Actor

Data şi locul naşterii: 07.06.1940, Moerich Agnito

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1971

Nu a avut timp să-şi arate calităţile actoriceşti – joc serios şi corect – în cele trei apariţii pe scena orădeană, unde a venit direct de la institut, deoarece s-a transferat numai după o stagiune, la Petroşani, iar apoi la Târgu Mureş. Actor cu o fantezie debordantă şi proiecte nenumărate, nu toate, din păcate, finalizate.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 10.01.1930, Floreşti

Studii: medii

A început activitatea ca artist amator la Teatrul de Vest şi Teatrul de păpuşi din Oradea. A fost selectat printre cei care au pus bazele secţiei române, în 1955, unde a avut şansa să joace Cetăţeanul turmentat din spectacolul inaugural cu piesa „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale. Dotat cu haz şi putere de muncă, a suplinit lipsa pregătirii de specialitate prin conştiinciozitate şi dăruire. A jucat mult, aducând o pată de culoare prin apariţiile sale scenice sincere şi spontane. S-a stins prematur, după aproape trei decenii dedicaţi scenei orădene. 

Actor

Data şi locul naşterii: 09.04.1930, Craiova, d.1981

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1955

A făcut parte din trupa celor care au pus bazele secţiei române a Teatrului din Oradea, azi Trupa „Iosif Vulcan”. A fost, de la început, unul din actorii de bază ai colectivului, apărând atât în spectacole de dramă, cât şi în comedii. Cu o expresivitate facială şi  o plastică corporală deosebită, a dat viaţă la peste o sută de roluri în cei douăzeci şi cinci de ani – cele mai multe adevărate creaţii: Mişu Feleacu în „Nota zero la purtare” de V.Stoenescu şi O.Sava, Figaro în „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, Philip Francis Queeg în „Revolta de pe Caine” de  Herman Wouk, Ilihoi din „Cartea lui Ioviţă” de Paul Everac, şi multe altele. După ce-şi sărbătorise un sfert de veac de teatru cu rolul titular din spectacolul „Bătrânul” de Maxim Gorki, în timpul premierei cu „Cartea lui Ioviţă” a făcut un accident vascular, imediat după intrarea în scenă. Dar, a jucat rolul până la capăt, şi a părăsit scena sub o furtună de aplauze  – ultimele! Şi a doua zi s-a stins. A fost actor până în ultima secundă a vieţii…

Regizor artistic

Data şi locul naşterii: 06.11.1941, Horodnicul de Sus

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1970, clasa prof.Ion Olteanu

Sergiu Savin a debutat la Teatrul Naţional din Iaşi, după care a lucrat vreme de patru ani (1970-1974) la Teatrul Naţional din Timişoara. Din 1974 până în anul 1996, a semnat la Teatrul de Stat din Oradea numeroase spectacole, atât ca regizor, cât şi ca scenograf. De altfel, talentul său remarcabil pentru pictură s-a şi materializat în anii din urmă, când artistul a renunţat la teatru şi s-a dedicat picturii de icoane pe lemn.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 10.10.1978, Iaşi

Studii: Universitatea de Artă Teatrală  Târgu Mureş,  2003

Despre Oana Rusu am putea afirma că la Oradea „n-a jucat decât o vară”. A venit în 2003, toamna, după absolvirea facultăţii de teatru, aşa se face că numele ei se regăseşte doar pe afişele unei singure stagiuni. Extrem de talentată, afişând un fizic şi un chip, în aparenţă banale, actriţa a dovedit, încă de la debut, că posedă o expresivitate neobişnuită. Celor câteva roluri Interpretate pe scena Teatrului din Oradea – Fatima din „Noaptea arabă” de Roland Schimmelpfennig, Felippa în „Licuricii”, text aparţinându-i lui Marius Damian, le-a conferit personalitate, făcându-se remarcată. A jucat în spectacolul „Electra” a lui Mihai Măniuţiu, încadrându-se perfect în corul de o importanţă covârşitoare. A strălucit de-a dreptul, în mai multe roluri, în spectacolui lui Alexandru Hauvater:  „Noaptea de 16 ianuarie” de Ayn Rand, unde a Interpretat excelent un personaj (Jane), dar a şi dansat şi cântat în momentele de cabaret ale spectacolului. Astăzi, actriţa joacă pe scena Teatrului de Operetă din Bucureşti.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Pictor scenograf

Data şi locul naşterii: 01.02.1972, Cluj-Napoca

Studii: Academia de Arte Vizuale „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, 1997

Tânărul scenograf din Cluj-Napoca s-a afirmat încă din studenţie. Primele colaborări la Teatrul din Oradea au fost în 1997, cu doi tineri regizori proveniţi şi ei, din şcoala teatrală clujeană: cu Radu Ghiţulescu la „Năpasta” şi la „Doctor fără voie”, şi cu Tudor Chirilă la „Pseudolus” de Plaut. A mai semnat, apoi, scenografia spectacolelor „Dacă dragoste nu e…” după Marin Preda şi la „Electra”, după Sofocle şi Euripide. Elaborate, funcţionale, purtând amprenta bunului gust şi a unei perfecte înţelegeri şi colaborări cu regizorii, decorurile semnate de Cristian Rusu, au fost apreciate de cronicari pentru originalitatea şi surprinzătoarea lor capacitate de a „vorbi” despre o epocă sau alta, păstrându-şi, totuşi, aerul modern într-un perfect acord cu textul şi mesajul acestuia.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 05.12.1941, Sibiu

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, clasa de limbă germană, prof.Petrică Vasilescu

Actor serios, sobru, de structură germană, muncind pe scenă fără rabat, a realizat multe roluri importante şi în celelalte teatre (Sibiu, Bucureşti, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Arad,), iar la Oradea a realizat cincisprezece roluri importante, între care: Regizorul Hinkfuss din „Astă-seară se improvizează” de Luigi Pirandello, pentru care a fost premiat în anul 1978: „Liviu Rozorea – scrie Ileana Berlogea – energic şi persuasiv” într-un spectacol remarcabil, „prin excelenţă de echipă”; sau Rhesos din „Rhesos (Regele trac)” de Euripide, la un nivel, care i-au certificat profesionalismul.  

Actriţă

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1961

O actriţă talentată, venită la Oradea odată cu absolvirea institutului, a jucat, cu har, trei roluri principale – într-o stagiune, vădind farmec şi prospeţime, apoi şi-a luat… zborul, spre alte zări: Târgu Mureş şi Petroşani.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor

Data şi locul naşterii: 22.10.1970, Ocna Mureş, judeţul Alba

Studii: Universitatea de Artă Teatrală Târgu Mureş, 1998

După absolvirea unui liceu industrial electrotehnic, a intrat, în 1994, la Facultatea de Teatru de la Târgu Mureş, la clasa prof.Cornel şi Marinela Popescu, pe care o absolvă în anul 1998. A venit la Oradea în acelaşi an. A debutat în rolul Bărbatului din spectacolul (cu viaţă scurtă, din păcate!) „Exerciţii de dicţie pentru câinii fără stăpân” de Dan Mihu. A mai Interpretat, până în 2001, când a plecat din teatru, câteva roluri, promiţând mult, dar, datorită fizicului atrăgător, cât şi datorită unei vizibile bucurii de a juca şi a unei firi deschise şi comunicative.

Actriţă

Data şi locul naşterii: 19.11.1951, Buhalniţa

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, Facultatea de Teatru, Secţia Actorie, clasa prof.Dem Rădulescu

Şi-a început activitatea ca actriţă corp ansamblu,  în stagiunea 1971/1972, la Oradea. A jucat patru roluri, dovedindu-şi calităţile, s-a transferat (cu acelaşi statut) la Satu Mare, apoi şi-a făcut studiile universitare, în timp, s-a mutat în capitală, unde treptat-treptat a devenit o actriţă cunoscută, stăpână pe mijloacele profesionale, jucând în roluri importante din teatru, film şi televiziune. Este şi cadru universitar la Academia de Teatru şi Film Bucureşti. 

Actor

Data şi locul naşterii: 26.11.1923, Tecuci

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1948

După ce şi-a început activitatea la Teatrul Naţional Bucureşti, şi-a continuat-o la Bacău, iar în 1956 a venit la Oradea. Actor inteligent şi spiritual şi pe scenă şi în viaţă, a jucat mai multe roluri pe scena orădeană – mari şi mici –, cea mai importantă realizare fiind rolul Carol în „Ciocârlia” de Jean Anouilh.  Vera Călin notează în lunga ei cronică la spectacolul „Ciocârlia”, contribuţia tuturor actorilor. După ce laudă prestaţiile Elizei Plopeanu şi a lui Ion Marinescu, consemnează talentul lui Radu Reisel (Carol) şi al lui Ilie Iliescu (Wanwick). În anul 1963 a emigrat, legal, în Israel, unde şi-a continuat activitatea în limba română şi ebraică, până la pensionare, fără să întrerupă legătura cu colegii şi prietenii din România. A fost mereu un om bun, blând, plin de solicitudine, generos şi hâtru, vesel, optimist.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actor corp-ansamblu

Data şi locul naşterii: 11.06.1950, Fălticeni

Tânăra Marlena Prigoreanu a venit la Oradea în anul 1971. Cu un  fizic atrăgător şi o dicţie bună, a intrat, prin concurs, la Teatrul de Stat din Oradea. A jucat în spectacolul regizoarei Nicoleta Toia, un rol artistic major (erau fetele de la Curtea lui Ştefan cel Mare, însoţitoarele Doamnei Maria – Marlena era Bălaşa) în spectacolul „Apus de soare” de B.Şt.Delavrancea. I s-a încredinţat un rol mic (o invitată la coctail) în spectacolul „Omul care…” de Horia Lovinescu. Dovedind talent şi seriozitate, ea a jucat apoi, două roluri importante – personajele fiind tinere fete – în spectacolul „Procesul Adam şi Eva” de Rudi Strahl şi „Unchiul nostru din Jamaica” de Dan Tărchilă. În anul 1973, prin concurs, a intrat la Teatrul de Păpuşi (devenit Teatrul pentru copii şi tineret „Arcadia”) din Oradea, şi a devenit una din actriţele de bază ale instituţiei, unde a jucat cu dăruire exemplară şi talent, zeci şi zeci de roluri principale, până la pensionare (jucând în spectacole şi pensionată fiind).

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 19.09.1964, Dumitreş

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Târgu Mureş, clasa lectorului universitar Constantin Doljan, 1986

A absolvit institutul de teatru ca şefă de promoţie. Au venit la Teatrul de Stat din Oradea, ea şi soţul ei, Dorin Presecan, prin repartiţie ministerială. Au debutat tot împreună, în spectacolul „Cele trei nopţi ale unei iubiri” de Hubay Miklós (în regia lui Dan Alecsandrescu, care îi ştia de la Târgu Mureş). Despre rolul Iuliei, soţia Poetului, în acest spectacol într-adevăr „plin de poezie”, criticul Valentin Silvestru a scris că „Iulia e mai terestră (prin contrast cu Daniel Vulcu – Poetul visător, n.n.), dar cu graţie plutind printre întâmplăr cu discreţie şi farmec, înţelegând şi neînţelegând, suferind şi bucurându-se tinereşte”. Prof.Ileana Berlogea a notat, în cronica ei, că Mariana Presecan a fost „impresionantă în încercările zadarnice de a-şi feri soţul, cel din spectacol, fireşte,  de atacurile din jur”.

Actor

Data şi locul naşterii: 30.07.1959, Luduş

Studii: Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” Târgu Mureş, 1986, clasa lectorului universitar Constantin Doljan

Absolvent şi el, ca soţia lui, Mariana (colegă de an cu el), Dorin Presecan a venit la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1986.  „Pentru un tânăr actor, declara el atunci, contează foarte mult colectivul în care se dezvpoltă, de întâlnirea cu regizorii”. „La Oradea, a mai spus el,  am găsit o extraordinară preocupare pentru pentru creşterea actorilor tineri”. Prezenţă foarte plăcută, tânărul înalt, o siluetă elegantă, blond-şaten, sobru, cu glas foarte frumos, bine timbrat, Dorin Presecan se anunţa capabil să întrupeze cele mai variate personaje dramatice, în special, dar şi comedie, aşa încât venirea în teatru a tânărului cuplu (soţii Presecan) a fost evident, un câştig cert. Dorin Presecan a debutat, alături de Mariana Presecan, în spectacolul „Cele trei nopţi ale unei iubiri”, într-un rol mai mic, dar important în economia unui spectacol văzut de foarte mulţi critici, şi pentru că Hubay Miklós era un distins scriitor cunoscut în România – fiind şi orădean! – ca Preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria.

Actriţă

Studii: Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” Bucureşti, 1963

Din institut a venit direct la Oradea, a jucat cinci roluri (patru principale), a lăsat pe retină şi în amintirea colegilor şi spectatorilor imaginea unei actriţe de mare viitor, şi s-a reîntors în capitală.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Studii: medii

Şi-a început cariera în teatrele particulare din capitală, apoi a continuat la Teatrul din Arad, de unde a poposit la Oradea, în 1955, împreună cu soţul său, actorul Mişu Vladimir. Chiar dacă fizicul nu o avantaja, avea o frumuseţe scenică izvorâtă din talent, care te cucerea. A fost o excelentă Chiriachiţă în „Titanic vals” de Tudor Muşatescu, dar şi celelalte apariţii atingeau performanţa. Avea umor şi o inteligenţă scenică remarcabilă. S-a stins înainte de vreme, de o boală necruţătoare. Păcat, era  o mare actriţă.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Data şi locul naşterii: 19.01.1943, Bucureşti

Studii: medii

A jucat într-un ansamblu artistic din Bucureşti, înainte de a veni, pentru un an, la Oradea, în 1965, după care a plecat din localitate. A revenit pentru trei stagiuni, pentru a părăsi Oradea – definitiv. Cu un fizic plăcut pentru o actriţă şi calităţi evidente, dar nelucrate, a jucat relativ multe roluri importante, lăsând, totdeauna, o impresie plăcută, fără a atinge plafonul maxim. O apariţie utilă şi necesară în orice colectiv teatral. Despre „Cititorul de contor” (de Paul Everac) cronicarul a avut cuvinte de laudă, consemnând „remarcabila tensiune dramatică” datorată tuturor interpreţilor, între care apărea elevul Adrian Pintea – viitorul actor de mare talent. Mia Popescu se numără printre ei. Într-o companie remarcabilă, omogenă, Mia Popescu a făcut faţă cu brio unui rol „de umplutură”, în fapt foarte important în economia unui spectacol admirabil („Ploşniţa” de Vladidmir Maiakovski) – personajele caricaturale, groteşti, constituind un fond perfect pentru ilustrarea unei lumi parvenite, ridicole, dar periculoase.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)

Actriţă

Studii: medii

Jucase la Arad, înainte de a face parte din colectivul care punea bazele secţiei române a teatrului orădean, în 1955, în care a dat viaţă rolului Zoe din „O scrisoare pierdută” a lui I.L.Caragiale. Actriţă foarte plăcută la înfăţişare, cu farmec scenic, în special în comedie, a realizat câteva „crochiuri” interesante în cele opt roluri jucate în doar două stagiuni. Căsătorindu-se, a plecat după soţul său, la Teatrul Naţional Timişoara, unde a activat până la pensionare.

(Prezentare de Eugen Ţugulea)