Teatru de poezie – Spectacol Eminescu în colaborare cu Filarmonica de Stat Oradea

Regia artistică şi scenografia:  Sergiu Savin
Data premierei:  10 ianuarie 1992

Interpreţi:
Oana Mereuţă, Elvira Platon, Nicolae Toma, Eugen Ţugulea şi Orchestra Filarmonicii de Stat Oradea, dirijor:  Romeo Râmbu

Invitaţi:
Valeria Seciu,  Ovidiu Iuliu Moldovan

Spectacol de divertisment
Scenariul: Mircea Chirilă şi Daniel Vulcu, după Emanuel Hartman, Róbert Rátonyi, James Stille, Sándor Jancsó, Carlo Compagni, József Fehér

Regia artistică:  Daniel Vulcu
Scenografia:  Vioara Bara
Data premierei:  10 iunie 1992

Un nou spectacol de revistă menit să descrețească frunțile spectatorilor, măcar pentru câteva ceasuri, „Iubirea-i doar o glumă?” a cuprins prezentări de dans modern și de societate, șlagăre din repertoriul unor vedete precum Romina Power, Al Bano, Michael Jackson, Joe Cocker, Tina Turner, Phil Collins, melodii de dragoste și momente de operetă, dar și scenete umoristice: „Mica publicitate”, „Flagrant delict”, „La medic”, „La maternitate”.

Regia artistică:  Daniel Vulcu
Scenografia:  Vioara Bara
Data premierei:  10 iunie 1992

Interpereţi:
Alla Tăutu, Nicole Toma, Ileana Iurciuc, Mariana Presecan, Daniel Vulcu, Nicolae Barosan, Elvira Platon, Petre Panait, Doru Fîrte, Ion Ruscuţ, Lidia Lăzău, Eta Szél Patka, Luminiţa Crăciun

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Sorin Domide

Comedie în două părţi de Leonard Gershe
Traducerea:  Elisabeta Pop, Teodor Crişan şi Otto Szombati Gille

Regia artistică:  Otto Szombati Gille
Scenografia:  Gyöngyi Újvárossy Kerekes
Data premierei:  24 martie 1992

Piesă duioasă, emoţionantă, „Fluturii sunt liberi” a fost una dintre cele mai de succes reprezentaţii de pe Broadway, bucurându-se şi de o transpunere cinemtografică pe măsura acestui succes. Născut orb, Don a trăit toată viaţa alături de mama sa, aproape tiranică în afecţiunea ei. Aflat la prima tinereţe şi în plină expansiune a mişcării flower-power, Don decide să se rupă de sub tutela mamei, în căutarea libertăţii şi a identităţii proprii. În scurt timp, el cunoaşte un alt înţeles al iubirii decât cel matern, prin Jill, actriţă aflată la început de carieră şi trecută deja printr-un divorţ. Femeie-copil, iresponsabilă, jucăuşă, Jill îl fascinează pe Don prin exuberanţa ei, după cum şi Don o cucereşte pe Jill prin cultura lui şi prin stilul de viaţă care îl face diferit de toţi iubiţii ei de până atunci. Dincolo de melodramă şi sentimentalism, spectacolul surprinde ipostaze care rămân în esenţa lor aceleaşi în pofida trecerii timpului, tinerii adulţi fiind răscoliţi de aceleaşi mici drame, situaţii echivoce şi incertitudini.

Distribuţia:

Don Baker:   Doru Fîrte
Jill Tanner:  Elvira Platon
Doamna Baker:  Alla Tăutu
Ralph Austin:  Petre Panait, Dorin Presecan

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Stelian Panea

Piesă în două părţi de Alexandr Ghelman
Traducerea: Tudor Steriade

Regia artistică şi coloana sonoră:  Cornel Mihalache
Scenografia: Gyöngyi Újvárossy Kerekes
Data premierei:  17 decembrie 1991

Cu specifică acuitate a privirii, dramaturgul Alexandr Ghelman surprinde o dramă de familie „într-un moment când tensiunile sufletești – cumul de nemulțumiri și de lașități ascunse sub măștile conveniențelor, de vanități înăbușite – se descarcă într-o ceartă furibundă între soți, declanșată de un accident de muncă în care fiul și-a pierdut brațele.

Nefericită viață de familie a avut Andrei Golubev, nefericită viață a avut și Natașa, alături de omul pe care l-a iubit și de care s-a înstrăinat încetul cu încetul, pe măsură ce acesta urca, treaptă cu treaptă, în ierarhia unui mare trust de construcții. Nouă, spectatorilor, ni se prezintă nu momentele destrămării, ale sfâșierii acestei vieți; aceste momente se petrecuseră în tăinuite cute ale sufletului fiecăruia, când se trădaseră unul pe celălalt și fiecare pe sine însuși, din dorința de a izbuti în viața socială (…) Legea compensației, lege economică, spune că nu există câștig fără pierdere; Golubev a câștigat, a ajuns în sfârșit directorul trustului, o verigă importantă din lanțul nesfârșit al relațiilor de producție, dar cu prețul infirmității trupești a fiului și cu prețul, mai amar, al propriei infirmități sufletești (…).

Inginerul Golubev este vinovat de pierderea autenticității, vinovată este și Natașa, de complicitate, dar se pronunță și numele altor vinovați: al lui Goncearov, directorul trustului, cel care l-a deformat pe Golubev în sensul „necesarei” ipocrizii sociale și ale altora, aflați în relații mai mult sau mai puțin personale cu Golubevii. Vinovat e un întreg cerc vicios al minciunii și al fricii, în care frica de minciună e preîntâmpinată de minciuna izvorâtă din frică. (…)” (Constantin Radu-Maria, în revista „Teatrul”, nr. 12/1983)

Distribuţia:

Andrei:  Ion Mâinea
Nataşa:  Oana Mereuţă

Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Vasile Blejan, Balogh Iosif, Laviniu Goron
Sonorizarea:  Sorin Domide

Comedie de Nikolai Erdman
Traducerea: C.C.Buricea-Mlinarcic
Premieră pe ţară

Regia artistică:  Cornel Mihalache
Asistent de regie artistică:  Eugen Harizomenov
Scenografia:  Vioara Bara
Ilustraţia muzicală:  Cornel Mihalache şi Eugen Harizomenov
Data premierei:   7 noiembrie 1991

Piesă modernă, cu structură compozită, „Căutăm urgent ginere comunist” („Mandatul”), înfățășează, într-un amestec de stiluri, mergând de la vodevilul european al secolului al XIX-lea, la comedia rusească, cu note de umor tipice spectacolelor de cabaret, precum și cu elemente grotești, din tradiția farsei tragicomice, deruta societății rusești ce a urmat marii bulversări istorice produse de Revoluția bolșevică din 1917.

Din răscrucea istorică la care se află, personajele nu știu ce la va aduce viitorul: o stabilizare a regimului sovietic proaspăt instaurat, ori un eșec al revoluției și întoarcerea lucrurilor în matca lor cunoscută (un simbol al acestei stări de fapt este un tablou din apartamentul familiei Guliacikin, înfățișând „O noapte la Copenhaga” pe o față și portretul lui Karl Marx pe cealaltă). În acest seism social, atât veche aristocrație țaristă, cât și familiile de origine mai modestă caută soluții de conservare sau de parvenire dintre cele mai diverse, egale însă cu o simplă și inutilă autoamăgire. Pavel Guliacikin și ai săi cred că intrarea în partidul comunist și înrudirea cu o familie de aristocrați le vor asigura bunăstarea; din contră, tabăra aristocraților speră că mezalianța (și căsătoria unei membre a familiei cu un comunist autentic) le va ameliora originea socială, considerată nesănătoasă. În acest sens, dominat de interesul personal, Pavel Guliacikin se dorește comunist cu orice preț, prezentând chiar și un mandat care să dovedească apartenența sa la partid.

Atașată de trecut, nostalgică a epocii țariste, Tamara, prietena Nadejdei Petrovna aduce în casa acesteia o rochie ce îi aparținuse chipurile Împărătesei Alexandra, pentru a fi păstrată în siguranță. Bucătăreasa Anastasia, probând rochia, este luată drept fiica împărătesei, iar de aici începe farsa…

Distribuţia:

Pavel Guliacikin:  Petre Panait
Nadejda Petrovna:  Mariana Vasile
Varvara:  Ileana Iurciuc
Ivan Ivanovici:  Eugen Harizomenov
Nastia:  Oana Mereuţă
Tamara:  Mariana Neagu 
Smetanîci:  Marcel Popa
Valerian:  Dorin Presecan
Anatoli:  Doru Fîrte
Antonin Sigismundovici:  Nicolae Barosan
Agafanghel:  Nicolae Toma
Feliciata Gordeeava, Femeia cu papagal, Mătuşa:  Alla Tăutu
Ariadna:  Ofelia Fîrte
Flaşnetarul:  Eugen Ţugulea
În alte roluri:  Ion Ruscuţ şi copilul Alexandru Fîrte

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Stelian Panea

de Slawomir Mrožek
Premieră pe ţară

Traducerea şi regia artistică: Alexandru Colpacci
Scenografia:  Emilia Jivanov
Ilustraţia muzicală:  Delia Şerban
Mişcare de scenă:  Francisc Valkay
Data premierei:  24 septembrie 1991

Piesa „Abatorul” se construiește în jurul opoziției dintre plăcerile vieții (simbolizată de atracția Violonistului față de Flautistă) și sublimarea prin artă. Protagonistul, Violonist în căutarea afirmării geniului său, păstrează în adâncul sufletului o trăire de copil; el trăiește sub dominația mamei, femeie inteligentă, experimentată și conștientă de acest lucru, dar care se teme că fiul ei, devenit adult, nu îi va mai aparține numai ei. Singurul mijloc de a-l păstra aproape este arta. Piesa evoluează pe terenul mișcător în care se confruntă erotismul și maternitatea.

Pe intriga contemporană sunt grefate elemente împrumutate din teatrul absurdului și chiar din suprarealism. Prin complexitatea ideatică, piesa invită la reflexia despre natura și funcțiile artei, despre căutarea identitară, despre visele și spaimele moderne, despre libertatea și demnitatea umană. În final, ce ne tulbură mai adânc: răgetele animalelor sacrificate sau sunetele dulci, divine ale unui concert de Mozart?

Distribuţia:

Mama:  Simona Constantinescu
Flautista:  Mariana Presecan
Violonistul:  Daniel Vulcu
Paganini şi Măcelarul:  Tiberiu Covaci
Directorul Filarmonicii:  Ion Abrudan
Portarul:  Ion Ruscuţ
Măcelari:  Ioan Munteanu, Alexandru Luca, Sorin Precup, Florin Tripa, Florin Stan
Copilul:  Dorin Presecan jr.

Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizare:  Sorin Domide

Piesă în două părţi  Peter Shaffer
Reluarea spectacolului din stagiunea 1985/1986
Traducerea: Beatrice Staicu

Regia artistică:  Alexandru Darie
Asistent regie:  Cristian Şofron, Anca Bradu
Scenografia:  Maria Miu
Ilustraţia muzicală şi la pianoforte:  Gheorghe Hausmann
Licht-designing:  Alexandru Darie
Picturi speciale:  Amalia Perjovschi, Kudelász Iosif, Maria Miu, Kovács Ecaterina
Data reluării:  21 septembrie 1991

În „Amadeus”, Peter Shaffer combină istoria și ficțiunea pentru a prezenta aspecte ale ultimilor ani de viață ai lui Wolfgang Amadeus Mozart. Piesa explorează rivalitatea dintre Mozart și Antonio Salieri, compozitorul curții Împăratului Austriei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Invidiind talentul tânărului Mozart și nefericit din cauza propriei mediocrități, Salieri nu poate înțelege cum Dumnezeu a oferit un asemenea har incredibil excentricului Mozart, după cel el însuși a încheiat un „pact” cu Divinitatea. El îl reneagă pe Dumnezeu și plănuiește să își distrugă rivalul pe toate căile posibile. În forul interior al lui Salieri, invidia se combină cu admirația, aproape dragostea pentru muzica lui Mozart. Salieri înțelege mai bine decât oricine calitățile excepționale ale muzicii lui Mozart, iar acest amestec de ură și apreciere face din el unul din cele mai complexe personaje ale dramaturgiei universale. De asemenea, deși poartă numele lui Mozart (Amadeus – cel iubit de Dumnezeu), istorisirea se face din unghiul lui Salieri, bătrân și pregătindu-se de moarte, ilustrând intoleranța, dar meditând la genialitate.

Considerat „unul dintre momentele de vârf ale anului teatral 1986” (Dinu Kivu), „o performanță scenică națională… un veritabil eveniment teatral” (Victor Parhon), „unul dintre cele mai importante spectacole ale anului” (Valentin Tașcu), „Amadeus” e reluat cu importante schimbări de distribuție în 1990, în regia aceluiași Alexandru Darie.

Distribuţia:

Antonio Salieri:  Ion Mâinea
Costanze Weber:  Oana Mereuţă
Wolfgang Amadeus Mozart:  Cristian Şofron, Doru Fîrte
Venticelli 1:  Simona Constantinescu
Venticelli 2:  Laurian Jivan
Iosif II, împăratul Austriei:  Emil Sauciuc, Ion Abrudan
Contele Von Strack:  Marcel Popa
Contele Orsini-Rosenberg:  Marcel Segărceanu, Petre Panait  
Baronul van Swieten:  Dorin Presecan
Caterina Cavalieri:  Ileana Iurciuc 
Tereza Salieri:  Mariana Vasile
Bucătarul lui Salieri:  Ioan Moldovan
Valetul lui Salieri:  Alexandru Luca
Curtea vieneză:  Alla Tăutu, Mariana Presecan, Simona Constantinescu, Ofelia Fîrte, Sorina Laza, Olivia Steer, Maria Erdodi, Ioana Sălăgean, Florin Tripa, Florin Stan

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Zeina Druică
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizarea:  Valentin Bodonea, Stelian Panea

Teatru de poezie
Selecţia versurilor: Elisabeta Pop şi Sergiu Savin
Regia şi scenografia:  Sergiu Savin
Data premierei:  22 ianuarie 1991

Interpreţi:
Ileana Iurciuc, Alla Tăutu, Mariana Presecan, Elisabeta Márton, Ildikó Kiss, Enikő Kovács, Oana Mereuţă, Daniel Vulcu, Ion Mâinea, Ion Ruscuţ, Dorin Presecan, Petre Panait

Au fost invitaţi poeţii:
Nicolae Brânda, Ion Davideanu, Teodor Crişan,  Viorel Horj, Sándor Fábián, János Zudor, Gheorghe Moldovan, Traian Ştef, Ioan Moldovan, Ioan F.Pop, László Dénes, Sergiu Vaida, Radu Enescu, Constantin Mălinaş

de  Lucian Blaga
Premieră absolută

Regia artistică:  Tudor Chirilă
Scenografia:  Claudiu Mărgineanu
Ilustraţia muzicală:  Claudiu Frunză, Iosif Trendler, Oana Mereuţă
Data premierei:  27 aprilie 1991

Piesă de factură expresionistă, cu puternice accente psihanalitice și filozofice, „Ivanca” are ca protagoniști patru frânturi de individualitate umană: Tatăl – ipostaziere a energiei primare; Ivanca – manifestare a aceluiași elan cosmic vital; pictorul Luca – întruchipare a apolinicului, dar măcinat și el de obsesii și prietenul său, Dinu, care îi împărtășește orientările, dar îi temperează pornirile distructive. Cea mai mare temere a pictorului Luca este aceea de a nu ucide, urmată de teroarea scurgerii timpului, întruchipată de mecanismul absurd al unui orologiu aflat în casă. Refugiul său este pictura sublimată a îngerilor și a arhanghelilor bizantini, prin care artistul speră să surprindă o fărâmă de sfințenie, de dumnezeire. O dată cu sosirea Ivancăi în casă, Luca presimte că se va petrece o nenorocire, căci „focurile vechi” îngropate în carne reînvie în prezența trupului său viu și răscolitor. Tensiunea acumulată în conștiința pictorului se va revărsa prin afirmarea inconștientului, în scena halucinantă a vizitei celor zece strămoși. Cei zece „arendași ai plăcerilor” sugerează refularea instinctului, a plăcerii ce se cere împlinită prin trupul de femeie al Ivancăi. Această plăcere o vă trăi însă Tatăl, care iubește și la bătrânețe „zeițe și slujnici, fără deosebire, ca la vârsta pubertății”. După momentul de nebunie trăit la aflarea acestei fapte, Luca admite zădărnicia încercării sale de a-și struni sângele și neputința de a fi numai „spirit curat”, conștiință și moralitate. Eliberarea nu întârzie să sosească: singurătatea nu îl mai atrage pe Luca, ci veselia, viața, prietenia, el fiind capabil de acum să-și poarte aureola de sfânt printre oameni.

Distribuţia:

Luca:  Dorin Presecan
Ivanca:  Oana Mereuţă
Tatăl:  Ion Mâinea
Dinu:  Doru Fîrte
Servitoarea: Mariana Vasile
Figuri visate:  Petre Panait, Daniel Vulcu, Tiberiu Covaci

Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Balogh Iosif
Sonorizarea:  Sorin Domide

PREMII:
–Premiul II pentru spectacol şi Tudor Chirilă: premiul pentru regie, la ediţia a VIII-a a Săptămânii Teatrului Scurt, Oradea, 1991

Patru monologuri de Aldo Nicolaj
Regia:  Sergiu Savin
Scenografia:  Vioara Bara
Ilustraţia muzicală:  Nicolae Moranciu
Data premierei:  26 aprilie 1991

Bărbatul
Traducerea:  Florian Potra
Franchina:  Mariana Vasile

Meridionalul
Traducerea:  Florian Potra
Peppino:  Ion Abrudan

Autograful
Traducerea:  Angela Ioan
Marcella:  Oana Mereuţă

Cecilia
Traducerea:  Polixenia Karambi
Cecilia:  Alla Tăutu

Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleur:  Iuliana Chelu
Lumini:  Balogh Iosif, Laviniu Goron
Sonorizare:  Stelian Panea, Sorin Domide

PREMII:
La ediţia a VIII-a a Săptămânii Teatrului Scurt, Oradea, 1991:
-Vioara Bara: Premiul pentru ambianţa spectcolului Întunericul zilei, lumina nopţii
-Oana Mereuţă: Premiul de interpretare pentru cel mai bun rol comic

Comedie în două părţi de Bernard Slade
Traducerea: Mircea Bradu

Regia artistică:  Michel Linday (József Szentmiklósi)
Scenografia:  Maria Haţeganu
Ilustraţia muzicală:  Zoltán Rezműves
Data premierei:  19 martie 1991

În februarie 1951, George din New Jersey și Doris din Oakland, trăiesc o aventură sentimentală la motelul „Crinul Mării” din nordul Californiei. Deși fiecare este căsătorit cu altcineva, deci comite un adulter, ei decid să își reediteze aventura în fiecare an, în aceeași dată. Timp de douăzeci și patru de ani, ei se reîntâlnesc sub aceste auspicii și își construiesc, puțin câte puțin, o intimitate emoțională fermecătoare, ce le permite să discute fără rețineri despre evenimentele din familia fiecăruia, dar și despre schimbările sociale din jurul lor.

Distribuţia:

Doris:  Ileana Iurciuc
George:  Petre Panait

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Sonorizarea:  Stelian Panea

Comedie în trei părţi de  Brandon Thomas
Traducerea: Mihai Mihail

Regia artistică:  Eugen Mercus
Decor:  Vioara Bara
Costume:  Maria Haţeganu
Compoziţie muzicală:  Ludovic Boross
Data premierei:  20 decembrie 1990

Ingenioasa comedie scrisă de Brandon Thomas aduce în prim-plan peripețiile unui grup de studenți de la Oxford, înclinați spre farse și jocuri tinerești și aflați sub impulsul chemărilor dragostei.    Evenimentul declanșator al evenimentelor este vizita mătușii lui Charles, Donna Lucia d’Alvadorez din Brazilia, o văduvă bogată, pe care nepotul nu a întâlnit-o niciodată. Vizita acesteia este o bună ocazie pentru ca Charles și prietenul său, Jack, să își declare dragostea față de Annie, respectiv față de Kitty, care sunt invitate să o cunoască pe misterioasa mătușă. Lord Fancourt Babberly (Babbs), un coleg de-al lor, este și el invitat la reuniune, pentru a-i ține companie mătușii în timp ce Charles și Jack își vor face cunoscute sentimentele față de tinerele fete.

Întârzierea mătușii dă naștere unei avalanșe de încurcături hazlii, dintre care cea dintâi este deghizarea lui Babbs și prezentarea lui sub falsa identitate a Donnei Lucia. Aceasta, sosind în cele din urmă, constată că cineva i-a luat locul și, pentru a afla mai multe, se prezintă drept doamna Beverly-Smythe, o văduvă săracă. Perechilor Jack-Kitty și Charles-Annie li se alătură alte două cupluri care trebuie să rezolve problema identității înainte de a-și găsi împlinirea: Babbs-Ella și Donna Lucia-Sir Francis (tatăl lui Jack).

Și cum se cuvine într-o farsă care se respectă, totul se termină cu bine, demonstrând că iubirea, fie ea abia născută sau regăsită, poate fi apanajul tuturor vârstelor…

Distribuţia:

Lord Franck Babberley-Babbs:  Daniel Vulcu
Jack Chasney:  Doru Fîrte
Charley Wykeham:  Dorin Presecan
Sir Francisc Chesney:  Nicolae Barosan
Doamna Lucia d’Alvadorez:  Mariana Neagu
Stephen Spetigue:  Eugen Ţugulea
Kitty Verdun:  Ileana Iurciuc
Annie Spetigue:  Mariana Presecan
Ella Delahay:  Oana Mereuţă, Ofelia Fîrte
Brastett:  Petre Panait

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Stelian Panea

Comedie de Pierre Chesnot
Traducerea: Marica Beligan

Regia artistică:  Szombati Gille Otto
Decor:  I. Géza Bíró
Costume:  Gyöngyi Újvárossy Kerekes
Data premierei:  4 decembrie 1990

Părăsit de soția sa, Juliette și scos la pensie împotriva voinței lui, Maxime Martineau, în vârstă de 65 de ani, se regăsește pe terasa reședinței sale secundare singur și depresiv. Forma nu i-ar lipsi, nici pofta de viață, dar nu mai e nici tânăr, nici atrăgător, astfel încât nu își mai găsește locul în lumea activă, iar viața sa pare să se reducă de acum la tunderea trandafirilor…

Descoperind că terenul său se învecinează cu o clinică de chirurgie estetică al cărei director este Doctorul Ferenbach, Maxime decide să se încredințeze acestuia pentru o operație de lifting, care îl întinerește miraculos cu vreo douăzeci și cinci de ani. De aici până la idila cu Alexandra, tânăra și fermecătoarea sa vecină nu mai e decât un pas. Împreună, ei înoată, joacă tenis și dansează, activități în care Maxime își ascunde cu greu vârsta sa reală, dificultăți ce culminează cu o criză de lumbago, survenită brusc și nepotrivit, în timpul unei cine romantice.

Ceea ce nu știe Maxime este că și iubita, chiar viitoarea sa soție, este o fostă pacientă a Doctorului Ferenbach și că tânăra Marion nu este sora (așa cum îi fusese prezentată), ci fiica acesteia. Apropierea nunții și apariția lui Juliette, sosită pentru a-și felicita fostul soț și prietena din copilărie, pe Alexandra, cu ocazia fericitului eveniment, îi obligă pe cei doi să pună capăt mascaradei și să își mărturisească vârstele reale … tocmai la timp pentru a porni spre oficiul stării civile pentru a-și pecetlui iubirea neștirbită.

Distribuţia:

Maxim Martineau:   Ion Mâinea
Madame Robert:  Mariana Vasile
Juliette:  Simona Constantinescu
Doctor Ferenbach:  Ion Abrudan
Alexandra Bertoux:  Oana Mereuţă
George Bertoux:  Marcel Popa
Marion:  Lavinia Steer

Regia tehnică:  Eugenia Popa
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Iosif Balogh, Laviniu Goron
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Sorin Domide

Comedie de Carolyn Green
Traducerea, regia artistică şi scenografia:  Eugen Harizomenov
Data premierei:  28 iunie 1990

În fiecare vară, Jessica și Denny se refugiază timp de două luni într-un apartament din Washington Square, New York. Cei doi sunt căsătoriți, dar… nu unul cu celălalt. Jessica este soția unui mare afacerist, iar Denny este soțul unei bibliotecare. În timp ce afaceristul este plecat în America de Sud, iar bibliotecara muncește înconjurată de rafturi și mormane de cărți, cei doi își trăiesc idila secretă și scriu împreună romane de mare succes, sub pseudonimul literar Janus. Totul decurge impecabil, până când, în apartamentul lor își fac apariția, unul după altul, agenta celor doi, soțul Jessicăi, un inspector care încasează taxele…

Distribuţia:

Jessica:  Mariana Presecan
Domnişoara Addy:  Ileana Iurciuc
Denny:  Doru Fîrte
Bill:  Dorin  Presecan
Harper:  Tiberiu Covaci

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Florenţa Szabo
Lumini:  Laviniu Goron
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Valentin Bodonea

Comedie de Arthur W.Pinero
Traducerea: Valeriu Moisescu

Regia artistică:  Ion Mâinea
Asistent regie:  Eugen Harizomenov
Scenografia:  Maria Haţeganu
Data premierei:  18 mai 1990

Ce se ascunde în spatele manierelor îngrijite, a politeții și a moralei stricte ce guvernează aristocrația britanică de la sfârșitul epocii victoriene? Minciuni, compromisuri și mici înșelătorii, secrete ce pot distruge o familie dintre cele mai respectabile.

La căsătoria cu cel de-al doilea soț – magistratul Aeneas Posket – Agatha l-a mințit în ceea ce privește vârsta ei reală, prezentându-se a fi cu cinci ani mai tânără. Pentru a corobora minciuna, ea susține că Cis, fiul din căsătoria precedentă, are paisprezece ani în loc de cei nouăsprezece adevărați. Înclinarea lui „precoce” spre flirt, băutură și jocuri de noroc nu concordă câtuși de puțin cu minciuna mamei.

Distribuţia:

Domnul Posket:  Ion Mâinea
Colonelul Lukyn:  Eugen Harizomenov
Căpitanul Horace:  Nicolae Barosan
Domnul Bulami:  Laurian Jivan
Cis Farrington:  Doru Fîrte
Wyke:  Dorin Presecan
Achille blond:  Ion Ruscuţ
Domnul Wormington:  Marcel Segărceanu
Inspectorul Messiter:  Eugen Ţugulea
Sergentul Lugg:  Tiberiu Covaci
Agatha Posket:  Mariana Neagu
Charlotte:  Florenţa Manea
Beatie Tomlinson:  Coca Zibilianu, Lavinia Steer
Popham:  Ofelia Fîrte 
Isidore:  Ion Munteanu

Regia tehnică:  Florin Popescu
Sufleur:  Zeina Druică
Lumini:  Vasile Blejan, Laviniu Goron
Ilustraţia muzicală şi sonorizare:  Stelian Panea

Comedie în patru acte de A.P.Cehov
Traducerea: Elisabeta Pop şi Laurian Oniga

Regia:  Laurian Oniga
Scenografia:  Gyöngyi Újvárossy Kerekes
Data premierei:  22 martie 1990

La sfârșit de secol al XIX-lea, luna mai se instalează lin în Rusia, pe proprietatea fraților Leonid Andreevici Gaev și Liubov Andreevna Ranevskaia, proaspăt întoarsă de la Paris, după o absență de cinci ani. Vișinii în floare le amintesc de copilărie; totul pare la fel ca atunci și totuși, nimic nu mai e ca înainte. La Paris, Ranevskaia și-a risipit partea de moștenire în cheltuieli mondene alături de un iubit anonim, iar proprietatea nu le mai aduce la fel de multe venituri ca înainte. Negustorul Ermolai Alexeevici Lopahin îi informează că singura modalitate de a-și plăti datoriile și de a asigura supraviețuirea familiei este vinderea întregului domeniu în vederea construirii unor vile, în spiritul transformărilor economice și sociale ce anunță instaurarea unei noi epoci istorice. Nostalgici și absorbiți de atașamentul lor pentru livadă, cei doi frați refuză la început categoric vinderea ei. Situația materială precară a întregii familii nu le va lăsa totuși altă opțiune. Lopahin va cumpăra la licitație domeniul, trăind deplin satisfacția de a fi proprietarul locului în care a crescut, dar în care bunicul și tatăl său fuseseră robi. Scindat între bucuria acestei răzbunări simbolice și tristețea pierderii unor locuri și persoane scumpe, el distruge livada, în care se îngroapă visele tuturor, cu fiecare lovitură de topor ce răsună în surdină.

Dincolo de acest fir narativ, piesa lui Cehov este mai mult decât simpla poveste a vinderii unei livezi imense, a unei case și a unei camere de copii. O dată cu vinderea livezii, alegorie a timpului ce trece, este semnat actul de dispariție a unei societăți altădată atotputernice. Mai mult, ce se întâmplă, în cazul plecărilor definitive, cu amintirile celor ce pleacă? Cum se pot concilia trecutul și prezentul vieții noastre? Cum să găsim forța de a pleca fără a muri, așa cum spune binecunoscutul dicton francez?

Distribuţia:

Liubov Andreevna Ranevskaia:  Simona Constantinescu
Ania, fiica ei:  Mariana Presecan
Varia, fiica ei adoptivă:  Mariana Vasile
Leonid Andreevici Gaev, fratele ei:  Ion Abrudan
Ermolai Alexeevici Lopahin, negustor:  Petre Panait 
Piotr Sergheevici Trofimov, student:  Doru Fîrte
Boris Borisovici Simeonov-Pişcik, moşier:  Marcel Popa
Şarlota Ivanovna, guvernantă:  Alla Tăutu
Semion Panteleevici Epihodov, contabil:  Ştefan Mareş
Duniaşa:  Ileana Iurciuc
Firs, lacheu:  Nicolae Toma
Iaşa, lacheu:  Emil Sauciuc
Un trecător:  Ion Ruscuţ

Regia tehnică:  Mărioara Goina
Sufleur:  Iuliana Murea, Zeina Druică
Lumini:  Vasile Blejan, Iosif Balogh, Ioan Munteanu
Ilustraţia muzicală şi sonorizarea:  Valentin Bodonea

Comedie în trei acte de Miguel Mihura
Traducerera: Mirela Petcu
Premieră pe ţară

Regia artistică:   Sergiu Savin
Scenografia:  Vioara Bara
Data premierei:  7 februarie 1990

Dionisio, un tânăr obișnuit, cu o viață cenușie, convențională și prozaică, în care se va scufunda definitiv prin căsătoria cu Margarita, își petrece ultima noapte de celibatar într-un hotel dintr-un mic oraș. Aici, el întâlnește o actriță de care se îndrăgostește. Paula îl introduce într-o lume a poeziei, a bucuriei și a neprevăzutului, în care fantezia și realitatea, se îngemănează, determinându-l pe Dionisio să pună sub semnul întrebării valorile consacrate ale existenței sale provinciale, lipsită de umor și imaginație. Va urma el oare această libertate până atunci necunoscută?

Distribuţia:

Dionisio:  Daniel Vulcu
Paula:  Coca Zibilianu
Fany:  Mariana Presecan
Madame Olga: Anca Miere Chirilă
Sagra:  Mariana Vasile
Carmela:  Ofelia Fîrte
Buby:  Ştefan Mareş
Don Rosario:  Eugen Ţugulea
Don Sacramento şi Vânătorul cel şiret:  Ion Abrudan
Odiosul domn:  Laurian Jivan
Bătrânul militar:  Marcel Segărceanu
Băiatul cel frumos:  Emil Sauciuc
Trudy:  Mimi Németh
Romanticul îndrăgostit:  Sorin Domide
Veselul explorator:  Csaba Vári

Primul spectacol după Revoluţia din decembrie 1989
Încasările au fost vărsate în Fondul Libertatea
Spectacolul a fost alcătuit din poezii, scenete, momente vesele interzise până în 1989 sau cenzurate de-a lungul regimului comunist: Mihai Eminescu, Ion Caraion, Mircea Dinescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Nina Cassian, Şt.Aug.Doinaş
Scenariul: Elisabeta Pop şi Sergiu Savin

Regia artistică şi decor:  Sergiu Savin
Costume:  Vioara Bara
Data premierei:  6 ianuarie 1990

Interpreţi:

Nicolae Toma, Ion Abrudan, Nicolae Barosan, Simona Constantinescu, Alla Tăutu, Eugen Ţugulea, Anca Miere Chirilă, Eugen Harizomenov, Ion Mâinea, Simona Constantinescu, Ileana Iurciuc, Tiberiu Covaci, Doru Fîrte, Laurian Jivan, Marcel Popa, Mariana Presecan, Dorin Presecan, Ion Ruscuţ, Petre Panait, Emil Sauciuc, Mariana Vasile, Daniel Vulcu,  Coca Zibilianu, Marcel Segărceanu