Română (ro-ro)
- Details
- Category: Stagiunea 1959-1960
Comedie în trei acte de I.L.Caragiale
Intriga comediei, localizată „într-un carnaval, în București”, se țese în jurul a două triunghiuri amoroase, ce au un punct de interesecție figura „bărbierului galant”: Crăcănel – Mița Baston – Nae Girimea și Pampon – Didina Mazu – Nae Girimea. Conflictul este declanșat de căutarea frenetică întreprinsă de Pampon și Crăcănel („amanții de pungă”) pentru descoperirea „amantului de inimă” care a provocat „un caz de traducere dublă”. În paralel, Mița, cu impulsurile ei de „cremenală”, vrea să se răzbune pe infidelul bărbier căruia i-a fost „fidea”, dar și pe Didina, „infama” care i-a furat în taină iubitul. Aceste intenții conferă un curs alambicat acțiunii, ce merge din încurcătură în încurcătură și din surpriză în surpriză, fapt care îl face pe Iordache, calfa lui Nae, să exclame: „Frumos carnaval!” Imbroglio-urile sunt sporite de neprevăzutele intrări ale Catindatului, de măștile și costumele de carnaval, pe care eroii le schimbă, precum și de inspirația lui Iordache, demn urmaș al valetului din comedia clasică, care descurcă și încurcă la loc ițele complicatei istorii de carnaval.
- Details
- Category: Stagiunea 1959-1960
Piesă în cinci acte de K.Treniov
Traducerea: Lucia Demetrius şi Sonia Filip
„Liubov Iarovaia” este un imens panou istoric reflectând viaţa de zi cu zi epocii Revoluţiei din 1917, care a marcat instaurarea puterii sovietice în Rusia. Este pusă în mişcare o amplă galerie de eroi (muncitori, ţărani, intelectuali), dezvăluind diferite caractere ale omului rus din acea vreme. În centrul piesei stă drama soţilor Iarovoi. Până la Revoluţie, cei doi s-au iubit şi s-au respectat reciproc, au trăit în înţelegere şi armonie. În anii de profunde tulburări ai Revoluţiei, soţii Iarovoi aleg drumuri diferite, astfel încât între ei se creează o prăpastie de netrecut. Învăţătoarea Liubov Iarovaia, pătrunsă de valorile Revoluţiei, urmează exemplul bolşevicilor, al comisarului Coşchin sau al marinarului Svandia. Soţul ei alege tabăra opusă ; deşi a cochetat cu idei progresiste, el nu înţelege Revoluţia. Ciocnirea dintre cei soţi reflectă ciocnirea dintre cele două lumi şi anticipează transformările care vor schimba chipul ţării.
- Details
- Category: Stagiunea 1959-1960
Comedie în trei acte de V.I.Popa
Într-un orășel de provincie moldovenească își duc traiul tihnit trei mici negustori de etnii diferite: Take-român, Ianke-evreu și Cadîr-turc. Fiecare dintre ei ține o prăvălie modestă la periferia orășelului, acoperind micile nevoi ale locuitorilor. Viața celor trei se desfășoară după niște ritmuri parcă ancestrale, lent, fără evenimente majore, într-un soi de plăcută toropeală. Ea se bazează pe o prietenie îndelung verificată (aproximativ treizeci de ani) și reconfirmată zilnic prin gesturi semnificative. Echilibrul acesta perfect este curmat de sosirea Anei (fiica lui Ianke) și a lui Ionel (fiul lui Take), care se aflau la studii la București, la Academia Comercială. Ei anunță hotărârea de a se căsători. Părinții iubitori ar accepta căsătoria dacă nu s-ar teme de gura lumii, care ar condamna o înrudire între două etnii diferite. Tot zbuciumul lor sufletesc primește în cele din urmă o rezolvare din partea lui Cadîr, care îi ajută pe tineri să își deschidă o prăvălie „în asociație”. Noua prăvălie se va numi „La Ierusalim”, căci „acolo și turca și ovrei și creștin estem”.
- Details
- Category: Stagiunea 1959-1960
Cele două piese care au format spectacolul-coupé au ca subiect lupta pentru instaurarea comunismului dusă de către muncitorii feroviari, partizani și gărzile muncitorești. Inspirate din momentul istoric 23 August 1944, piesele surprind întâmplări izolate, de mică anvergură, dar cu semnificația unor acțiuni decisive în mersul războiului. Faptele se desfășoară alert, fiecare secundă este prețioasă. Accentul nu cade pe figura unui erou singular, ci pe rolul mulțimilor, creatoare de istorie.
În piesa „În august cerul e senin”, trei necunoscuți se întâlnesc în podul unei gări dintr-o regiune aflată sub ocupație germană : un bărbat înspăimântat, care deține, fără voia lui un document important, destinat frontului, o tânără partizană sovietică și un profesor pasionat de studiul liliecilor, în realitate un comunist ilegalist ieșit recent din închisoare, care trebuie să facă legătura prin telegraf cu postul de comandă al armatei rusești. Cei trei își îndeplinesc misiunea cu eroism, sub gloanțele germane, murind în cele din urmă simbolic, pentru cerul senin al lunii august, pentru „dimineața însorită a patriei”.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
S-A FĂCUT LUMINĂ, de N.Damaschin
Acțiunea piesei „S-a făcut lumină”, plasată în perioada colectivizării surprinde frământările țăranilor confruntați cu acest fenomen ce le bulversează ritmul cunoscut al vieții. Stan Roman și Maria evită la început intrarea în colectivă, de teama că vor pierde pământul și averea agonisită cu trudă. Firu, deși colectivist declarat, sabotează interesele gospodăriei dând intenționat sfaturi proaste cu privire la hrănirea vacilor, la plantarea viei și a livezilor. Cu toate că pare mâna dreaptă a președintelui Vasile, tot el îi convinge în secret pe săteni să nu se alăture gospodăriei colective.
Când Stan Roman se decide în sfârșit să depună cererea pentru intrarea în G.A.C., Firu îi înscenează un delict pentru a împiedica intrarea sa, pe care și alți săteni ar fi urmat-o ca exemplu. În curtea lui Stan sunt găsiți mai mulți saci cu grâu furați din magazia gospodăriei colective, iar Stan e acuzat că a dorit chipurile să își sporească averea pe căi nelegitime. Prin mărturisiri succesive, adevăratul făptaș, Firu, este demascat, lucrurile se clarifică, iar viitorul se arată luminos și plin de promisiuni.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Piesă în trei acte de Emmanuel Roblès
Traducerea: Paul B. Marian
Acţiunea piesei „Montserrat” se petrece în Venezuela, în anul 1812 şi este inspirată din istoria războiului civil. Deşi faptele istorice sunt prezentate cu acurateţe, după spusele autorului, povestea ar fi putut fi plasată în antichitatea romană, în Spania lui Filip al II-lea, sau în Franţa în timpul ocupaţiei naziste, în orice epocă sau spaţiu în care se dau lupte pentru libertate. Montserrat, tânăr ofiţer spaniol, trece de partea revoluţionarilor venezueleni, oripilat de atrocităţile comise de compatrioţii săi împotriva localnicilor. Spaniolii intenţionează să îl aresteze pe Simon Bolivar, şeful revoluţionarilor; Montserrat îl avertizează şi Bolivar reuşeşte să scape. Descoperind trădarea, spaniolii îl întemniţează pe Montserrat. Înainte de a-l executa, ei încearcă să îl facă să le indice ascunzătoarea lui Bolivar. Montserrat se confruntă cu o dilemă tragică: mărturisirea sau viaţa a şase ostatici nevinovaţi, capturaţi la întâmplare din piaţa oraşului. Fiecare dintre ei va încerca să îl convingă să mărturisească, fie trezindu-i mila (copiii rămaşi orfani în cazul morţii lor), fie explicându-i că Bolivar, bolnav, ar putea muri oricum. În final, Montserrat alege tăcerea şi moare împăcat, aflând că revoluţia nu mai poate fi oprită.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Comedie în trei acte de George Vasilescu, după o idee de Ion Creangă
În piesa „Ochiul babei”, autorul George Vasilescu preia nucleul narativ din basmul „Soacra cu trei nurori” de Ion Creangă și înfăţişează o gospodărie tipică de la ţară, condusă în chipul cel mai autoritar de mama-soacră. Accentul e pus pe firea rapace a soacrei, al cărei unic țel în viață pare a fi sporirea averii. Rămasă văduvă de timpuriu, Aftinia alege singură soţii pentru feciorii ei, cu unicul scop de a le utiliza forţa de muncă. Nora cea mai tânără, Agripina, adusă de feciorul cel mic în casă fără consult prealabil, sintetizează o sumedenie de trăsături pozitive specifice eroilor populari : istețime, spirit de dreptate, hărnicie, sinceritate. Ea le dezvăluie celorlalte două nurori minciuna ochiului din ceafă cu care Aftinia pretinde că le vede când stau degeaba. Astfel, ea rupe ordinea instaurată și îi vine de hac soacrei celei rele. Aceasta e pedepsită pentru răutatea și zgârcenia ei, fiind silită și își cedeze întreaga avere, strânsă de fapt prin munca și strădaniile altora.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Spectacol de poezie
Versuri de: Louis Aragon, Maria Banuş, Che Yen, Evghenii Dolmatovski, Paul Eluard, Pierre Gamara, Nazim Hikmet, Ştefan Iureş, Eugen Jebeleanu, Luis Munoz Marin, Pablo Neruda, Jerzy Putrament, Rabemananjara, Alexei Surkov, Margaret Walker
Interpretează:
Natalia Lefescu
Eugen Ţugulea
Ilie Iliescu
Ion Marinescu
Valeriu Grama
Constantin Adamovici
Eugen Nagy
Radu Reisel
Vera Varzopov
Jean Săndulescu
Nicolae Toma
Regia artistică: Radu Penciulescu
Data premierei: 26 aprilie 1959
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Scene din viaţa de la ţară în patru acte de A.P.Cehov
Traducerea: R.Teculescu şi V.Jianu
Vanea trăieşte împreună cu nepoata sa, Sonia, pe o moşie la ţară. Împreună, ei nu doar gestionează domeniul, ci au preluat şi o parte din muncile care asigură venitul moşiei şi întreţin viaţa luxoasă a tatălui Soniei, profesorul universitar Serebreacov, întruchipare a intelectualităţii reci şi egoiste. Când acesta, însoţit de tânăra şi frumoasa lui soţie, Elena Andreevna, soseşte la moşie, vieţile tuturor sunt bulversate. Vanea şi Mihail Astrov, medic idealist, se îndrăgostesc de Elena, care le respinge avansurile. Sonia e îndrăgostită la rândul ei de Astrov, dar fără speranţă. Intenţia lui Serbreacov de a vinde moşia pentru a trăi în oraş trezeşte mânia lui Vanea, care îl acuză de egoism şi nerecunoştinţă, trăgând chiar cu arma după el, fără a-l răni. Serebreacov şi Elena pleacă, lăsându-i pe Vanea şi pe Sonia trişti, singuri, dar adoptând atitudini diferite în faţa nefericirii: în timp ce Vanea, făcând bilanţul unei vieţi goale e bântuit de gândul sinuciderii, Sonia rămâne tonică şi optimistă. Istoria unor vieţi banale, a unor personaje care trec pe lângă fericire…
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Comedie în trei acte şi un epilog de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava
Piesa „Nota zero la purtare” aduce în prim-plan un mediu cunoscut, adesea întâlnit în literatura dramatică, dar care își păstrează mereu nota de gingășie, candoare și exaltare: liceul. Sunt prezente în ea farsele și poznele școlărești, sfiala primelor mărturisiri, durerea adevăratelor înfrângeri și preocuparea persistentă pentru viitorul personal.
Dincolo de acestea, acțiunea piesei, situată în primele luni după 23 August 1944 redă o parte din tensiunea acelor zile. Sosirea unui nou coleg utecist tulbură vechile relații și obiceiuri. În întregul ei, piesa este impregnată de romantism revoluționar și conține, după cum remarcă regizorul Valeriu Moisescu, un crâmpei din lupta comuniștilor și uteciștilor în școală împotriva reacțiunii.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Ziariştii
Piesă în trei acte (4 tablouri) de Al.Mirodan
Tributară epocii în care a fost scrisă (1953), dar bucurându-se de un succes notabil în anii ’60, piesa „Ziariștii”reprezintă un omagiu adus presei comuniste de tineret. În centrul piesei stă Cerchez, redactor-șef al ziarului „Viața tineretului”. La doar 27 de ani, Cerchez are înțelepciunea unui om trecut prin viață. El va lua apărarea anonimului Ioan Gheorghe „un fel de « român generic », ca la Liviu Rebreanu, împotriva traficanților de principii din partidul comunist” (Mircea Ghițulescu în „Dramaturgi români contemporani”). Printre atributele piesei, semnalate de presa vremii, menționăm forța care poate pune în mișcare conștiințele adormite și puritatea adevărurilor pe care le proclamă. Eroii piesei sunt tineri pasionați, capabili de gesturi mari și de sacrificii nelimitate. Ei nu sunt încă figuri consacrate, dar se remarcă prin fapte, prin viața lor autentică în societate, prin faptul că au ceva de spus și acționează fără ezitare.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Comedie în patru acte de Nikolai Pogodin
Traducerea: Al.Philippide şi G.Ciocler
Marcată de o accentuată componentă prolectultistă şi propagandistă, piesa „Aristocraţii” de Nikolai Pogodin dezvoltă o acţiune plasată pe şantierul Canalului „Stalin”, care leagă Marea Albă de Marea Baltică. Construit între anii 1931 şi 1933 prin folosirea muncii forţate depuse de prizonierii politici, Canalul a fost prezentat ca un model de succes al primului plan cincinal sovietic. Scopul proiectului era atât construcţia propriu-zisă, cât şi reformarea şi reeducarea oamenilor prin muncă. Aceasta este şi tema piesei lui Pogodin; „aristocraţii” săi sunt bandiţi, hoţi, delapidatori, sabotori, contrarevoluţionari, prostituate, fanatici religioşi. Gromov, comandantul lagărului de muncă unde se află aceştia se frământă fără răgaz în căutarea celor mai bune metode de a se apropia de sufletele lor. Miza de la care porneşte piesa este următoarea: dacă munca l-a creat pe om, ea va reuşi să îl transforme. Încrederea în potenţialul omenesc apare nelimitată, demonstrând că expresia „Omul – cel mai preţios capital” nu este o vorbă în vânt.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Autor: I.L.Caragiale
Cele zece dintre cele mai cunoscute schiţe ale apreciatului scriitor român I.L. Caragiale au surprins ridicolul, uneori chiar absurdul relaţiilor omeneşti şi al întâmplărilor prin care oamenii trec cu sau fără voia lor. Accentul este pus pe anecdotă, pe moment și nu pe alunecarea în povestire. „Momentele și schițele caragialiene sunt și instantanee fulgerătoare ori clipe de viață, adică efemeride fixate pe retina eternității, dar și situații sau ipostaze decupate intenționat pentru exemplaritatea lor în privința unor anumite faze ori stadii ale existenței.” (Ion Vartic – „Dicționar analitic de opere literare românești”)
Ca proiecții de viață familială și publică, schițele caragialiene cuprind o mare cantitate de adevăr istoric, redat de actorii orădeni în această serie de miniaturi artistice, mereu actuale.
- Details
- Category: Stagiunea 1958-1959
Comedie în trei acte de Aurel Baranga
Piesa „Mielul turbat” de Aurel Baranga abordează un subiect de actualitate pentru epoca în care a fost scrisă: birocratismul şi pericolul pe care îl reprezintă acest obstacol în calea noului, în calea iniţiativelor oamenilor muncii. Cabinetul tehnic al unei mari întreprinderi – locul de desfăşurare al acţiunii – adăposteşte câţiva birocraţi care fac zile amare inovatorilor. Reprezentanţii lor sunt responsabilul cabinetului tehnic, Toma Dumitrescu, referentul tehnic, Bontaş, inginerul-şef Cristescu şi alţii. La antipodul acestora se găsesc figurile luminoase ale piesei: muncitorul Spiridon Biserică, secretarul organizaţiei de partid, Dumitru Ionescu-Perjoiu şi desenatoarea Maria, care sunt capabili de a-i evalua pe primii la justa lor valoare.
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Autor: Jean Anouilh
Traducerea: Valentin Lipatti
„Ciocârlia” lui Jean Anouilh retrasează episoadele esenţiale ale vieţii Ioanei d’Arc, o poveste binecunoscută: într-un moment dificil al istoriei, când Franţa este invadată de trupele englezeşti, Ioana d’Arc, fată simplă din popor, îi reînsufleţeşte pe soldaţi, recucereşte oraşul Orléans, îi înfrânge pe duşmani la Patay şi îl încoronează pe Carol VII în catedrala de la Reims. Ea încearcă apoi să recucerească Parisul, dar e trădată şi părăsită de regele căruia îi readusese puterea. În final, Ioana este vândută englezilor care îi înscenează un proces religios şi o ard de vie pe rug, sub pretextul ereziei şi al necredinţei, într-o piaţă din Rouen (1431). Dramaturgul francez urmăreşte cu fidelitate etapele parcurse de Ioana în scurta, dar luminoasa ei viaţă şi, pentru a le prezenta, recurge la o formulă ingenioasă: el reconstituie procesul de la Rouen, în care Ioana îşi relatează viaţa şi faptele retrospectiv, ca într-un film. Piesa alternează scenele de acuzare din sala tribunalului din Rouen (acuzaţii aduse de Episcopul Cauchon, de Inchizitor, de contele de Warwick şi de alţii) şi scenele retrospective din viaţa Ioanei. Pe măsură ce Ioana îşi deapănă autobiografia, îşi fac apariţia personajele care au participat la episoadele cele mai semnificative. Din raporturile Ioanei cu judecătorii, din argumentări şi contraargumentări se contruieşte conţinutul ideatic al piesei.
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Comedie amară în trei acte de G.M.Zamfirescu
Subintitulată „comedie amară”, piesa „Ion Anapoda” prezintă o tematică perenă: căutarea fericirii. Fiecare personaj din piesă luptă pentru atingerea acestui ideal prin mijloace proprii, caracteristice felului său de a fi. Stăvăroaia o caută în amintirile trecutului său, invocând mereu numele răposatului său soţ, maior de roşiori; Mioara şi Valter caută fericirea prin parvenire. Ion şi Frosa fac excepţie în acest peisaj. Ion este funcţionar la o bancă din Bucureşti; pentru ceilalţi, e un om „anapoda”, care nu folosşte înşelătorii şi subtilităţi şi care nu are nici măcar un nume: e „dânsul”. Frosa e femeie de serviciu în casa văduvei Străvăroaia şi e silită de stăpâni şi de ceilalţi să poarte o mască, să nu fie ea însăşi. Prin Ion, ea începe să se înţeleagă pe sine şi să caute frumosul. Împreună, cei doi găsesc calea de realizare a fericirii prin iubire, cinste şi omenie.
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Roman dramatic în două părţi, zece tablouri de Mircea Ştefănescu
După cum remarcă Valentin Silvestru, piesa „Acolo, departe” „destramă mitul aventurii și impune ideea nerealizării artistului ce se desprinde de solul natal” („Contemporanul” nr. 27, 5 iulie 1957). În piesă se ciocnesc două mentalități: una a grupului care, împreună cu Barbu, înțelege menirea (inclusiv socială) a artistului și aceea a inadaptaților, a dezrădăcinaților pe care îi reprezintă Pompei, Silviu și Le Pernod.
Scriitorul Silviu, crede că, pentru completa sa dezvoltare artistică, trebuie să plece „acolo, departe”, într-o metropolă a artelor, inițial întruchipată de București, unde speră că va găsi și publicul care să recepteze adecvat scrierile sale. În București își face prieteni, se integrează în lumea artistică locală, dar simte că și această glorie este tot una provincială. Pentru a-și da întreaga măsură a talentului, el decide să plece la Paris. Succesul nu se lasă așteptat: cartea se vinde dar, în momentul în care se împlinește ca artist, nostalgia eroului își inversează obiectul. În roman, Silviu face elogiul provinciei, al oamenilor dragi pe care i-a lăsat în urmă, al lumii la care a sperat să se întoarcă în tot răstimpul cât a stat departe de ea. Dovada că talentul și valoarea se realizează deplin aici, aproape, lângă ai tăi.
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Feerie în versuri (prolog şi şapte tablouri) de Valentin Avrigeanu
Premieră absolută
Un spectacol adresat cu precădere celor mici, dar și celor care, aflați la vârsta adultă, au căutat să retrăiască emoțiile copilăriei, „Poveste din pădurea aurie” a înfățișat prin personaje pitorești, reale sau alegorice, eterna luptă dintre Bine și Rău. Mesajul piesei este formulat concis de Zamfir:
„O! Dacă-aș găsi sămânța „Binelui” să o sădesc
Colea-n suflet și dintr-însa roadele să văd cum cresc
Și la rândul lor fac roade… Omenirea de sub soare
S-ar iubi cinstit, din suflet…”
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Spectacol de estradă în două acte (20 tablouri)
Scenariul: Valentin Avrigeanu, Ricardo Colberti, Ioan Pater, Dorel Urlăţeanu
- Details
- Category: Stagiunea 1957-1958
Piesă în patru acte de Leonid Leonov
Traducerea: Al.Kiriţescu şi Ada Steinberg
Într-un orășel sovietic, casa doctorului Talanov e ocupată de armata germană, în iarna anilor 1941-1942. În vreme ce fiica medicului se implică în lupta împotriva aliaților, unicul fiu al lui Talanov, Feodor, se întoarce acasă după trei ani de închisoare. Cum reapariția lui neașteptată coincide cu invazia germană, concetățenii îl primesc cu o neîncredere oarecum justificată. El e reabilitat când își asumă falsa identitate a lui Kolesnikov, conducătorul unui grup de partizani. Feodor e spânzurat, dar sacrificiul său îi permite adevăratului Kolesnikov să scape, în vreme ce toate prevestesc o iminentă răsturnare a situației de pe front în favoarea rușilor.
