Detalii în curând…

„Acest text e un manual de ascensiune a dictaturii în societate, exemplificând meticulos tropii tiraniei, e o piesă-peisaj despre dictatori deghizați în salvatori. Richard, prodigios criminal, narcisist și violent, dezlănțuie un mecanism al terorii. Astfel, non-eroul devine, pentru o vreme, conducător. Ca și acum, poate peste o sută sau o mie de ani, Richard se va înfățișa în continuare în fața spectatorilor, explicându-le pas cu pas formele corupției din propria lor realitate. Iar spectatorii vor urmări cu sufletul la gură toate faptele de care au fost avertizați și nu vor face nimic. Își vor promite, poate, că derapajele pe care le trăiesc nu se vor mai repeta. Iată de ce am ales să imaginăm un univers scenic nedefinit temporal.

„Speranța nu urcă niciodată cu liftul” aduce în discuție un conflict care în contextul lumii actuale s-a acutizat: acela dintre lumea veche vs. lumea nouă.
O femeie singură, aflată la vârsta senectuții, este pusă în situația de a fi îngrijită de doi androizi, programați special pentru această misiune. Însă androizii, în primă fază, nu pot înțelege în totalitate nevoile femeii, deoarece gândirea lor este analitică și nu pot percepe emoțiile și nevoile spirituale ale subiectului lor.
Totuși, într-un final, fiecare are de câștigat din această confruntare și pare să se găsească o urmă de reconciliere între cele două lumi.

„Textul mi se pare necesar tocmai pentru că trăim într-o societate în care individualismul este principalul imperativ etic, în care Celălalt nu are valoare decât în măsura în care poate reprezenta un mijloc în vederea atingerii profitului. Am ales textul acesta pentru că prezintă condiția imigrantului din două perspective. Cea personală, umană, a fricilor, a torturii date de această situație în care este <<ilegal>> să exiști într-un loc, a iubirii, a căutării unui <<acasă>>, a modalităților prin care Elif colorează această existență alienantă. Și cealaltă, care este perspectiva politică, a omului care valorează doar atât cât poate produce. A omului ca unealtă de lucru și nimic mai mult. Și mai ales, a unui sistem birocratic construit astfel încât să se asigure că cineva ca Elif nu va putea niciodată obține drepturile necesare pentru a depăși condiția de simplă unealtă de lucru, nu va putea niciodată trăi ca un om.” (Alex Ianăși)

Distribuția:
Elif: Anda Tămășanu
Lily: Carina Bunea
Proprietara: Ioana Dragoș Gajdó
Fiul: George Dometi
Muncitorul: Sorin Ionescu
Femeia: Denisa Vlad
Polițistul: Eugen Neag
Registratoare: Corina Cernea, Angela Tanko, Giorgiana Coman, Mihaela Gherdan

Regia: Alex Ianăși
Scenografia: Tinatin Gobejishvili
Muzica: Ovidiu Iloc
Lighting Design: Vlad Lăzărescu

Datta premierei: 21, 22 decembrie 2024
Durata spectacolului: 2h

Spectacol recomandat persoanelor peste 14 ani!

Doctorul Stockmann, medicul idealist al unei stațiuni balneare dintr-un oraș generic, face o descoperire cutremurătoare: izvoarele care atrag mii de turiști în orașul său nu sunt tămăduitoare, ci periculoase pentru sănătate. Doar că „inima care pompează însăși viață” în acest oraș aduce atât venituri, cât și avantaje pentru toți membrii piramidei sociale. Stockmann se avântă astfel într-o luptă solitară pentru a expune adevărul într-o lume în care interesele economice primează, iar comunitatea rămâne adesea indiferentă.

Una dintre capodoperele cinematografiei mute realizate de Charlie Chaplin se transformă într-un musical plin de viață și emoționant pe scena Teatrului Regina Maria.

Povestea este una în ramă: Charlie Chaplin, regizor de film, în timp ce este pe platoul de filmare și ține un discurs angajaților săi, afla o veste tristă. Dar tot acest moment este întrerupt de un puști, care fuge de poliție și îl roagă pe regizor să se prefacă că este tatăl lui. De aici pornește ideea unui film emoționant, dar plin de umor, în care protagoniștii sunt un geamgiu sărac și un copil orfan, care trec împreună prin fel și fel de peripeții.

„Jucăm cu toții, fie că vrem, fie că nu, fie că știm, fie că nu, într-o mare comedie politică. Și ar fi o comedie pură dacă nu ar fi, în fond, o tragicomedie – (in)umană. 

Despre România s-a spus și se mai spune că e ultima țară din lume. Și multora această afirmație le conferă o satisfacție cinică (și sterilă). Fac parte dintre cei care spun că nu se poate ca pe unii dintre noi să nu ne doară. Și-mi doresc ca faptul acesta să-l împărtășesc, să se știe.

de David Lindsay-Abaire, regia Vlad Cristache

Într-un univers paralel totul e minunat și lucrurile se întâmplă așa cum ar trebui să se întâmple. În acest univers, un copil aleargă după un câine, apoi se întorc să se joace în sufragerie.

Într-un alt univers, se creează un butterfly effect colectiv unde cineva uită o ușă deschisă, cineva răspunde la telefon, cineva se grăbește și fiecare, pentru o fracțiune de secundă, nu anticipează ce urmează să se întâmple… iar câinele se întoarce singur. Are loc un accident, un accident absurd, pentru care vinovați sunt toți și nimeni în același timp. Iar procesul de vindecare este unul dificil, care are loc pe plan personal și interpersonal deopotrivă.

Rabbit Hole este o dramă psihologică emoționantă, construită ingenios în jurul ideii de pierdere și al mecanismelor de supraviețuire pe care oamenii le adoptă în procesul lent de vindecare. Este o poveste caldă despre acceptare, forță și transformare.

Distribuția:
Becca – Alina Leonte
Howie – Răzvan Vicoveanu
Izzy – Giorgiana Coman
Nat – Gabriela Codrea
Jason – Tudor Manea
Taz – Rara*

Regia artistică: Vlad Cristache
Scenografia: Andreea Tecla
*Dresor: Alexandru Bondar

Data premierei: 7 aprilie 2024
Durata spectacolului: 2h

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani!

În timpul spectacolului se folosesc lumini stroboscopice, care pot afecta persoanele cu epilepsie sau sensibilitate la acest tip de lumină.

„Cyrano de Bergerac” este un turneu de forță teatral, care surprinde pasiunea ce transcende timpul prin intermediul cuvântului rostit, poeziei contemporane și fizicității brute. Cyrano seduce prin ritm și rime, folosindu-și strălucirea lingvistică pentru a ajuta un alt bărbat să câștige inima iubirii sale adevărate, susținând – mai presus de toate – propria sa dragoste nestăvilită pentru cuvinte.

Un geniu al limbajului, dar convins de propria sa urâțenie, Cyrano o iubește în secret pe sclipitoarea Roxane, în timp ce Roxane este îndrăgostită de frumosul, dar nearticulatul Cristian.

Oferta generoasă a lui Cyrano de a acționa ca intermediar între cei doi pune în mișcare un triunghi amoros emoționant și adesea hilar, în care fiecare personaj este sfâșiat între momeala atracției fizice și puterea seducătoare a cuvintelor.

În această adaptare captivantă de Martin Crimp după capodopera lui Edmond Rostand, „Cyrano de Bergerac” aduce în prim-plan întrebări despre identitate, frumusețe și adevărata natură a dragostei, oferind o experiență teatrală remarcabilă și memorabilă.

Distribuția:

Cyrano: Richard Balint
Cristian: Răzvan Vicoveanu
Leila Ragueneau: Elvira Rîmbu
Roxane: Alina Leonte
De Guiche: Daniel Vulcu
Lignière: Sebastian Lupu
Le Bret: Sorin Ionescu
Directorul teatrului: Șerban Borda
Montfleury: Petre Ghimbășan
O persoană enervantă/ preot: Pavel Sîrghi
Valvert: George Dometi

Studente la facultatea de litere + alte roluri:
Giorgiana Coman
Carina Bunea
Denisa Vlad
Anda Tămășanu

Soldați + alte roluri:
Ciprian Ciuciu
Alin Stanciu
Eugen Neag
Paul Tripon
David Constantinescu
Tudor Manea
Cosmin Petruț

Regia artistică: Horia Suru
Scenografia: Tudor Prodan
Traducerea: Marian Popescu
Scrimă artistică: Andrei Dominte

Data premierei: 17 noiembrie 2023, Sala Mare
Durata: 2h 40 min. (cu o pauză)

Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani!

„zeițe de categoria B” de Alexandra Felseghi, după o idee de și în regia lui Andrei Măjeri, este un spectacol-eveniment care își propune să aducă pe aceeași scenă actrițe din trei orașe și trei teatre diferite, aplaudate în spațiile geografice în care joacă, dar mai puțin cunoscute în afara lor: Elena Ivanca (actriță a Teatrului Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca), Ioana Dragoș Gajdó (actriță a Teatrului „Regina Maria” Oradea), Silvia Luca (actriță a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani).

Premiera a avut loc în 22, 23 și 24 septembrie, la București, la creart/TEATRELLI – inițiatorul proiectului și producătorul principal, spectacolul urmând apoi să fie jucat, pe rând, în toate teatrele co-producătoare, respectiv la Teatrul Național Cluj-Napoca, Teatrul „Regina Maria” Oradea și Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani.

Piesa „Cruzime și Tandrețe” este o reinterpretare contemporană după „Trahinienele” lui Sofocle, realizată de Martin Crimp, care actualizează tragedia greacă antică și o pune în raport cu climatul politic al lumii de astăzi. Personajul lui Sofocle, Deianeira, devine astfel, în reinterpretarea lui Crimp, Amelia, soția unui general. Aflată într-o casă temporară, în apropierea unui aeroport internațional, pe măsură ce primește mai multe informații despre activitățile de război ale generalului, concepe un plan prin care să-l aducă acasă. Iubirea sa pentru el devine umbrită de îndoială și ură când află că soțul ei de rang înalt a inițiat un atac militar asupra unui oraș strategic nu doar din motive politice, ci și sentimentale.

Acțiunea are loc în Irlanda în timpul anilor ’90, iar spectacolul urmărește povestea lui Padraic, un terorist nemilos al Armatei de Eliberare Națională Irlandeză (INLA), care se întoarce în orașul său natal pentru a rezolva o situație de familie ce necesită intervenție imediată. În urma acestui element declanșator, atât el, cât și celelalte persoane implicate, pășesc într-un cerc vicios al răzbunării care transformă mici evenimente, altfel lipsite de dramatism, într-o mișcare absurdă de justițiarism extrem.

Urmează să aibă loc o tranzacție cel puțin ciudată.
Anunțul a fost distribuit și deja a apărut o candidată care pare să îndeplinească cele mai importante condiții menționate. Concret nu știe nimeni cum se procedează într-o situație de acest gen, dar se încearcă stabilirea detaliilor astfel încât toate părțile implicate să fie satisfăcute. Șansele ca totul să decurgă conform planului sunt mari, dacă nu este luat în considerare planul emoțional și complicațiile care pot apărea odată cu concurența. 

Georges (Răzvan Vicoveanu) și Jeannot (Richard Balint) sunt un cuplu fermecător de homosexuali de vârstă mijlocie. Primul este managerul, iar cel de-al doilea interpretul vedetă al unui club flamboaiant de drag queens din Saint-Tropez. După douăzeci de ani de fericire în afara căsătoriei, cei doi se confruntă cu cea mai grea provocare a relației lor de până acum: întâlnirea cu părinții logodnicei fiului lor.

Ambii hotărăsc că cea mai bună abordare este să-și ascundă identitățile sexuale, împreună cu personalitățile lor extravagante, când viitorii socri ultraconservatori și anti-gay vin în vizită. Acest scenariu comic declanșează o farsă franceză uluitoare.

Muzical, emoționant, atrăgător și uimitor, spectacolul „Colivia Nebunelor” este o capodoperă comică despre dragoste și preconcepții.

„Ultimii este o bucată de viață, trăită real și fără menajamente, fără pudori. Piesele lui Mimi nu te menajează, dor. Totul este frust, autentic și adevărat. Este un spectacol despre visare și despre neputință, despre dorința de a reuși, de a pleca undeva mai la lumină. Am ales textul pentru că e un text dur, pentru că eu cred în adevăr, chiar dacă acesta ne revoltă și e greu de digerat. Personajele noastre sunt captive într-o lume și într-un timp care trece degeaba. Sunt așa cum suntem noi, și răi, și frumoși, îi judeci, dar îi și compătimești. Toți visam la o viață mai bună, toți visam să fim fericiți și, în funcție de conjunctura în care ne aflăm, suntem dispuși sau nu să facem compromisuri.” (Denisa Irina Vlad)