Nedialko Yordanov
Traducerea:  Elvira Rîmbu

Regia artistică şi ilustraţia muzicală:  Petru Vutcărău
Scenografia:  Oana Cernea
Data premierei: 05.03.2010

Prin intermediul unui joc intertextual şi al procedeului „teatru în teatru”, „Uciderea lui Gonzago” se raportează la cea mai cunoscută tragedie shakespeariană, „Hamlet”, prezentând o versiune alternativă şi îmbogăţită a evenimentelor ce au loc la curtea regală a Danemarcei. „Uciderea lui Gonzago” este titlul piesei pe care prinţul Hamlet le-o solicită actorilor sosiţi la Elsinore, scopul său fiind de a demasca fapta mârşavă săvârşită de unchiul şi de mama sa, actualul cuplu regal. Cea mai mare parte a acţiunii are loc „în culise” şi înfăţişează o serie nebănuită de intrigi şi conflicte care zdruncină atât nobilimea de la curte, cât şi trupa de artişti. Suspiciunile prezente încă de la început în sânul trupei se confirmă când, în timpul reprezentaţiei, actorii sunt acuzaţi de complot antiregal şi arestaţi. Ancheta care urmează şi torturile la care sunt supuşi îi forţează să îşi renege numele, meseria, întreaga identitate, o dispariţie simbolică ce se apropie izbitor de mult de cea fizică, definitivă. Într-un interviu acordat postului „Radio Bulgaria”, dramaturgul Nedialko Yordanov consideră că „Uciderea lui Gonzago” este cea mai bună piesă de teatru scrisă de el: „Îmi place această piesă pentru că reprezintă soarta actorilor şi relaţia dintre creativitate şi puterea politică. În plus, piesa vorbeşte despre pornirea de a-ţi sacrifica prietenii şi despre costul şi preţul artei”.

Distribuţia:

Charles:  Richard Balint
Elisabeth:  Elvira Platon Rîmbu
Benvolio:  Petre Ghimbăşan
Henric:  Răzvan Vicoveanu
Amalia:  Denisa Vlad
Sufleurul:  Pavel Sîrghi
Polonius:  Ovidiu Ghiniţă
Ofelia:  Angela Tanko
Horatio:  Sorin Ionescu
Călăul:  Sebastian Lupu
Regele:  Andrian Locovei
Regina:  Mirela Niţă Lupu
Hamlet, Un spion, Un torţionar:  Ciprian Ciuciu
Un spion, Un torţionar:  Iulian Simionică

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Sorin Precup,  Sandor Attila Nagy, Adrian Pintea
Sonorizare:  Sorin Domide

de I.L.Caragiale

Regia artistică:  Chris Nedeea
Scenografia:  Oana Cernea
Data premierei:  05.12.2009

„O noapte furtunoasă”, cunoscuta piesă a lui I.L.Caragiale evocă un timp nu prea îndepărtat şi deloc idealizat, un timp în care caracterele umane oglindesc moravuri şi situaţii absolut hilare, demne de subliniat, întrucât putem regăsi tipologii actuale, făcând doar un mic exerciţiu de recunoaştere.

De la îngâmfarea negustorilor parveniţi de talia jupânului Dumitrache Titircă Inimă – Rea şi până la arivismul studentului gazetar Rică Venturiano, străbatem un drum presărat cu tipologii umane exemplificatoare care ţes un univers unde se tolerează tacit uzul de autoritate, adulterul sau limbajul semidoct al gazetarilor.

Avem de-a face cu un pamflet al unei lumi nebune, pe dos, uneori primitive sau cu pretenţii occidentale, unde erotismul, aspectele politice, sociale şi relaţiile interumane dau semnificaţii profunde lumii lui Caragiale.

Distribuţia:

Jupân Dimitrache ‘Tirică inimă-rea’:  Petre Panait
Nae Ipingescu:  Daniel Vulcu
Chiriac:  Richard Balint
Spiridon:  Pavel Sîrghi
Rică Venturiano:  Alexandru Rusu
Ghiţă Ţircădău: Andrian Locovei
Veta:  Ioana Dragoş Gajdo
Ziţa:  Alina Leonte
Soacra:  Mariana Vasile

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Mihaela Teodora Vinter
Lumini:  Nagy Attila Sandor, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

Selecţie din schiţe de I.L.Caragiale: Petiţiune, D-l Goe, Căldură mare, La Poştă, Vizită, Atmosferă încărcată, Situaţiune, Lanţul slăbiciunilor

Regia artistică:  Adrian Moraru
Scenografia:  Dan Munteanu
Data premierei:  11.11.2009

Spectacolul „D’ale lui Caragiale” include un colaj de opt dintre cele mai cunoscute schiţe ale apreciatului scriitor român I.L. Caragiale: „Petiţiune”, „D-l Goe”, „Căldură mare”, „La Poştă”, „Vizită”, „Atmosferă încărcată”, „Situaţiune” şi „Lanţul slăbiciunilor”. Spectacolul grupează instantanee care surprind ridicolul, uneori chiar absurdul relaţiilor omeneşti şi al întâmplărilor prin care oamenii trec cu sau fără voia lor. Succesiunea schiţelor şi înlănţuirea logică a acestora în spectacol urmează firul cronologic al unei zile, astfel încât, pe durata a 70-80 de minute, suntem confruntaţi cu situaţii tipice fiecărui moment al zilei în spaţiul din care Caragiale îşi alege materialul şi pe care, în fond, îl cunoaştem cu toţii atât de bine. Nea Iancu însuşi îşi face apariţia în spectacol, atât ca personaj al unora dintre schiţe, cât şi ca liant între diversele momente compoziţionale ale acestei producţii.

Distribuţia:

Emil Sauciuc
Tiberiu Covaci
Alexandru Rusu
Corina Cernea
Angela Huşanu
Mihaela Gherdan
Anca Sigmirean
Andrian Locovei
Ion Ruscuţ
Denisa Vlad
Alexandru Cuibuş

de Mark Twain
Adaptarea:  Davis Ives
Traducerea şi adaptarea în limba română:  Petre Bokor

Regia artistică:  Petre Bokor
Scenografia:  Vioara Bara
Mişcarea scenică:  Maria Mitrache Bokor
Data premierei:  02.10.2009

„Tot mort, tot mort?” e o comedie spumoasă şi ritmată, despre un tânăr pictor sărac – pe numele său Jean-François Millet. Acţiunea se petrece undeva lângă Paris, în anul 1846. Personajul principal e un pictor strălucit, dar care nu găseşte recunoaştere. Ajutat de boemii săi colegi, îşi înscenează propria moarte, pentru a creşte valoarea lucrărilor sale. În scopul asigurării succesului iniţiativei sale, artistul plănuieşte câteva momente de un haz delicios: dispariţia şi reapariţia sub înfăţişarea unei surori gemene imaginare, înscenarea propriei înmormântări şi multe alte momente complicate derivate din această situaţie. Pe măsură ce se desfăşoară voioasa stratagemă, Twain pune întrebări pertinente despre faimă, afirmare, şi valoarea operelor de artă, dăruind fiecărui personaj implicat, hazul şi verva care îi sunt atât de caracteristice.

Distribuţia:

Agamemnon Buckner:  Petre Ghimbăşan
Hans von Bismarck:  Pavel Sîrghi
Marie Leroux:  Lucia Rogoz
Cecile Leroux:  Adela Lazăr
Papa Leroux:  Ioan Abrudan
Jean-François Millet/Daisy Tillou:  Richard Balint
André Bastien:  Petre Panait
Phelim O’Shaughnessy:  Sorin Ionescu
Madame Bathilde:  Mariana Vasile
Madame Caron:  Ileana Iurciuc
Claude Rivière:  Răzvan Vicoveanu
Basil Thorpe:  Şerban Borda
Charlie:  Răzvan Vicoveanu
Regele Franţei:  Şerban Borda
Sultanul Turciei:  Ileana Iurciuc
Împăratul Rusiei:  Mariana Vasile

Regia tehnică:  Florica Cighir
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Sorin Precup, Sandor Attila Nagy, Adrian Pintea
Sonorizare:  Adrian Gherdan, Sorin Domide

Comedie muzicală pe un scenariu de David Albu, după Răpirea Sabinelor de Leonid Andreev
Traducerea:  Tatiana Nicolescu

Regia artistică şi decoruri:  Daniel Vulcu
Costume:  Daniela Panciu, Cristina Breteanu, Csilla Circiu
Coregrafia:  Victoria Bucun
Asistent regie:  Corina Cernea
Muzică interpretată live de Fanfara Şcolii de Pregătire a Agenţilor de Frontiertă „Avram Iancu” Oradea şi Orchestra Teatrului de Stat Oradea:  Oliver Robert Bader (chitară), Lăcrămioara Deac (voce), Florian Chelu (chitară), Janos Hajdu (percuţie)
Data premierei:  09.05.2009

Spectacolul „Toate drumurile duc la ROMA” pune faţă în faţă două lumi – Roma şi ţara Barbarilor  –  separate prin distanţa geografică, dar apropiate prin stilul de viaţă şi valorile care le guvernează. Ambele lumi sunt populate de stereotipuri umane ale societăţii contemporane, tipologii uşor de recunoscut atât în jur cât şi poate în fiecare dintre noi.

Liantul între cele două lumi este reprezentat de grupul de femei barbare pe care romanii le răpesc pentru a-şi popula cetatea. Piesa este structurată în două tablouri: primul se petrece în tabăra romanilor, care încearcă să ajungă la o înţelegere cu barbarele; al doilea are loc în tabăra barbarilor, un an şi jumătate mai târziu şi înfăţişează pregătirile oneste ale soţilor pentru marea confruntare prin care speră să îşi recupereze femeile pierdute.

Dincolo de acţiunea propriu-zisă, piesa aduce în prim-plan o serie de aspecte concrete ale lumii noastre: corupţia generalizată, obsesia pentru aspectul fizic, prezentările de modă, goana după senzaţional şi exagerările practicate de mass-media. Motivul central al piesei este reprezentat de conflictele dintre italieni şi românii emigraţi în peninsulă, în prezentarea cărora parodia este omniprezentă. Asistăm atât la confruntări directe, cât şi la relatările oferite de media, prin buletine de ştiri sau transmisiuni de la faţa locului, care amintesc de conflictele armate din Irak sau Afganistan. Spectacolul este condimentat la tot pasul cu glume, picanterii şi momente coregrafice antrenante, debordând de energie. „Toate drumurile duc la ROMA” este un spectacol realizat după toate regulile divertismentului de calitate, la care râdem din toată inima, fredonăm alături de protagonişti hiturile muzicale ale momentului şi lăsăm pe mâine grijile şi stresul de zi cu zi.

Distribuţia:

Cleopatra:  Adela Lazăr
Proserpina:  Anca Sigmirean
Sabina:  Corina Cernea
Cordelia:  Mihaela Gherdan
Junona:  Mirela Niţă Lupu
Viola:  Lucia Rogoz
Paulus:  Ciprian Ciuciu
Scipio:  Şerban Borda
Agripa:  Sebastian Lupu
Marcus:  Alexandru Rusu
Silvio:  Ion Abrudan
Reporter:  Daniel Vulcu
Reporter:  Denisa Vlad
Angus:  Pavel Sîrghi
Organul:  Sorin Ionescu
Blegul:  Petre Ghimbăşan
Profesorul:  Răzvan Vicoveanu
Figurantul:  Andrian Locovei
Figuraţie:  Alexandru Rois, Nicolae Segărceanu

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Sorin Precup, Sandor Attila Nagy, Adrian Pintea
Sonorizare:  Sorin Domide

Comedie în patru acte de  A.P.Cehov
Traducerea:  Elisabeta Pop
Adaptarea scenariului:  Elvira Platon Rîmbu

Regia artistică:  Linas Marijus Zaikauskas
Scenografia:  Margarita Misyukova
Ilustraţia muzicală:  Linas Marijus Zaikauskas
Asistent regie şi traducerea din limba rusă în timpul repetiţiilor:  Andrian Locovei
Data premierei:  20.02.2009

„Pescăruşul”, text devenit clasic în timp, se concentrează asupra a două problematici esenţiale: cea artistică şi cea a iubirii neîmpărtăşite.

Tânărul Konstantin Treplev caută să îşi definească orientarea artistică scriind piese de teatru inovatoare, experimentale şi abstracte. El organizează în cadru restrâns reprezentaţia uneia dintre aceste piese oferindu-i rolul principal frumoasei Nina, pe care o iubeşte cu patimă. Din nefericire, dragostea nu îi este împărtăşită; de fapt, niciunul dintre personaje nu se bucură de reciprocitatea sentimentelor din partea persoanei iubite. Purtată de ambiţie şi îndrăgostită de Trigorin, iubitul mamei lui Treplev, Nina fuge în capitală, cu gândul de a deveni actriţă. În figura ei se concentrează aproape toate semnificaţiile simbolice ale Pescăruşului. Cuvintele sale, repetate, « Eu sunt un pescăruş », au devenit o frază-cheie a dramaturgiei universale : ele vorbesc despre libertate, despre vise, idealuri şi distrugere, într-o reflecţie profundă asupra unicităţii vieţii.

Distribuţia:

Irina Nikolaevna Arkadina, după soţ Trepleva, artistă:  Corina Cernea
Konstantin Gavrilovici Treplev, un tânăr, fiul ei:  Richard Balint
Piotr Nikolaevici Sorin,pensionar, fratele Arkadinei:  Alexandru Rusu
Nina Mihailovna Zarecinaia o tânără, fiica unui proprietar bogat:  Denisa Vlad
Ilia Afanasievici Şamraev, locotenent în retragere, administrator la moşie:  Sebastian Lupu
Polina Andreevna, soţia lui:  Suzana Macovei
Maşa, fiica lui:  Ioana Dragoş Gajdo
Boris Alexeevici Trigorin, scriitor:  Daniel Vulcu
Evgheni Sergheevici Dorn, medic:  George Voinese
Semion Semionovici Medvedenko, învăţător:  Sorin Ionescu
Iakov, argat:  Pavel Sîrghi
Un bucătar:  Răzvan Vicoveanu
Un argat:  Csaba Kovács
Acţiunea se petrece la conacul lui Sorin. Între actul al treilea şi al patrulea trec doi ani.

Regia tehnică:  Florica Cighir
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Sandor Attila Nagy, Sorin Precup, Adrian Pintea

de  William Shakespeare
Traducerea şi adaptarea:  Elvira Platon Rîmbu şi Victoria Balint

Versiunea scenică şi regia artistică:  Andro Enukidze
Scenografia:  Aivengo Celidze
Ilustraţia muzicală:  Andro Enukidze
Concepţia şi prelucrarea grafică a imaginilor proiectate în decor:  Aivengo Celidze
Procesarea video a imaginilor:  Sebastian Lupu
Data premierei:  11.12.2008

Cea mai scurtă dintre tragediile lui Shakespeare, dar numărându-se printre cele mai complexe creaţii ale sale, „Macbeth” ilustrează, utilizând diverse tehnici, printre care şi mijloace ale fantasticului, care sunt consecinţele dezastruoase ale ambiţiei nemăsurate şi ale setei de putere.

Prezicerile a trei vrăjitoare, conform cărora generalul Macbeth va deveni „than de Cawdor” şi apoi însuşi regele Scoţiei, aprind în sufletul lui Macbeth dorinţa de a le transforma în realitate, trecând pestre orice obstacole şi recurgând chiar la crimă. Modul în care va ajunge Macbeth să câştige şi apoi, fulgerător, să piardă tronul Scoţiei rămâne de descoperit într-o producţie modernă, care nu îşi pierde însă câtuşi de puţin amprenta spiritului shakespearian.

Pentru montarea piesei „Macbeth”, Teatrul de Stat din Oradea a beneficiat de colaborarea cu reprezentanţi de marcă ai şcolii georgiene de teatru: regizorul Andro Enukidze şi scenograful Aivengo Celidze, care au imprimat un suflu categoric de noutate, calitate şi originalitate spectacolului.

Spectacolul se caracterizează printr-o viziune regizorală atipică, în care accentul nu cade atât pe interepretarea scenică, cât pe stilul eclectic, postmodern, accentuat de o coloană sonoră excepţională.

Distribuţia:

Duncan, rege al Scoţiei:  Petre Panait
Malcolm, fiul lui Duncan:  Sorin Ionescu
Donalbain, fiul lui Duncan:  Răzvan Vicoveanu
Macbeth, general în armata regelui:  Richard Balint
Banquo, general în armata regelui:  Şerban Borda
Macduff, nobil scoţian:  Sebastian Lupu
Lennox, nobil scoţian:  Andrian Locovei
Ross, nobil scoţian:  Emil Sauciuc
Menteith, nobil scoţian:  George Voinese
Angus, nobil scoţian:  Tiberiu Covaci
Fleance, fiul lui Banquo:  Pavel Sîrghi
Siward, general al armatei engeleze:  Petre Panait
Tânărul Siward, fiul său:  Pavel Sîrghi
Seyton, un ofiţer din suita lui Macbeth:  Petre Ghimbăşan
Un băiat, fiul lui Macduff:  Pavel Sîrghi
Un doctor scoţian:  Ion Abrudan
Un sergent:  Ion Ruscuţ
Un portar:  Petre Ghimbăşan
Un bătrân:  Eugen Ţugulea
Lady Macbneth:  Elvira Platon Rîmbu
Lady Macduff:  Angela Tanko
O doamnă de onoare:  Ioana Dragoş Gajdo
Trei vrăjitoare:  Mariana Vasile, Denisa Vlad, Alexandru Rusu
Ucigaşii:  Eugen Ţugulea, Ion Ruscuţ
Slugile lui Duncan:  Tiberiu Covaci, George Voinese
Soldaţi, Ofiţeri:  Pavel Sîrghi, Petre Ghimbăşan, George Voinese, Răzvan Vicoveanu, Csaba Kovács

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Iuliana Chelu, Florenţa Szabo
Lumini:  Sorin Precup, Sandor Attila  Nagy, Adrian Pintea
Sonorizare:  Sorin Domide, Adrian Gherdan

Farsă într-un act de A.P.Cehov
Traducerea:  Elisabeta Pop

Regia artistică, scenografia şi coloana sonoră:  Petre Panait
Data premierei:  02.11.2008

De cât timp au nevoie doi tineri pasionali pentru a se îndrăgosti unul de celălalt?

Subintitulată «Farsă într-un act», «Ursul» dezvăluie în mod concentrat, comico-ironic, o parte esenţială a naturii umane, sugerând cât de apropiate sunt uneori furia şi pasiunea. Conflictul între ofiţerul Smirnov şi moşieriţa Popova înregistrează o serie de treceri bruşte de la ceartă la preparativele unui duel între cei doi, apoi renunţarea lui Smirnov de a se lupta cu moşieriţa de care se îndrăgosteşte subit.

Piesa «Ursul» are toate caracteristicile genului scurt: schimb rapid de replici, emoţii extreme, argumente haotice, răsturnări surprinzătoare de situaţii. Simplă, clară, hazlie, farmecul ei vădit stă în puterea dialogului.

Distribuţia:

Elena Ivanovna Popova, moşieriţă, o văduvioară durdulie:  Ioana Dragoş Gajdo
Grigori Stepanovici Smirnov, moşier, încă tânăr:  Şerban Borda
Luka, servitorul Elenei Ivanovna, bătrân:  George Voinese

Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Adrian Pintea
Sonorizare:  Adrian Gherdan

de  Tennessee Williams
Traducerea:  Anda Boldur

Regia artistică:  Chris Nedeea
Scenografia:  Oana Cernea
Data premierei:  02.10.2008

„Menajeria de sticlă” este una dintre cele mai reprezentate piese ale dramaturgului american Tennessee Williams şi îşi extrage substratul tragic din diversele iluzii pe care şi le construiesc membrii familiei Wingfield – mama (Amanda), ancorată într-un trecut mai luminos, fiul (Tom), legat de familie şi de o slujbă fără perspective şi fiica (Laura), infirmă şi neverosimil de timidă, preocupată doar de colecţia ei de figurine de sticlă. Evenimentul care le schimbă ritmul monoton al existenţei este vizita lui Jim, fost coleg de şcoală al lui Tom şi al Laurei. În persoana lui Jim, Laura îl recunoaşte pe băiatul fermecător pe care îl iubise, în secret, în liceu. O clipă rămânem cu impresia că totul s-ar putea sfârşi cu bine şi în armonie, dar realitatea le dovedeşte tuturor că visele le sunt la fel de fragile ca şi bibelourile colecţionate de Laura. «Menajeria de sticlă» este o piesă pentru suflet, care pătrunde pe calea simbolurilor în poetic, fascinând prin frumuseţea dialogurilor şi prin caracterul memorabil al situaţiilor.

Distribuţia:

Tom Wingfield:  Richard Balint
Amanda Wingfield:   Suzana Macovei
Laura Wingfield:   Alina Leonte, Anca Sigmirean
Jim O’ Connor:   Sorin Ionescu

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:   Sandor Attila Nagy, Sorin Precup
Sonorizare:  Sorin Domide

de  Neil Simon
Traducerea şi adaptarea:  Sebastian Lupu

Regia artistică:  Sebastian Lupu
Scenografia:  Vioara Bara
Ilustraţia muzicală:  Richard Balint şi Sebastian Lupu
Voce melodie:  Richard Balint
Data premierei:  21.09.2008

O sclipitoare comedie romantică, „Desculţ în parc” înfăţişează eforturile a doi tineri căsătoriţi de a-şi construi viaţa împreună şi, mai ales, de a-şi armoniza personalităţile ce dau naştere la manifestări şi sentimente adeseori contradictorii.

Impulsivă şi impetuoasă, Corrie Bratter îşi asumă unicul rol de a fi „soţia lui Paul” şi îşi investeşte întreaga energie în a-l face pe el fericit, în pofida dificultăţilor inerente la început de drum. Paul, avocat debutant care tocmai a câştigat primii săi şase cenţi într-un proces, are în schimb o fire mai rezervată şi o privire mai cumpătată asupra realităţii. Conflictul piesei se naşte din ciocnirea comică a naturilor lor diferite, care îi duce în cel mai scurt timp până în pragul despărţirii şi al divorţului. A umbla sau nu „desculţ în parc” rezumă metaforic conflictul dintre cei doi îndrăgostiţi. Spaţiul în care se va defăşura povestea lor de dragoste este un apartament minuscul, unde ninge prin luminator, încălzirea centrală e defectă, iar cămara va fi folosită drept dormitor în care încape un pat şi nimic mai mult.

La toate acestea se adaugă prezenţele extrem de spirituale ale vecinului Victor Velasco şi ale mamei soacre, Ethel Banks, cu personalităţi la fel de diferite ca şi cele ale tinerilor căsătoriţi.

Comicul este accentuat de faptul că apartamentul fiind situat la etajul al şaselea într-un imobil fără lift, toate personajele îşi pierd respiraţia până să ajungă în acest spaţiu care nu promite nimic bun, şi totuşi…

Distribuţia:

Corrie Bratter:  Mirela Lupu
Paul Bratter:  Andrian Locovei
Ethel Banks:  Ileana Iurciuc
Victior Velasco:  Ion Abrudan
Instalatorul:  Sebastian Lupu

Regia tehnică:  Csaba Kovács
Sufleur:  Iuliana Chelu
Sonorizare:  Adrian Gherdan
Lumini:  Sorin Precup, Adrian Pintea

Un spectacol pe texte de A.P.Cehov:  „Tragedian fără voie”, traducerea:  Mihail Sorbul şi Arthur Rimbaud:  „Noapte de infern”, traducerea:  Taşcu Gheorghiu

Regia artistică şi interpretarea:  Emil Sauciuc
Asistent regie:  Ion Ruscuţ
Data premierei:  25.05.2008

„De unde denumirea «Tragedian în infern»? De la cele două titluri «Tragedian fără voie», piesă scurtă scrisă de A.P. Cehov şi «Noapte de infern», poemul în proză al lui Arthur Rimbaud, texte pe care le-am prelucrat cu dragoste şi pasiune. E un proiect mai vechi, gândit ani în şir, pe care l-am elaborat şi reelaborat de multe ori, până s-a maturizat şi materializat. Cei doi autori au scris texte surprinzător de actuale, de o calitate literară excepţională, iar îmbinarea lor formează un amestec exploziv şi plin de surprize.

Acest proiect face parte dintr-un program teatral personal, atitudinal şi social mai vast, unde intră: spectacolul «Nu judeca, nu condamna, iubeşte!», «Visul», recitaluri de poezie şi alte proiecte viitoare.”

Regia tehnică:  Florica Căvescu
Lumini:  Iosif Balogh
Sonorizare:  Adrian Gherdan

de  N.V.Gogol

Scenariul dramatic şi regia artistică:  Bogdan Huşanu
Scenografia:  Oana Cernea
Data premierei:  24.05.2008

Akaki Akakievici, un funcţionar mărunt care n-a cunoscut în viaţă decât satisfacţia de a copia mecanic acte birocratice, este scos din universul său imperturbabil şi banal în clipa în care se hotărăşte să-şi comande la croitor o manta nouă. Fericirea pe care i-o oferă mantaua este, pentru Akaki Akakievici, imensă, dar de scurtă durată. Chiar în prima zi de folosire a mantalei, este deposedat de ea prin jaf, restul piesei fiind dedicat cercetărilor şi modului neaşteptat în care personajul îşi va găsi liniştea.

Textul împleteşte cu armonie suspansul creat printr-o suită de elemente mărunte, de-a dreptul derizorii, absurdul relaţiilor sociale autoritare de tip kafkian, şi fantasticul inserat cu o naturaleţe specifică lui Poe.

Distribuţia:

Akaki Akakievici Başmacikin:  Petre Ghimbăşan
Bărbatul pe catalige, Directorul, Un sergent, Al doilea hoţ:  Sorin Ionescu
Grigori Petrovici, Lacheul, Un sergent:  Ion Abrudan
Moaşa, Proprietăreasa, Un sergent:  Mariana Vasile
Arina Semionova Belobriuşina, Nevasta croitorului:  Ileana Iurciuc
Naşul, Primul hoţ, Persoana importantă:  Sebastian Lupu
Al doilea coleg, Doctorul, Un domn, Vizitiul:  Andrian Locovei
Primul coleg, Gardianul:  Pavel Sîrghi
Ivan Ivanovici Eroşkin, Al treilea coleg, Comisarul:  Ion Ruscuţ
Femeia care naşte, Un chelner, O cucoană:  Mirela Lupu

Regizor tehnic şi sufleur:  Adrian Moraru
Lumini:   Sandor Attila Nagy, Sorin Precup, Iosif Balogh
Sonorizare:  Sorin Domide, Adrian Gherdan

de  Peter Shaffer
Traducerea şi adaptarea:  Petre Bokor

Regia artistică:  Cristian Ioan
Scenografia:  Vioara Bara
Data premierei:  04.05.2008

Scrisă în buna tradiţie a farsei, „Comedie pe întuneric” poate fi considerată una dintre cele mai amuzante piese de teatru aparţinând celei de-a doua jumătăţi a secolului al XX-lea. La momentul scrierii sale şi a primei puneri în scenă, la Chichester Festival, în 1965, „Comedie pe întuneric” a reprezentat o inovaţie semnificativă a limbajului teatral vestic, prin convenţiile scenice folosite. Cu toate acestea, inovaţia introdusă de Peter Shaffer în spaţiul occidental este regăsibilă în vechiul teatru chinezesc şi se bazează pe inversarea semnificaţiilor luminii şi a întunericului

O banală pană de curent produsă într-o seară de duminică de o importanţă vitală pentru protagonişti, deviază întreaga derulare a evenimentelor pregătite cu grijă şi migală de aceştia. Sculptorul Brian Miller şi logodnica sa, Carol, au pus la cale o întâlnire cu scopul de a-i impresiona pe tatăl lui Carol, fost militar de carieră, şi pe milionarul Georg Bamberger, care, speră ei, va cumpăra din operele de artă create de Brian, asigurându-i acestuia faima şi stabilitatea materială. Lucrurile nu decurg însă nici pe departe aşa cum fuseseră plănuite, fiindcă în întunericul care se lasă brusc peste personaje, confuziile şi surprizele se ţin lanţ, culminând cu apariţia fostei logodnice a lui Brian.

Efectele vizuale domină spectacolul căci personajele, aflate într-o perpetuă stare de agitaţie, se împiedică, răstoarnă mobile, bâjbâie, merg de-a-ndăratelea, se caută unul pe celălalt. O comedie savuroasă, inedită, piesa lui Peter Shaffer ne reaminteşte cu originalitate că neprevăzutul ne pândeşte şi că oricare dintre noi am putea fi oricând prinşi într-o „comedie pe întuneric”.

Distribuţia:

Brian Miller:  Răzvan Vicoveanu
Carol Melkett:  Angela Tanko
Colonelul Melkett:  Petre Panait
Miss Furnival:  Corina Cernea
Harold Gorringe:  Daniel Vulcu
Schuppanzigh:  Alexandru Rusu
Clea:  Ioana Dragoş Gajdo
Georg Bamberger:  George Voinese

Regia tehnică:  Alexandru Rois
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Sorin Precup, Sandor Attila Nagy
Sonorizare:  Sorin Domide

Autoironie în trei momente şi câteva şarje amicale, pe texte de A.P.Cehov şi Nicolai Koliada

Regia artistică şi scenografia:  Eugen Ţugulea
Coloana sonoră:  Sorin Domide şi Eugen Ţugulea
Data premierei: 12.03.2008

Spectacolul explorează aspecte din fascinanta lume a teatrului, combinând luminile rampei cu care se întâlneşte fiecare spectator, cu viaţa mai puţin cunoscută din spatele cortinei. În prima parte a piesei, cei doi protagonişti intepretează două momente one-man-show, în jurul textelor scrise de Koliada („Cântecul lebedei”) şi Cehov („Despre efectul dăunător al tutunului”), care vorbesc cu blândeţe despre nefericire, singurătate şi bătrâneţe. „Cântecul de lebădă” al lui A.P. Cehov este baza pentru ultima parte a piesei, în care un bătrân actor îşi rememorează momentele de glorie din tinereţe în faţa singurului om care a mai rămas în teatru după terminarea spectacolului, sufleurul. Tragismul se împleteşte cu efectele comice pentru a reda sentimentele unui actor reputat care şi-a dedicat întreaga existenţă teatrului, sacrificând totul, până şi iubirea.

Distribuţia:

Ivan Ivanovici Niuhin, Nikita Ivanîci:  Ion Abrudan
Vladimir Sergheevici Cernov, Vasili Vasilici Svetlovidov:   Eugen Ţugulea

Sufleur:  Iuliana Chelu

Adaptare după Vasile Alecsandri de Gabriel Andronache şi Ion Sapdaru

Regia artistică:  Ion Sapdaru
Scenografia decor:  Maria Muscalu
Scenografia costume:  Alina Dincă
Adaptarea muzicală:  Richard Balint
Data premierei: 13.12.2007

Spectacolul este o adaptare la actualitatea politică din ţara noastră. Fără ca intrigile piesei originale să fie modificate, dramatizarea actuală creionează, până în cel mai mic amănunt, parvenitismul post-decembrist: Guliţă are „merţan”, Chiriţa are decapotabilă şi „laptop” prin care-şi primeşte scrisorile, Luluţa – celular şi fiţe de vedetă. Chiriţa visează să devină „europarlamentară”, fără să ştie care sunt prerogativele funcţiei, doar pentru beneficiile care pot decurge de aici: „bodyguoard”, maşină de serviciu cu şofer şi călătorii nenumărate… toate din buget. Prezentul, cu toate metehnele vieţii româneşti, este transpus – printr-o viziune plină de umor – aşa cum îl ştim neschimbat de şaptesprezece ani încoace, cu chiriţenii, guliţenii, şi bârzoienii noştri, cei de toate zilele.

Distribuţia:

Chiriţa:  Daniel Vulcu
Bârzoi:  Alexandru Rusu
Guliţă:  Pavel Sîrghi
Leonaş:  Richard Balint
Luluţa:  Adela Lazăr
Sir Charles:  Şerban Borda
Safta:  Mariana Vasile
Ion:  Petre Ghimbăşan
Un ţăran, un invitat:  Andrian Locovei
Al doilea ţăran, un invitat:  Sebastian Lupu
Al treilea ţăran, un invitat:  Ciprian Ciuciu
Al patrulea ţăran, un invitat:  Sorin Ionescu
O ţărancă, invitată:  Ioana Dragoş Gajdo
A doua ţărancă, o invitată:  Angela Tanko
A treia ţărancă, o invitată:  Mihaela Gherdan
A patra ţărancă, o invitată:  Lucia Rogoz

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Sorin Precup, Sandor Attila Nagy, Iosif Balogh
Sonorizare:  Sorin Domide

de  Marin Sorescu
Scenariul:  Elisabeta Pop şi Petre Panait
Regia artistică, scenografia şi interpretarea:  Petre Panait
Muzica:  Tudor Gheorghe
Data premierei: 14.10.2007

Spectacolul reprezintă o prelucrare a unui recital realizat de actorul Petre Panait în stagiunea 1988-1989. Noul spectacol prezintă versuri din volumul La lilieci de Marin Sorescu, versuri aduse la viaţă de măiestria actorului şi uluitoarea muzică a lui Tudor Gheorghe. E un spectacol plin de umor, de poftă de viaţă, de bucurie şi gravitate, un spectacol plin de emoţie, alcătuit dintr-o succesiune de anecdote, variind în registre, de la trist la comicul burlesc.

Ţăranii lui Marin Sorescu sunt bonomi, olteni, adică filosofi incognito. Ei iscodesc totul şi îşi pun întrebări. Concepţia lor despre viaţă este clară: aici „i-aci”, după moarte e dincolo, adică „lumea-ailaltă”. La Lilieci, adică la cimitir, dealul cu morminte al Bulzeştilor, cele două lumi se întâlnesc.

Povestea ilustrată de acest spectacol de stradă se petrece în lumea circului, unde doi clovni reușesc, ca prin minune, să dea viață unei păpuși. Această întâmplare va modifica întregul ritm de viață al trupei; directorul se îndrăgostește de păpușă, iar soția sa devine geloasă. Păpușa, însă, cunoaște un tânăr, iar între cei doi se va naște o minunată poveste de dragoste. Cine este acest tânăr și cum va reacționa trupa rămâne de descoperit pe parcursul celor 80 de minute ale unui spectacol interactiv, destinat atât celor mari, cât și celor mici. Spectacolul combină într-un mod atractiv dansul, muzica, mima, cuvintele, jocuri de lumină și fum, efecte pirotehnice și multă culoare. Umorul sănătos reprezintă unul dintre atuurile acestui spectacol, iar costumele actorilor au o puternică amprentă locală, fiind inspirate din folclorul românesc.

Scenariul şi regia artistică:  Daniel Vulcu
Scenografia:  Oana Cernea
Data premierei: 11.09.2007

Distribuţia:

Clovn:  Sebastian Lupu
Clovn, Spectator:  Sorin Ionescu
Clovn:  Alexandru Rusu
Clovn:  Igor Lungu
Clovn:  Adela Lazăr
Clovn:  Corina Cerna
Clovn:  Mihaela Gherdan