Treci la conținutul principal

ORAR AGENȚIEI DE BILETE

Luni: 14:00-18:00
Marți: 12:00 - 18:00
Miercuri: 10:00 - 14:00
Joi: 12:00 - 18:00
Vineri: 10:00 - 14:00
Sâmbătă și Duminică: închis
Agenția este deschisă și cu o oră înainte de începerea fiecărui spectacol de la Sala Mare, indiferent de zi.

PROGRAMUL AGENȚIEI DE BILETE
Luni: 14:00 - 18:00
Marți: 12:00 - 18:00
Miercuri: 10:00 - 14:00
Joi: 12:00 - 18:00
Vineri: 10:00 - 14:00
Sâmbătă și Duminică: închis
Agenția este deschisă și cu o oră înainte de începerea fiecărui spectacol de la Sala Mare, indiferent de zi.
Teatrul Regina Maria Oradea

Arhivă Trupa Iosif Vulcan

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Nica, Simona

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actriţă

Data şi locul naşterii: 05.10.1977, Târgu Ocna, judeţul Bacău

Studii: Facultatea de Teatru Iaşi, 2000

În cei doi ani (2000-2002) cât a funcţionat la Teatrul de Stat din Oradea, Simona Nica a jucat relativ mult, dar aproape exclusiv roluri mici, episodice, excepţie fiind cel al pitorescului personaj Fräulein din „Gaiţele” de Al.Kiriţescu, o compoziţie simpatică – căreia i-a adăugat ceva din farmecul ei personal. În rolul Dianei Ciobanu din „Cabaret în familie” (după Jean Poiret), a dovedit, iar, că ştie să pună umor în interpretare. Blondă, subţirică, a  acceptat, desigur, având în vedere că mai are multe de învăţat, roluri mici – în corul „Medeei” (de Euripide) sau în „Dom Juan” (de Molière), dar şi mai multe roluri mici, însă importante în economia spectacolului „Fantastica şi trista poveste a candidei Eréndira…” (dramatizare după G.G.Márquez). Probabil ar fi urmat şi roluri mai importante, dacă actriţa nu ar fi părăsit trupa, optând pentru un alt teatru.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Neagu, Mariana

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actriţă

Data şi locul naşterii: 13.01.1949, Maia, judeţul Ilfov

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1975, clasa prof.Sanda Manu

Este la Teatrul de Stat din Oradea din anul 1975. A venit împreună cu trei colegi de an: Ileana Iurciuc, Mircea Constantinescu şi Radu Vaida. De la început, conducerea le-a oferit şansa unui debut consistent – în spectacolul „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian. Ei i-a revenit, conform cu prezenţa ei (tânără, înaltă, subţire, frumoasă, cu reale disponibilităţi atât pentru dramă cât şi comedie) rolul Monei. Au urmat numeroase roluri principale în spectacole valoroase, cum ar fi: Rosetta – „Fântâna Trevi”  de G.L.Bernini, Soţia – „Rechizitoriul” de Keskin Yîldîrîm, Tinca III şi Anca – „Casa evantai” de Marin Sorescu, Enea – „Porunca a şaptea” de Dario Fo, Valea – „Aventuriera” de Emil Braghinski, etc., toate sub bagheta regizorală a lui Sergiu Savin. În revista „Familia”, Dumitru Chirilă scria că „Fântâna Trevi” este o certă izbândă artistică”, iar  Mariana Neagu „o  temperamentală Rosetta”. În rolul dificil din „Casa evantai”, Mariana Neagu a dovedit o bună înţelegere a ingenioasei piese (dramă/comedie) soresciene, integrându-se cu succes trupei.

Musceleanu, Gheorghe

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actor

Data şi locul naşterii: 24.05.1912, Bucureşti

Studii: Conservatorul Popular Bucureşti

A început Dreptul, dar a terminat Conservatorul. Înainte de război, a apărut pe afişele Teatrelor: „Mic”, „Comedia”, „Comic”, „Savoy”, şi a continuat la  teatrele de stat din Bârlad, Piteşti, Galaţi, Bacău, de unde a ajuns la Oradea, în 1966, împreună cu soţia sa. Deşi la vârsta maturităţii artistice, s-a dovedit un actor modern, inteligent, stăpân pe profesie – date care i-au permis să realizeze, şi la Oradea, creaţii valoroase în rolurile: Romulus Augustus din „Romulus cel Mare” de Friedrich Dürrenmatt, Domnul din „Veac de iarnă” de Ion Omescu, Ministrul Brana din „Opinia publică” de Aurel Baranga, pe lângă alte, numeroase roluri principale pe care le jucase în teatrele amintite, şi, fără îndoială, şi în cele ce i-au urmat, după ce a părăsit Oradea, în 1968.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Miu, Maria

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 16.06.1957

Studii: Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti

Încă de la debut, Maria Miu s-a dovedit un scenograf de excepţie. Nu doar pentru frumuseţea şi precizia schiţelor sale, în care linia sigură a desenului se întâlneşte fericit cu armonia culorilor, ci şi pentru admirabila sa capacitate de a alege materialele şi a urmări, în cele mai mici detalii, executarea lor în ateliere (atât la decor, cât şi la costume). Ea, nu doar că urmăreşte execuţia corectă, ci ia pensula şi acul, şi lucrează efectiv alături de pictorii şi decoratorii executanţi. Este şi unul din motivele pentru care toţi colaboratorii, nu doar o stimează pentru talentul ei, ci o şi iubesc pentru dăruirea şi modestia cu care li se alătură până la finalul lucrării.

Miere Chirilă, Anca

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actriţă

Data şi locul naşterii: 20.11.1934, Vadu Crişului

Studii: fără studii de specialitate

Anca Miere Chirilă şi-a  început activitatea scenică la Teatrul de Stat din Oradea, ca membru corp-ansamblu, cum se spunea în anii aceia. A jucat toată viaţa pe scena teatrului orădean. Talentată, fără îndoială, ascultând răbdătoare şi (aparent) docilă indicaţiile regizorilor, ea şi-a construit, încet dar sigur, un destin artistic generos, complex, armonios, în deplin acord cu viaţa personală, trăită frumos, alături de un om inteligent şi echilibrat, care a fost soţul ei, eminentul critic Dumitru Chirilă. Comuniunea cu el, ca şi viaţa ei de copil orfan (a crescut la orfelinat), i-au fost de mare folos, ea ştiind să pună preţ pe modestie, pe muncă, pe devotament, pe prietenie. Rar mi-a fost dat să văd un om, o actriţă, în special, care să pună mereu la îndoială reuşitele artistice, să ceară mereu sfaturi, să aprecieze just contribuţia colegilor la propriile-i succese, etc. A fost toată viaţa un om de un devotament şi o cinste exemplare faţă de scenă şi faţă de prieteni şi colegi. Credincioasă, Anca Miere Chirilă şi-a condus toată viaţa în respectul celor zece porunci.

Micu, Camelia

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 04.01.1957, Braşov

Studii: A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia scenografie, clasa prof. Mihai Tofan şi Vasile Roman. Examenul de diplomă l-a luat cu brio, cu scenografia spectacolelor „Burghezul gentilom” de Molière şi „Anotimpuri teatrale” de Eduard Covali, prezentate la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ.

Camelia Micu a fost angajată doi ani la Teatrul din Oradea, de fapt două stagiuni, timp în care a lucrat relativ puţin, sau, hai să spunem moderat. Timidă, rezervată, dar şi plină de bun-simţ, a colaborat cu rezultate artistice meritorii, remarcate, de altfel, şi de cronicari. Fantezie, culoare şi umor găsim în decorul şi costumele spectacolului „Mary Poppins” după Pamela Travers, colaborarea cu experimentatul regizor Farkas Ştefan fiind de bun augur. A semnat, de asemenea, un decor suplu şi funcţional (destinat şi deplasărilor şi turneelor) la spectacolul „Arta conversaaţiei” de Ileana Vulpescu, la care a colaborat şi distinsul pedagog, regizoarea Zoe Anghel Stanca.

Mereuţă Vendramini, Oana

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actriţă

Data şi locul naşterii: 02.01.1964, Ploieşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1990, secţia actorie, clasa prof.Gelu Colceag

Tânăra Oana Mereuţă a venit la Teatrul de Stat din Oradea, cum mărturiseşte într-un interviu, mai ales pentru înţelegerea cu Alexandru Darie, de a juca în reluarea spectacolului „Amadeus” de Peter Shaffer, rolul Constanzei Weber (interpretată cu multă fineţe, admirabil de către Cristina Şchiopu, plecată definitiv din ţară, în Olanda). După interpretarea unor rolişoare mai mici în spectacolele „Lifting” de Pierre Chesnot şi „Mătuşa lui Charley” de Brandon Thomas, i s-a încredinţat într-adevăr rolul Constanzei în spectacolul atât de frumos, de atent lucrat şi „îmbibat” de muzică: „Amadeus”.

Maud, Mary

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actriţă

Data şi locul naşterii: 23.07.1908, Bucureşti

Studii: medii

Şi-a început cariera la Teatrul „Cărăbuş” al lui Constantin Tănase, a jucat apoi în comedii şi operete pe mai multe scene din capitală, încă din 1934 (Teatrul „Alb şi Negru”, „Colorado”, „Gioconda”, „Savoy”), iar din 1948 până în 1959 la Teatrul de Stat din Sibiu. Şi acolo, cât şi la Oradea (până la data decesului), a Interpretat o sumedenie de roluri importante, în care şi-a dovedit marele talent, nu doar în piese uşurele, ci şi în partituri de mare forţă dramatică: Văduva Bohn din „Cei din Dangaard” de Martin Andersen Nexö, Elisabeta de Valois în „Maria Stuart” de Friedrich Schiller (Sibiu), Claire Zachanassian în „Vizita bătrânei doamne” de Friedrich Dürrenmatt, pe care, urmărind-o, te întrebai: de unde poate emana atâta forţă dintr-un trup atât de firav? Numai din marele său talent.

Mărtinuş, Liviu

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actor

Data şi locul naşterii: 01.06.1931, Bucureşti

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1954

Cazangiu, înainte de institut, debutul ca actor l-a făcut la Teatrul din Sibiu, de unde, împreună cu Maud Mary au venit la Oradea, în 1959. Actor robust, cu o voce plăcută şi caldă, a jucat roluri importante şi la Sibiu şi la Oradea, remarcându-se prin simplitate şi forţă. Au rămas vii în amintirea orădenilor Petru Rareş din „Luceafărul” lui B.Şt.Delavrancea sau Tache din „Tache, Ianke şi Cadâr” de V.I.Popa, Crişan din „Horia” de Mihail Davidoglu, şi nu numai. În vara lui 1964 s-a transferat la Arad, unde a jucat mai mulţi ani, până când s-a stins, în cabină, pregătindu-se să intre într-un nou spectacol…

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Martin, Ioan

Arhivă Actori Trupa Iosif Vulcan

Actor

Data şi locul naşterii: 28.10.1936, Sântandrei

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1961, clasa prof.Dina Cocea

Coleg cu Marin Moraru, Gheorghe Dinică şi Ion Abrudan, cu care a venit „acasă”  la Oradea, Ion Martin aducea cu sine pe scenă, ACTORUL, OMUL. Parcă „hărăzit” să nu joace roluri de mare întindere (asemenea unui mare actor de roluri episodice de la Teatrul Naţional Bucureşti – Jenică Constantinescu), când intra pe scenă, simţeai că a intrat „cineva”. Vorbea simplu, chiar şi când tăcea, ca un ardelean desăvârşit. Avea o sensibilitate specială şi o căldură aparte. A jucat o sută două roluri în cei douăzeci şi unu de ani, şi mare păcat că a plecat tânăr dintre noi. Dar plăcerile vieţii se plătesc… Fişa lui de creaţie spune mai multe!

(Prezentare de Eugen Ţugulea)