Please ensure Javascript is enabled for purposes of website accessibility
Folosim cookie-uri | We use cookies
Cookie-urile ne permit să vă oferim online serviciile noastre. Pentru a vă bucura de toate facilitățile website-ului este necesar să le acceptați.
×

Română (ro-ro)

Semicentenarul Caragiale, dedicat împlinirii a 50 de ani de la moartea scriitorului, a reprezentat o celebrare a personalității și a operei caragialiene, ce se încadrează evoluției generale a dramatugiei epocii (Cehov, Maeterlink, Strindberg, Jarry, Craig) și preced unele dezvoltări ulterioare ale artei dramatice (Eugen Ionescu). „Nivelul calitativ avut mereu în vedere de Caragiale este acela european. Realizând o chintesență a spiritului național, dramaturgul a avut totodată o adevărată vocație de european, dovedită în operă prin sinteza pe care a trasat-o între mijloacele tradiționale ale teatrului și exigențele dramei moderne”. (I. Constantinescu – „Caragiale și începuturile teatrului european modern”, Ed. Minerva, București, 1974).

Feerie în cinci acte de William Shakespeare
Traducerea:  Şt.O.Iosif
Traducerea revizuită:  Florin Tornea

Având la bază surse de inspirație multiple – mitologia greco-romană, legendele Evului Mediu și folclorul englez – binecunoscuta creație shakespeariană „Visul unei nopți de vară” este o piesă a cărei temă, în vorbe și în fapte, este dragostea. E vorba de dragostea oarbă, lipsită de rațiune, sinceră și uneori capricioasă. Căsătoria ducelui Theseu cu Hippolyta, regina Amazoanelor, constituie cadrul piesei, a cărei acțiune începe și se termină în palatal ducelui. Conflictul este declanșat de o veche lege ateniană care le dădea cetățenilor puterea să aleagă soți potriviți fiicelor lor, iar în caz de nesupunere, să ceară chiar moartea acestora din urmă. Uzând de acest drept, Egeus îi cere ducelui Atenei condamnarea la moarte a fiicei sale, Hermia, pentru refuzul ei de a se căsători cu Demetrius, vlăstar al unei nobile familii ateniene. Situația inițială ne înfățișează iubirea reciprocă dintre Hermia și Lysander, precum și iubirea neîmpărtășită a lui Demetrius pentru Hermia și a Helenei (prietena Hermiei) pentru Demetrius. Pentru a scăpa cu viață și a-și salva iubirea, Hermia și Lysander hotărăsc să fugă prin pădure spre casa unei mătuși unde legea nemiloasă nu are nicio putere. Ei sunt urmați în taină de Helena și de Demetrius, pătrunzând astfel cu toții pe tărâmul miraculous al

Piesă în trei acte, şase tablouri de Nicolae Damaschin

Acțiunea piesei se petrece în Gospodăria Agricolă Colectivă „Steaua”, unde inginerul agronom Titi Spinuș împiedică obținerea de recolte bogate, la adevăratul potențial al gospodăriei, printr-o atitudine delăsătoare, expresia lui favorită fiind „problema asta nu-i urgentă”.

Lui i se opun Mioara, zootehnistă competentă și dedicată și Ioana, fiica președintelui gospodăriei. Energică, tăioasă, ambițioasă și plină de inițiativă, un adevărat „drac de fată”, ea nu își cruță nici măcar părinții, silindu-i să își facă o autocritică severă și să își îndeplinească fără abateri norma de zile-muncă. Tot ea obține o recoltă record de porumb de pe hectarul ce îi revine din G.A.C., aplicând în secret metodele de producție recomandate de inginerul agronom Dan Răchitan de la București. În același timp, acesta este iubitul Anei, sora mai mare a Ioanei, tânără doctoriță în sat.

Comedie în două părţi de Vadim Korostîliov

Traducerea:  Horia Deleanu şi Irina Popescu 

În revista „Teatrul”, nr. 1/962, Al. Popovici observă că piesa „Cred în tine” împrumută convențiile unei feerii, transformând eroina piesei într-o Cenușăreasă și un banal contabil într-un vrăjitor apt să opereze modificări profunde în oameni și în felul lor de a se vedea unii pe alții. Un tânăr soț devine imediat după căsătorie un ins plictisit, morocănos, iar calitățile și farmecul Irinei încetează să îl mai intereseze. Apelând în primul rând la credința în semeni, amicul-vrăjitor o va transforma pe Irina cu ajutorul unei simple rochii de bal. Reprezentant al poeziei, al armoniei estetice, el îi invită pe ceilalți spre vis, ca spre un fapt firesc al existenței. Astfel, soția neglijată redevine pentru soț întruparea frumosului, a aspirațiilor creatoare. Totuși, Irina nu se schimbă, ci perspectiva soțului, nepăsător până atunci la adevărurile imediate, mai atras de strălucirile astrale decât de cele apropiate. După cum afirmă autorul Vadim Korostiliov în caietul-program al spectacolului, piesa „Cred în tine” „nu e nici basm, nici realitate. Mai curând e și una și alta. În viață se întâmplă adeseori minuni, dar noi nu le vedem. Iar atunci când le vezi, poți povesti cum a făcut un om ca altul să devină minunat, numai pentru că a crezut în el, pentru că a crezut că este într-adevăr minunat.”

Comedie tonică în şMi se pare romanticase tablouri de  Radu Cosaşu

Situată la limita dintre reportaj şi text dramatic, piesa „Mi se pare romantic…” porneşte de la un conflict sumar înfiripat: Dinu Constantin, strungar în drum spre inginerie, e tentat să ceară o intervenţie (de care, de fapt, nu are nevoie), de la secretarul Comitetului orăşenesc de partid. Pretextul piesei este, aşadar, combaterea sistemului de „pile”, a societăţilor mutuale de ajutor reciproc pe bază de interes. Conflictul e realmente un aspect din lupta cu vechiul (simbolizat prin vulgaritate, prost-gust şi micile laşităţi cotidiene) şi proclamarea noului în conştiinţa omului socialist – întruchipat de profesoara de la seral sau de miliţianul pasionat de istorie şi geografie. În această ambianţă de tinereţe, sinceritate şi optimism rezidă adevăratul romantism căutat de piesă, nu în romanţiozitatea desuetă a domnişoarei Lilly de la restaurantul cu tonomat sau a casieriţei care suspină peste filele romanului „Roşu şi negru.” Piesa îşi propune să surprindă procesul de tranformare, de spulberare a vechiului atât pe plan social, cât şi înăuntrul fiecăruia.

Comedie în trei acte de  Andrei Uspenski
Traducerea:  Sonia Filip

Eroina principală din piesa „Fata cu pistrui”, Glaşa Ivanovna, şi-a terminat de curând studiile şi, în loc să plece în taigaua siberiană împreună cu brigada de comsomolişti din care face parte, rămâne la Moscova şi se angajează în colectivul de control al noilor blocuri de locuinţe date în folosinţă. La Moscova ea l-a întâlnit pe Alexei, pe care îl iubeşte cu adevărat şi alături de care înţelege să îşi făurească fericirea. Momentele de afirmare şi împlinire a acestei iubiri dau naştere unor pagini de emoţionantă vibraţie lirică. Conflictul piesei nu se rezumă însă la o simplă poveste de dragoste. Echipa Glaşei din taiga tinde să o considere o dezertoare care şi-a căutat un trai mai bun. Soţul Alexei e tentat să vadă un capriciu în insistenţa cu care ea se ridică împotriva inginerului Ivan Stepanovici Rubţov, constructor priceput, dar mai puţin atent la calitatea lucrărilor. Fata cu pistrui nu împlineşte fapte eroice şi lupta ei nu are accente grave sau retorice. Acţiunile ei sunt simple, iar gesturile sale capătă valoare de simbol într-o comedie caldă, entuziastă şi autentică.

Piesă în două părţi  de J.B.Priestley
Traducerea:  Petre Comarnescu

Piesa „Inspectorul de poliţie” a fost interpretată ca o parabolă a dezintegrării valorilor societăţii engleze victoriene, premergătoare primului război mondial, expresie a principiilor politice socialiste ale autorului. Acţiunea celor trei acte ale piesei se desfăşoară într-o singură noapte, în casa familiei Birling dintr-un oraş industrial englezesc. Petrecerea de logodnă a fiicei Sheila cu Gerald e întreruptă de vizita Inspectorului Goole, care îi interoghează pe toţi membrii familiei cu privire la sinuciderea unei fete din clasa muncitoare. Treptat, prin confesiuni şocante, care vor distruge încrederea şi relaţiile familiale, ancheta relevă că toţi cei prezenţi au contribuit direct sau indirect la moartea tinerei Eva Smith. Birling tatăl a concediat-o de la întreprinderea sa în urma unei greve. Sheila – fiica – a impus concedierea ei dintr-un magazin; Gerald şi-a făcut-o pentru un timp amantă, ca apoi să o părăsească; Eric – fiul -, a avut-o şi el drept amantă, lăsând-o însărcinată. Când Eva Smith s-a adresat unei societăţi caritabile pentru ajutor, doamna Birling a refuzat-o. Astfel se construieşte valoarea simbolică a personajului Eva Smith, reprezentând omul simplu peste care societatea atotputernică trece fără scrupule, zdrobindu-i fericirea, demnitatea şi viaţa.

de  Radu Ţenţulescu

Distribuţia:

Chiril:  Liviu Mărtinuş
Oana:  Simona Constantinescu
Doina:  Doina Vasiu
Profesoara:  Sofica Albu
Ifrim:  Grig Schiţcu

Regia artistică:  Dorel Urlăţeanu
Decor:  Nagy Sándor
Costume:  Eliza Popescu

Data premierei:  9 noiembrie 1961

Comedie în trei acte de  Mihail Sebastian

Intriga piesei „Ultima oră” surprinde un episod în aparență minor, dar apt să răstoarne o întreagă ordine stabilită în societatea bucureșteană interbelică. Gazeta de informație publică, politică și scandal „Deșteptarea” publică într-o zi articolul „Alexandru cel Mare în Media” al profesorului de istorie Alexandru Andronic, în care persoanele avizate recunosc un atac voalat la adresa marelui industriaș Grigore Bucșan, cu referiri la afaceri strict secrete și poate nu dintre cele mai oneste. Atât directorul gazetei, cât și industriașul îl vizitează pe Andronic, de altfel un anonim al lumii mondene, fiecare urmărind câte un scop personal: primul să și-l apropie în calitate de colaborator, de vreme ce este, nu se știe prin ce mijloace, posesorul unor informații atât de valoroase; al doilea, pentru a contracara următoarele atacuri și dezvăluiri în presă, oferindu-i savantului o sumă semnificativă de bani. Andronic îi refuză pe amândoi; Bucșan pune la cale diverse stratageme pentru a-l sabota pe savant, mergând până la cele mai înalte foruri și ministere. Soluția salvatoare pentru toți vine însă de la Magda, o studentă fascinată de personalitatea lui Alexandru cel Mare și puțin îndrăgostită de profesorul său; ea îl convinge pe Bucșan să asigure fondurile necesare unei călătorii de studii de trei ani în Asia, pe urmele marelui conducător antic, pentru savant și pentru ea însăși, ca și crearea unei Asociații pentru încurajarea studiilor de istorie antică, avându-l ca președinte al consiliului de administrație tot pe Alexandru Andronic.

Comedie în cinci acte de Beaumarchais
Traducerea:  I.Stroescu şi Anda Boldur

Cea mai cunoscută piesă din trilogia creată de Beaumarchais la sfârșitul secolului al XVIII-lea, „Nunta lui Figaro”, desfășoară într-un ritm alert noile aventuri ale năstrușnicului Figaro, personaj ce-și făcuse intrarea pe scena literară prin comedia „Bărbierul din Sevilla”, cu mai bine de zece ani înainte.

Figaro, valet al Contelui Almaviva dorește să se căsătorească cu Suzane, prima cameristă a Contesei Almaviva. Contele, care nu rămâne indiferent la nurii tinerei cameriste și își reclamă „dreptul seniorului”, caută să împiedice această căsătorie cu ajutorul Marcelinei, care încearcă să îl forțeze pe Figaro să o ia de nevastă în contul unor datorii mai vechi. Cherubin, pajul Contelui, adolescent aflat la primele tresăriri sentimentale, o curtează pe Fanchette, fiica grădinarului, dar în același timp este interesat chiar de Contesa Almaviva. Aceasta află că soțul său a încercat să o seducă pe Suzane și pune la cale un plan de răzbunare.

Piesă în două părţi de Alexei Arbuzov
Traducerea:  Emma Beniuc

Subintitulată „o piesă despre oameni și evenimente de la mijlocul secolului XX”, „Poveste din Irkutsk” se încadrează în preocupările dramaturgului sovietic de a defini conștiința comunistă și de a reda realitatea socială contemporană lui în URSS. Piesa combină modalitățile teatrului antic (intervențiile corului) și mijloacele teatrului modern, dând naștere unei construcții dramatice din care nu lipsesc lirismul și emoția. Eroii piesei sunt tineri membri ai echipei de construcție a hidrocentralei de pe râul Angara, în Siberia. Un loc important în piesă îl ocupă rivalitatea dintre Victor și Serghei. Conflictul dintre ei nu se rezumă numai la rivalitatea amoroasă pentru a câștiga dragostea Valiei, casieră la un magazin alimentar; în relația lor se ciocnesc două principii de viață distincte, de unde și abordarea diferită a iubirii: pentru Victor, Valia este mai mult o parteneră de amuzament, astfel încât relația lor e lipsită de profunzime. Dimpotrivă, Serghei vede potențialul Valiei, partea ei bună, dincolo de aparenta superficialitate și neseriozitate. El crede cu tărie că dragostea lui plină de încredere și de răspundere o va transforma, fapt care îi și asigură iubirea sinceră, matură a Valiei. Cei doi se căsătoresc și au doi gemeni, Fedia și Lenocika, dar fericirea lor este efemeră. Plecat la scăldat într-o zi caldă de vară, Serghei se îneacă salvând de la moarte doi copii, murind așadar ca un

Piesă în trei acte, un prolog şi un epilog de Eugen Mirea şi Kovács György

Aparent înrudită ca tematică cu celebra creație shakespeariană „Romeo și Julieta”, piesa „Ultimul tren” pune în discuție problematica șovinismului și a modalităților de conviețuire etnică pe teritoriul României. Tiberiu Vlad, Apáthy Aladár și văduva Szabó Elisabeta, naționaliști convinși, întrețin prin fapte și atitudini tensiunea, ura nocivă între familiile lor, diferite în primul rând prin apartenența etnică. De acest zid al necomunicării se va izbi dureros dragostea tinerilor Szabó Imre și Claudia Vlad, lipsiți de experiență, inocenți și influențabili.

„Ultimul tren” devine o metaforă a acestei atitudini distrugătoare de vieți, ce va fi în mod necesar înlocuită de o nouă mentalitate, de convingerea că armonia etnică poate și va deveni o realitate.

Comedie în trei acte de Ştefan Iureş şi Ben Dumitrescu

Axată pe relația dintre individ și societate, piesa „O lună de confort” angajează o dezbatere despre răspunderea omului față de semenii săi, despre implicarea sa în lumea în care se integrează. Pe un șantier comunist sosește un grup de studenți pentru o lună de practică, experiență care se va dovedi esențială în vederea înțelegerii rostului lor în viață. Ca în orice grup, personalitățile studenților sunt felurite: Filip Teianu este un student sârguincios, individualist, care visează să devină reputat om de știință, însă în practică se va arăta destul de nepriceput; Constant Antipa este „șmecherul” grupului, înzestrat cu o notă de superficialitate și comoditate; Maria Popa, Nicu Barbu, Zenovie Cincu sunt modești, apropiați de ceilalți și nu se feresc de greutățile muncii. De formarea lor se ocupă Dumitru Dancu, secretarul unei organzații de bază a Partidului Comunist, plin de tact, ferm, dar și înțelegător față de tineri și față de lipsa lor de experiență. Pe șantier, studenții înțeleg ce înseamnă viața cu adevărat și învață să așeze interesele individuale pe locul secund, după interesele colectivității din care fac parte. Contactul cu practica răstoarnă valorile și relațiile aparent consolidate și intervine decisiv la formarea unei atitudini realiste față de existența cunoscută până atunci mai mult din cărți.

Piesă în trei acte de  N.Richard Nash
Traducerea:  Tudor Staicu şi Mircea Alexandrescu

Romantică și plină de semnificații, piesa „Omul care aduce ploaia” a fost transpusă scenic și cinematografic în repetate rânduri, demonstrând nevoia oamenilor de a crede în puterea unui vis. Acțiunea piesei este plasată la ferma familiei Curry dintr-un orășel din vestul Statelor Unite ale Americii, în epoca Marii Depresiuni. De prea multă vreme, seceta pustiește recoltele și, în același timp, sufletele oamenilor; grijile ies mai pregnant la iveală în aceste condiții, răbdarea și caracterul fiecăruia sunt puse la încercare. Ca fundal al conflictului, seceta capătă dimensiuni de simbol. Un tată înțelept, iubitor și doi frați construiți pe coordonate antagonice (Noah – fire practică, lipsit de imaginație și Jim – visător, blajin, copilăros) se preocupă de soarta fiicei, respectiv surorii lor, Lizzie care, la 27 de ani, riscă să rămână fată bătrână. Fire puternică, înțeleaptă și muncitoare, Lizzie nu este prea frumoasă, nici atrăgătoare, fapt de care este dureros de conștientă. Evenimentul care le schimbă ritmul monoton al existenței este sosirea lui Bill Starbuck, personaj simbolic, care le promite aducerea ploii în schimbul a 100 de dolari. Șarlatan? Vânzător de speranță? Cert este că toți cred în el și în puterea sa. Apariția lui declanșează o serie de evenimente care o fac pe Lizzie să se privească pe sine însăși într-o lumină nouă. Într-adevăr, ploaia sosește și, împreună cu ea, dragostea. Deși nu-l urmează, Lizzie va prelua de la Bill avântul și încrederea în viață.

Piesă în trei acte  de Titus Popovici

În preajma zilei de 23 august 1944, într-o casă veche, neterminată, își duc existența izolată de ororile din afară un profesor de muzică ce a fost concediat din școala unde preda, nefiind de acord cu actele dictaturii la putere, fiica lui adolescentă, Ada și Andrei, un pianist de excepție, evreu, pe care profesorul îl ascunde pe tot parcursul războiului. Între ei și societatea oficială a existat un început de polemică, dar, la constatarea nepotrivirii ideologice, cei trei au preferat să se retragă, convinși că prin izolarea vremelnică se vor menține puri, neatinși: „Timpul nu există (…) S-a speriat de noi și ne-a ocolit. Ne-a lăsat pe o insulă. Trei naufragiați.” (Ada). Realitatea exterioară dă buzna peste ei în mod neașteptat în persoana ofițerului german Knapp, fost profesor de filozofie la universitate. Surprinzător, între Knapp și Andrei se angajează o discuție cordială, bazată pe o aparentă înțelegere subterană între intelectuali: ei savurează frumusețea „Passacagliei” lui Bach, fac elogiul elitelor și al celor puțini care gândesc. Totuși, între cel care a adoptat cruzimea și violența războiului și cel care le-a evitat cu orice preț nu pot exista punți de comunicare. Knapp și subalternii săi îi zdrobesc degetele lui Andrei, mutilându-l fizic și sufletește.

Dramă în două părţi de Radu Theodoru

Comedie eroică în cinci acte de  Edmond Rostand
Traducerea:  Corneliu Rădulescu

„Cyrano de Bergerac” este o piesă în cinci acte scrisă aproape în întregime în alexandrini, urmând ca formă şi stil tradiţiile teatrului romantic. Cyrano este un muschetar rebel îndrăgostit de verişoara lui, Roxane. Complexat de nasul său enorm, el nu îndrăzneşte să îşi dezvăluie sentimentele sau să o curteze şi, din disperare, acceptă să îşi protejeze rivalul, pe Cristian, de care e îndrăgostită Roxane. Mai mult, Cyrano chiar îl ajută să o seducă pe Roxane prin declaraţii şi scrisori pasionale. Treptat, totuşi, Cristian îşi dă seama că Roxane nu îl iubeşte pe el, ci spiritul şi inteligenţa de care Cyrano face dovadă în scrisori. În momentul în care cei doi se hotărăsc să dea totul în vileag, Cristian e ucis în luptă, iar Cyrano decide să păstreze tăcerea. Cincisprezece ani mai târziu, în timp ce trăieşte retrasă la o mănăstire, Roxane înţelege totul. Este însă prea târziu, căci Cyrano, rănit, moare în braţele ei. Prezentată ca o coproducţie a secţiilor română şi maghiară a Teatrului de Stat din Oradea, „Cyrano de Bergerac” a constituit o reuşită atât prin conturarea atmosferei istorice şi prin redarea eroismului de capă şi spadă, cât şi prin caracterul personajelor, purtătoare de valori mereu actuale.

Comedie în cinci acte  de A.N.Ostrovski
Traducerea:  Valeria şi Profira Sadoveanu

Personajul central al piesei „Pădurea” de N.A. Ostrovski este Gurmîjscaia, o proprietăreasă care sub o aparenţă de virtute severă ascunde un trecut bogat în aventuri şi dragostea prezentă pentru mult prea tânărul Bulanov. Ea adăposteşte o rudă săracă, Axiuşa, care doreşte să se mărite cu fiul unui negustor de păduri, Vosmibratov. Acesta se opune căsătoriei, căci fata nu are zestre, iar Gurmijscaia nu vrea să îi dea nimic. Copleşită de mizerie şi indignată de această supremaţie a banilor, Axiuşa este gata să se sinucidă. Un frate de al ei, actor sărac, o opreşte de la acest gest extre şi îi oferă o sumă de bani pentru a face posibilă căsătoria. La rândul ei, Gurmîjscaia se căsătoreşte cu tinerelul care ar i-ar fi putut fi fiu, dacă nu chiar nepot.

Comedie în trei acte  de  Constantin Teodoru

Piesa „Partea leului” înfăţişează încercarea nereuşţită a unor escroci de a abuza de bunurile comune ale societăţii. Pe un şantier de construcţii se inflitrează prin falsificarea unei diplome Bartolomeu Moţoc, locţiitorul inginerului-şef, care îşi găseşte la faţa locului doi complici. Cei trei ocupă în ierarhia fabulei locul leului (cu celebra lui „parte” la câştig), al şobolanului şi al vulpii. Oamenii de pe şantier observa însă acţiunile lor ilegale şi vor strânge cercul în jurul celor trei până la totala lor demascare.

Piesă în trei acte, patru tablouri  de Dorel Dorian

Acţiunea piesei „Secunda 58” este plasată pe un şantier energetic socialist, ai cărui angajaţi evoluează în ritmul construcţiei. Banu Mareş, inginer şi şef de şantier, e pe cale să îşi părăsească soţia şi copilul pentru o nouă dragoste care îi apare în viaţă, în fiinţa Domnicăi Rotaru. Ştefan Mareş, fratele lui, e în pragul prăbuşirii morale. Toţi sunt puşi în situaţia de a-şi alege în mod radical drumul în viaţă. Pentru a determina evoluţia psihologică a personajelor, autorul utilizează ca simbol accidentul tehnic: o defecţiune, o întrerupere de curent. Pentru întreprinderile care primesc energie electrică de la această sursă, orice întrerupere mai mare de un minut poate cauza pagube importante. Defecţiunea de 58 de secunde e remediată de personajul ale cărui premize morale îl îndreptăţeau cel mai puţin să săvârşească acest act salvator. Secunda 58 simbolizează clipa-limită în care se clarifică problemele aparent nerezolvabile, momentul în care după un proces se iau deciziile supreme şi fără întoarcere. Scrisă într-un ritm viu, în care pasajele lirice alternează cu cele dramatice şi cu note de umor, piesa urmăreşte procesul de creştere a sentimentului de responsabilitate socială la personajele obligate să ia hotărâri de o importanţă vitală: „toţi am avut sau vom avea odată o grea încercare, o întrerupere… o secundă 58…”

Trupa Iosif Vulcan:

Trupa Arcadia:

×

TOP