Actriţă

Studii: medii

Venită de la Ansamblul Armatei din Cluj-Napoca împreună cu soţul său de atunci, nu a zăbovit la Oradea decât mai puţin de două stagiuni. Actriţă cu aspect plăcut şi cald, a avut câteva apariţii agreabile în puţinele roluri jucate, în care nu era doar decorativă. După divorţ s-a transferat la alt teatru.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 22.09.1945

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1968, clasa prof.Ion Cojar

Andra Teodorescu a debutat la Galaţi. Apariţie plăcută şi distinsă, sensibilă şi expresivă, a avut câteva apariţii foarte apreciate în timpul scurt petrecut la Oradea – Brigida în „Michelangelo” de Al.Kiriţescu, Cecily în „Ce înseamnă să fii Onest” de Oscar Wilde, Celia în „Casa cu două intrări” de Calderón de la Barca, Gina în „Moartea ultimului golan” de Virgil Stoenescu, Luluţa în „Chiriţa în provincie” de Vasile Alecsandri – sunt amintiri plăcute pentru orice spectator orădean.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 30.10.1929, Orhei, Republica Moldova

Data și locul morții: 5 aprilie 2013, Oradea

Studii: Institutul de Teatru Bucureşti, clasa prof.Nicolae Bălţăţeanu

A crescut într-o familie de intelectuali înstăriţi, având o copilărie fericită la moşia desprinsă parcă din scrierile lui Turgheniev, de la Orhei. De mică a avut ocazia să vadă filme cu Shirley Temple şi să joace în mici scenete „puse în scenă” de bunica ei, pe mica scenă improvizată în grădina casei.

A absolvit Liceul Teoretic din Dej, apoi a urmat Institutul de Teatru, clasa Nicolae Bălţăţeanu. În anul III de facultate s-a căsătorit cu colegul ei, Corneliu Zdrehuş, viitor regizor.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 08.06.1933, Pleniţa

Studii: I.A.T.C. „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955

Încă una din „grupul celor doisprezece” veniţi după absolvire, să pună bazele secţiei române a teatrului orădean, în 1955. Actriţă talentată şi expresivă, a ţinut „capul de afiş” în mai toate premierele jucate în cele patru stagiuni petrecute la Oradea.

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 20.03.1976, Timişoara

Studii: Academia de Teatru şi Film „I.L.Caragiale” Bucureşti, 2004, secţia regie-teatru, profesori: Alexa Visarion, Cornel Todea

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 29.01.1930, Oradea

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Cluj, secţia de regie teatru, 1954, profesori: Tompa Miklós, Delly Ferenc, Szabó Ernő.

A fost angajat câţiva ani la Teatrul Maghiar din Timişoara, dar cei mai mulţi ani i-a petrecut la Oradea, având, la cele două secţii ale Teatrului de Stat, o activitate intensă şi rodnică. Trebuie să recunoaştem că Szombati Gille Otto a semnat regia a numeroase spectacole de succes de casă, trecând, pe bună dreptate, drept „salvator” al bugetului instituţiei, mereu insuficient. Piesele erau fie comedii – romantice, satirice, poliţiste –, fie drame sau piese pentru copii.

Actor

Data şi locul naşterii: 24.01.1944, Timişoara

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1969

A venit la Teatrul din Oradea ca absolvent şi a rămas doar trei stagiuni, după care s-a instalat la Teatrul Naţional din Timişoara. Opţiunea, orice s-ar zice, părea în favoarea lui. De altfel, la puţină vreme după aceea, l-am putut aplauda în rolul Ştefăniţă din spectacolul cu piesa „Viforul” de B.Şt.Delavrancea. La Oradea a Interpretat cu eleganţă (avea o siluetă foarte plăcută, de statură potrivită, subţire, fin, delicat), roluri ca Algernon din spumoasa comedie „Ce însemnă să fii Onest” a lui Oscar Wilde; un rol Ionescu, plin de umor, din piesa într-un act „Trei doctori” – localizare de Virginia Vlaicu (în spectacolul-coupé „Gărgăunii dragostei”; Bernard în apreciatul  spectacol „Moartea unui comis-voiajor” de Arthur Miller; un Medvedenko misterios, descoperindu-se, încet-încet, în spectacolul „Pescăruşul” de A.P.Cehov, sau Wank în „Dispariţia lui Galy Gay” de Bertold Brecht.

Actor

Data şi locul naşterii: 09.05.1958, Buzău

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1983

A debutat în stagiunea 1984/1985 la Oradea – unde a venit împreună cu foarte tânărul regizor Alexandru Darie, tot debutant. A făcut asistenţa de regie şi a Interpretat rolul Preotului în spectacolul „Porţile” („Săptămâna luminată”) de Mihai Săulescu. Spectacolul, parte dintr-un coupé cu „Apa” de Dumitru Solomon (în regia lui Victor Ioan Frunză), a fost prezentat la Săptămâna Teatrului Scurt de la Oradea. S-a făcut remarcat prin rolurile principale: Mincu din spectacolul remarcabil şi controversat „Jolly Joker” de Tudor Popescu şi, mai ales, rolul lui Mozart din „Amadues” de Peter Shaffer, ambele în regia unuia dintre cei mai talentaţi regizori, Alexandru Darie, astăzi apreciat nu doar pe plan naţional, ci şi internaţional. Despre Mozart, Interpretat de el, iată ce au scris cronicarii după premieră: „Prin jocul profund ataşant al lui Cristian Şofron, de un netăgăduit farmec personal, demonstraţia piesei, ca şi aceea a spectacolului, se împlinesc fericit, într-un necesar şi dinamic erchilibru de forţe, durabila bucurie a spiritului, prilejuită de un veritabil eveniment teatral”. (Victor Parhon) Azi este actor la Teatrul „Nottara” Bucureşti. A fost, o vreme, director artistic la Teatrul Dramatic din Constanţa şi directorul Casei de Cultură a Municipiului Bucureşti.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 20.12.1943, Craiova

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1971, clasa prof.Ion Finteşteanu, lector Sanda Manu

Necăsătorită.

Fiică de actor (Nicolae Sireteanu, Artist al Poporului), a trecut doar meteoric printr-un teatru de provincie, apoi s-a redirecţionat spre capitală, la Teatrul „Nottara”, unde juca şi tatăl ei. A făcut o carieră suficient de vizibilă, dar fără virtuţi remarcabile, cu toate că a apărut în spectacole tv, radiofonice şi în numeroase filme. Despre felul cum a înţeles ea s-o interpreteze pe Nina („Pescăruşul” de A.P.Cehov), cronicarul Dumitru Chirilă a scris: „interpretarea tulburătoare a Ruxandrei Sireteanu în Nina Zarecinaia, momentele de dramatism conţinut şi de intensă tensionare lăuntrică şi dezinvoltură a jocului, mereu simplu şi natural”. Exigentă, disciplinată, cu un respect deosebit pentru scenă (dobândit în familie).  (Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 09.10.1930

Studii: Institutul de Teatru Cluj (1955)

Actriţă expresivă şi plăcută, cu forţă interioară, a fost o prezenţă romantică în cele şapte personaje cărora le-a dat viaţă de-a lungul a două stagiuni petrecute la Oradea. S-au reîntors prea devreme la Baia Mare, împreună cu soţul ei, actorul Vasile Constantinescu, la Teatrul Dramatic.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 20.04.1936, Dăbâca

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1962

Orădean de origine, a colaborat ca pianist şi acordeonist cu Teatrul de Păpuşi, iar după absolvire a venit în oraşul natal, unde a zăbovit doar o stagiune şi ceva, timp în care a jucat câteva roluri importante, cu har, apoi s-a transferat la Teatrul de Comedie Bucureşti – unde „l-a vrut” maestrul Beligan –, colectiv în care a jucat până la sfârşitul carierei şi al vieţii.

Actor

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1963

Repartizat la Oradea, împreună cu soţia, s-au transferat la Teatrul Naţional Timişoara, după numai o stagiune, timp în care a jucat rolul Richard Dudgeon din „Discipolul diavolului” de G.B.Shaw, dovedindu-şi, în acest rol, calităţile artistice. La Timişoara a devenit unul din actorii de bază ai colectivului, având şi unele apariţii, destul de importante, în filme cu caracter istoric.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1963

Căsătorită, încă din facultate, cu actorul Sandu Simionică, au venit împreună la Oradea, au jucat, fiecare, câte cinci roluri în aceeaşi stagiune (două principale), apoi s-au transferat la Timişoara, unde şi-au continuat întreaga carieră. Actriţă plăcută şi talentată.

Se pare că, dacă norocul scenic nu i-a surâs cum ar fi meritat, fiica lor, Ada, se dovedeşte şi foarte talentată, şi ceva mai norocoasă, ea jucând, deşi foarte tânără, roluri de mare răspundere pe scena Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 01.01.1927, Cluj-Napoca

Studii: Institutul de Teatru Cluj

A început la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, apoi a continuat la cel din Turda, înainte de a veni la Oradea, în 1957, împeună cu soţul. Nemulţumită de rolurile în care a fost distribuită, după câteva stagiuni, s-a transferat într-un alt teatru (Turda).

Era fiica, din prima căsătorie, a actorului Constantin Simionescu.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 01.03.1899, Bucureşti

Constantin Simionescu a avut un destin artistic asemănător cu al multor actori care şi-au început activitatea în perioada interbelică. A jucat şi el în Compania de revistă Dem.Mihăilescu Brăila, a fost actor al Naţionalului din Cluj-Napoca. Din anul 1946 a venit la Oradea, împreună cu soţia lui, Dalma. Ei au jucat atunci, la Teatrul de Vest, proaspăt înfiinţat, după eliberare şi revenirea Ardealului în… România. După destrămarea acestuia, ei au lucrat cu echipe de amatori, luptând, cu o abnegaţie excepţională pentru redeschiderea – de data aceasta – a secţiei române. Visul lor a prins viaţă, şi în 1955 s-a inaugurat deschiderea secţiei române cu spectacolul „O scrisoare pierdută” de I.L.Cargiale, în regia lui Corneliu Zdrehuş. În rolul lui Nae Caţavencu, Constantin Simionescu a creat, spun cei care au văzut spectacolul, un personaj de o subtilitate deosebită: inteligent, viclean, dar în acelaşi timp, plin de şarm, cuceritor.

Actor

Data şi locul naşterii: 20.10.1927, Craiova

Studii: Academia de Arte „Coretti” Craiova

Marcel Segărceanu a venit la Oradea de la Arad, din a doua generaţie a tinerei secţii române (1956). Bine făcut, o siluetă elegantă, blond-şaten cu ochi albaştri, păr ondulat, serios, de o sobrietate care adăuga nişte ani vârstei sale reale, Marcel Segărceanu a fost distribuit în roluri ce i se potriveau: tineri serioşi în spectacole cu piese sovietice ca „Întâlnire cu tinereţea” de Alexei Arbuzov (Kolea), „Tinereţea părinţilor” de Boris Gorbatov (Ocicar), apoi a trecut şi la compoziţii de tipul Cadâr (în spectacolul „Tache , Ianke şi Cadâr” de Victor Ion Popa), Cristescu (în spectacolul „Secunda 58” de Dorel Dorian, Cavalerul Crucii de fier (în spectacolul „Passacaglia” de Titus Popovici) sau hâtrul Marin Tănase (în spectacolul „O lună de confort” de Ştefan Iureş şi Ben Dumitrescu). Când personajele erau mai consistente (vezi Don Guzman din „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais), Snout din „Visul unei nopţi de vară de William Shakespeare, Mateiaş din „Luceafărul” de B.Şt.Delavrancea), Marcel Segărceanu depunea un efort lăudabil, să le confere o siluetă originală.

Actriţă

Studii: medii

Actriţă a Teatrului de Păpuşi din Oradea, a fost angajată, temporar, ca actor-figurant, pentru o scurtă perioadă, timp în care a apărut în câteva roluri episodice, cu sinceritate şi modestie.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 10.07.1952, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1978

Absolventă cu notă maximă a Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, Cristina Şchiopu a jucat, încă din studenţie, un rol principal în filmul lui Dan Piţa: „Tănase Scatiu”. Presa a scris, atunci, cu entuziasm, despre tânăra Interpretă a rolului Tincuţa. În 1978 a venit la Teatrul de Stat Oradea, unde, de la primele roluri, a dovedit că merită atributul de vedetă. A jucat vreme de opt-nouă ani, aproape exclusiv roluri principale. Înaltă, subţire, doar aparent fragilă, extrem de expresivă, inteligentă, cu o mare putere de concentrare, de o sensibilitate atent controlată, Cristina Şchiopu a devenit foarte curând colaboratoarea regizorului, în cel mai bun înţeles al cuvântului, părtaşă la reuşita conturării personajului încredinţat. Dotată cu un simţ aparte al scenei, fotogenică, cu o prestanţă de necontestat şi capabilă să comunice excelent cu partenerii, Cristina Şchiopu a putut întruchipa la fel de convingător roluri de comedie, de dramă şi chiar de tragedie.